Acest tip de rană dă naştere unui corp cu anumite trăsături caracteristice. Ochii sunt în general mici, cu o privire uneori absentă, pentru că persoana are tendinţa să se refugieze în lumea ei pentru a se proteja de o posibilă nouă respingere şi de a evita suferinţa. Corpul este îngust, contractat, parcă nu ar dori să ocupe prea mult spaţiu sau să fie observat. De multe ori, el este diform sau îţi dă impresia de lipsă de armonie. Fie partea de jos este mai scurtă sau mai subţire, ca şi cum ar fi ruptă de la brâu în jos, fie anumite părţi sunt disproporţionate faţă de restul corpului (fundul prea mic, gleznele prea subţiri, pieptul insuficient dezvoltat). Cu cât rana de respingere e mai adâncă sau se manifestă mai mult timp, cu atât caracteristicile sunt mai accentuate.
Foarte puţini prieteni
Masca pe care o folosim - inconştient - pe post de bandaj, cu care acoperim această rană faţă de noi şi faţă de ceilalţi este cea a fugarului. Panica se manifestă frecvent la astfel de persoane. Fugarul are tendinţa să intre în panică foarte des, cu toate că în exterior poate să braveze mereu spunând: eu întotdeauna îmi păstrez capul pe umeri în orice situaţie. Nu mi-e teamă de nimic. Deseori acest tip de persoane refuză să se ataşeze şi să se implice în tot ceea ce este material, din frica inconştientă de a nu mai putea fugi atunci când simte nevoia de a se autoproteja. Îi este teamă că nu va fi acceptat de către ceilalţi, că nu va fi apreciat pentru ceea ce face. Are, în general, foarte puţini prieteni şi se simte agresat dacă e atins. Nu le place să fie în centrul atenţiei (decât atunci când o altă mască predomină) sau să fie observaţi. De aceea au o anumită reţinere să vorbească în public sau să se exprime. Au impresia că nu sunt interesanţi, că vor fi consideraţi fără valoare, că nu vor fi înţeleşi şi că ceilalţi îi ascultă doar din politeţe sau din obligaţie.
Dependente de zahăr, alcool sau droguri
Bolile cele mai frecvente de care suferă sunt aritmia (atunci când inima bate neregulat au senzaţia că le sare din piept şi vor să fugă), problemele respiratorii, ameţelile, hipoglicemia sau diabetul, depresiile care pot duce mai târziu la psihoze, agorafobia (frica de mulţime), bolile de piele. Atunci când trăieşte emoţii intense care îi creează o stare mai mult sau mai puţin conştientă de panică, îi dispare pofta de mâncare, de aceea sunt printre cei mai predispuşi la anorexie. Porţiile de mâncare sunt mici şi în general devine dependent de zahăr, alcool sau droguri pentru a fugi de situaţiile sau persoanele care par să îl ameninţe.
Nciodată nu ne vom regăsi sută la sută într-o singură mască, însă cu cât ai mai multe caracteristici ale uneia dintre ele, că atât înseamnă că acea rană este mai profundă şi mai dificil de vindecat.
Posteaza comentariu