Incearca sa-ti imaginezi ca in urma unui angajament ferm, vreme de 12 ore nu vei spune decat adevarul. Va trebui sa spui doar ce gandesti in orice dialog, indiferent de context, indiferent cu cine vorbesti, indiferent ce intrebare iti este pusa. Poti? Categoric nu! Este imposibil sa spui doar adevarul. Se poate trage de aici concluzia ca minciuna este o necesitate, o disimulare a realitatii, dar si o alternativa diplomatica.
Ascunderea adevarului
Psihologul J.D. Nasio este categoric: "Este imposibil sa comunici cu cei din jurul tau, indiferent cat de apropiati ti-ar fi, si sa spui doar adevarul. Absolut imposibil! Din momentul in care rostim primele cuvinte spunem doar o parte din adevar, in timp ce restul ramane ascuns, imposibil de spus. Cauza principala pentru care nu putem spune adavarul si numai adevarul, este acela ca noi, oamenii, interpretam realitatea raportat la logica, asteptarile, pasiunile, intersele si aspiratiile noastre”, scrie acesta in prefata cartii “Minciuna la copii si cum ii incurajezi sa spuna adevarul”.
De cele mai multe ori, minciuna este modul in care intelegem sa ne raportam la realitate. “Minciuna este un adevar interpretat, subiectiv si afectiv”, spune J.D. Nasio. “Ca sa ma fac inteles, uite ce inteleg eu prin miciuna care interpreteaza realitatea in raport cu asteptarile, intersele si aspiratiile noastre. Daca prietena ta cea mai buna vine la tine si te intreaba ce parere ai despre tunsoarea ei, poti avea curajul sa-i spui ca este un dezastru? Nu! Te gandesti ca peste o zi, doua o sa arate mai bine, ca nu este cazul sa-i spui adevarul pentru ca si asa nu se mai poate face nimic, dar in schimb o vei face sa sufere. Evident ca vei lua in calcul si faptul ca prietena ta este foarte multumita de felul in care arata. Asa ca adevarul nu va fi niciodata rostit”, explica J.D. Nasio.
Un act reflex
Nu putem sa nu mintim, sustine J.D. Nasio, mentionand ca aici nu sunt incluse minciunile grave, cu tenta penala, care fac parte dintr-un alt registru, ci doar minciunile cotidiene. “Marea majoritate a oamenilor spun minciuni, si o fac din reflex, instinctiv, pentru a proteja sau pentru a se apara pe sine, pentru a salva aparente, reguli sociale, relatii cu prietenii sau cu rudele. Minciuna este un act defensiv: mintim ca sa nu ne suparam partenerul, ca sa nu dezamagim un prieten, ca sa salvam o eroare, ca sa scapam dintr-o situatie dificila”, explica J.D.
Nasio.Disimularea adevarului
Oricat ar parea de neplacut, minciuna este o necesitate pe care omul a fost obligat sa o accepte ca efect al dezvoltarii relatiilor sociale si a societatii in general.
“Sa te poti juca cu adevarul este o necesitate”, afirma Claudine Biland in cartea sa “Psihologia mincinosului”.
Comentarii (2)
Ar fi bine sa punem shi o restrictie in privinta acesteia, cel putin la nivel de interpretare proprie. Adevarul acesta, ca minciuna bintuie in fiecare discutie a noastra poate stimula dezvoltarea ei in subconstient. Involuntar sunt distruse barierele care-i mai stopa avintul...
am citit la voi si m-i s-a parut interesant dar ce ne facem cand suntem inconjurati de minciuna?poate mintim cand este necesar si poate cateodata mincinile au repercursiuni nefaste asupra noastra -pot sa intreb ce ne facem cand ne simtim mintiti?acceptam acea minciuna sau suferim stiind ca e o minciuna
Posteaza comentariu