intilniri karmice / suflet pereche
-
0 0fetele, am nevoie de niste sfaturi si informatii in legatura cu intilnirile karmice si suflet pereche.
vreau sa aflu cit mai multe informatii despre acest subiect. pot fi si carti in format pdf, daca aveti asa ceva.
stiu ca nimic nu e intimplator in viata, cu atit mai mult, oamenii cu care ne intilnim.
doritoarele sa dezbata acest subiect, le astept cu mare drag pe acest topic.
-
-
carmen, eu una cred ca chestiile astea, pt ca nimic nu e intimplator in viata asta (si e o concluzie pe care am tras-o privindu-mi viata in adincime).
dar cind intilnesti pe cineva - cum am intilnit eu - care e o prezenta puternica si exercita asupra ta un fel de deblocaj interior, incepi sa iti pui cam multe intrebari. -
-
-
se impune o discutie mai profunda... e vb de reincarnare si intalnirea aceluiasi grup de suflete...
asa se zice cel putin... iar in privinta sufletului pereche, se zice ca simti o atractie deosebita pentru persoana respectiva fara a fi nevoie de cuvinte...
iti pot recomanda sa citesti romanul Adam si Eva de liviu rebreanu, acolo este tratata aceasta tema...
in rest, nu stiu ce sa-ti recomand sa mai citesti...
eu citeam despre chestii din astea in revista fen paranormale a lui inoan, dar de la un timp, parca s-a haios ... revista...
asa ca, traieste-ti bucuria de a fi cu el... si nu-ti pune intrabari...
problema e ce faci, daca ai mai multe suflete pereche si le intalnesti in ac viata?
e de discutat... -
cory, tocmai asta si vreau sa provoc: o discutie mai profunda... de citit, am tot citit, dar asta nu inseamna ca nu sint inca insetate de informatii.
senzatiile pe care le-am descris, ma fascineaza, poate si pt faptul ca nu mai sint chiar la o virsta biologica f tinara
poate tocmai de asta le percep si mai intens..
oricum, mi-ar face placere sa aud parerile voastre... pe aceasta tema -
eu de fiecare data cand intalneam pe cineva ziceam: gata! asta e, clar...
apoi se dovedea ca nu era tocmai asa...
am avut comunicare f buna pe plan mental cu cineva, acum mai multi ani...
dar nu a fost sa fie acela... ne-am despartit - el s-a insurat cu alta...
apoi l-am intalnit pe sotul meu... cu care ma potrivesc f bine... si cred ca el e...
totusi... conteaza fleacurile... maruntisurile...
el ce zice? simte si el acelasi lucru? ar trebui sa va ganditi la ac lucru in ac timp, sa fiti in permanent contact psihic...
daca se intampla asta, este f posibil sa fie el sufletul tau pereche...
se spune ca de obicei iti intalnesti sufletul pereche in jurul varstei de 33 ani - varsta la care a murit iisus...
eu pe sotul meu atunci l-am intalnit...
sunt multe teorii... iti spun si eu din citite si auzite...
imi place sa cred ca exista pentru fiecare perechea...
insa... ce te faci, daca soarta nu te aduce langa el?
vei duce o viata pustie... goala... si trista... -
cory, eu sint mai retinuta in a zice despre cineva : "gata, e sufletul pereche". stiu si teoria conform careia e posibil sa iti intilnesti sufletul pereche, dar,in acelasi timp, sa nu se dezvolte o relatie.
contactul psihic e f puternic, tocmai asta ma "sperie", intr-un fel. mi-e clar ca la nivel energetic - cel putin in mine - s-a produs o deblocare. iar ceea ce se intimpla intre noi nu are nici o legatura cu sexualitatea (sintem prieteni f buni si atit, fara alte conotatii).
... si poate pina la urma, a trai o astfel de experienta e ceva unic. poate ca viata nu ne va duce pe acelasi drum. desi, la cit de neprevazuta e viata, cine stie? -
exact, cine stie? poate ca va ramane prieten si atat...
si e foarte importanta si o relatie de prietenie...
desi se spune ca prietenia cu un barbat de obicei degenereaza... din cauza hormonilor si a dorintei sexuale...
iti doresc sa te bucuri de aceasta experienta care iti va marca existenta...
vei avea privilegiul de a fi cunoscut un om deosebit cu care tu ai rezonat...
crede-ma ca nu e putin lucru... -
-
-
Nu stiu ce sa spun....
Ne-am vazut intamplator acum15 ani,total intamplator,pe strada,iar de atunci,ulterior am descoperit ca locuim foarte aproape unul de celalat;nu s-a presupus niciodata o relatie intre noi,insa atunci cand eram suparata,parca ceva mi-l scotea in cale,imi ghicea supararea,si ma linistea;
Tot el,in putine cuvinte ,mi-a scos in evidenta valoarea;
Ce e ciudat?!?Nu ne cunoastem nici macar numele de familie,locul de munca...si totusi...ne intelegem foarte bine,in cele 5-10 min. cat ne permite timpul,atunci cand ne intalnim pe strada. -
A-ti intalni sufletul pereche nu este neaparat un noroc sau o binecuvantare. Pentru ca poate fi o experienta destul de dureroasa.
De obieci, aparitia sufletului pereche in viata cuiva, ii schimba radical cursul vietii. Poate asta e si rostul lui, pana la urma.
Cum stii daca l-ai intalnit sau nu ? In prezenta lui traiesti stari de fericire greu de descris, comunicarea se face la un alt nivel decat cel obisnuit, reusesti sa "il simti" la un mod in care nu poti "simti" alte persoane.
Lipsa lui de langa tine, in schimb, este perceputa ca ceva extrem de dureros.
Stii, cu siguranta, cand i se intampla ceva rau sau ceva bun, fara sa fie langa tine sau sa-ti spuna asta.
In foarte putine din cazuri, sufletele pereche raman alaturi.
Sa nu va imaginati ca, aveti aceleasi gusturi, aceleasi afinitati, aceeasi educatie, preocupari etc. Astea n-au absolut nici o legatura.
Am trait experienta asta. Mi-am petrecut multi ani incercand sa ma desprind. Am invatat sa merg mai departe fara el. Dar, greu. Pentru ca, aparitia sufletului pereche in viata cuiva nu se poate asemana sau compara cu nimic altceva. -
eu nici macar nu mai incerc sa ma desprind...incerc doar sa pot avea o viata stiind ca el exista si stie ca exist si eu...si da,din momentul in care l am intilnit toata viata mea s-a schimbat iar el m-a ajutat sa pot fi si pentru ceilalti ceea ce eram doar eu in sufletul meu...
e o durere nesfarsita...asta e........ -
-
mama_omida, daca nu-i cu suparare, mai povesteste-ne despre experienta traita de tine.
eu ma simt confuza, tocmai prin prisma faptului ca, desi am mai citit cite ceva pe tema asta, de simtit pe propria piele nu mi-a fost dat sa simt. poate de aceea percep acest sentiment atit de puternic si coplesitor. -
"Suflet pereche. Credeti in el?
O simpla iluzie, un vis, un ideal pentru care tanjim o viata intreaga?
Anticii credeau ca zeii au inchis cate doua suflete pereche, unul de femeie, celalalt de barbat, intr-o sfera. Sferele au fost despartite apoi in doua, iar jumatatile lasate sa rataceasca prin univers. Cand jumatatile se regasesc, (daca se regasesc!) sfera se intregeste...dragostea perfecta..."
am gasit asta pe un alt site.
deci sufletul pereche e obligatoriu de sex opus si apropiat ca varsta? -
carmen ,pana in clipa in care l am intalnit nici macar nu ma gandeam la asta...dar in momentul in care l am vazut am stiut ca e el din prima clipa ,e o legatura dincolo de cuvinte... de prezent...nu pot explica ce simt...e ca si cum unul este celalalt...ca si cum eu sunt el si invers...stiu ca suna ciudat...ma vad prin ochii lui pe mine,sunt senzatii care ma speriau uneori...
-
Mie mi-e greu sa vorbesc despre asta...fiindca desi cred ca el e sufletul meu pereche, nu mai e langa mine, s-a intamplat sa ne intalnim, sa fim impreuna si nu a ramas decat durere. Durere care m-a facut sa ajung la mine, sa ma cunosc mai bine, sa fac diferenta dintre bine si rau, multe aspecte pozitive. Dar...desi a trecut mai mult de un an de cand el nu mai e in viata mea si ne intalnim foarte rar, nu l-am uitat, zi de zi ma gandesc la el, port conversatii cu el in minte oricat ar parea de stupid sau de obsesiv. Nu il caut dar sunt mereu alaturi de el, ma bucur pentru fiecare fericire a lui. Ma doare gandul ca nu vom fi niciodata asa cum am fost si gandul ca in alta viata vom ajunge la implinire nu ma consoleaza. Am in minte niste versuri ale lui Nichita, cam asa :
Mi-e dor
sa pot sa nu-mi mai fie dor
de tine...
Si ma chinui sa-mi disciplinez mintea sa nu mai creada in mitul sufletului pereche fiindca e dureros...risc sa pierd sansa de a intalni un om obisnuit dar disponibil sufleteste.
