Ce e cu mine?

  •  
    • 41 mesaje
    4 Ian 2005, 21:33
    0 0
    Stau si ma intreb: oare ce-o fi cu mine?

    Poate ca asteptarile mele au fost prea mari atunci cand am cunoscut pe cineva, poate ca am pus suflet in relatii care n-au meritat. Insa in urma tuturor am ramas cu un gust amar. Acum sunt foarte circumspecta, am impresia ca sunt mintita, sunt tentata sa am semne de intrebare la orice afirmatie. Ideea este ca mi-am pierdut increderea in oameni, intr-un viitor EL, am devenit suspicioasa.

    Parca nu-mi place sa fiu asa, asta dauneaza oricarei relatii, nu poti sa privesti cu teama fiecare afirmatie...si atunci, ce e de facut?

    Nora
  •  
    • 9835 mesaje
    4 Ian 2005, 21:43
    0 0
    Ori sa stai pe margine, ori sa te prinzi in hora.

    Io zic sa te prinzi in hora.

    Si nu-ti mai face ganduri de-alea, ca toate suntem patite (mai mult sau mai putin) si uite ca mergem inainte, cu capul sus.
  •  
    • 41 mesaje
    4 Ian 2005, 21:49
    0 0
    Donna,

    dac-ai sti cat de mult pretuiesc sfaturile tale, chiar acum citeam ceva scris de tine pe alt topic, si ma bucur ca esti prima care imi raspunzi. daca ai un id pentru mess mi-ar prinde bine.

    In rest, astept cu nerabdare sfaturile voastre, evelor.

    Pupici, Nora
  •  
    • 1105 mesaje
    5 Ian 2005, 08:14
    0 0
    Va aparea odata cineva care te va face sa uiti de tot si de toate..te vei indragosti din nou si vei darui, din nou, TOTUL..si probabil, va fi "for good".Nu te impacienta, toate am trecut pe acolo..face parte din procesul de maturizare...
    Dragostea inseamna incredere si increderea inseamna dragoste..
  •  
    • 8403 mesaje
    5 Ian 2005, 16:38
    0 0
    ceea ce uita uneori femeile..este ca si dezamagirile fac parte din scoala vietii..fiecare trece prin asa ceva..esentialul este sa te ridici cat mai repede..sa iti stergi lacrimile si sa mergi mai departe...vorba unui batran.."din dragoste nu a murit nimeni ,niciodata!"cat despre incredere..las-o acolo unde este..nimeni nu merita sa ne-o rapeasca..pentru ca in momentul in care incepem sa privim cu suspiciune lumea..putem spune ca am murit demult..si nici un om nu merita sa faca din noi niste zombie!
  •  
    • 486 mesaje
    6 Ian 2005, 11:12
    0 0
    Si eu am trecut prin asa ceva. Inca nu am curaj sa m-a gandesc ca ma ramas singura si nu stiu cum o sa m-a descurc. Dar un compromis cu un om pe care nu stiu daca il mai suport langa mine decat sa imi inving fricile si sa stau singura.

    Singuratatea cica se vindeca si trebuie sa ai rabdare si incredere. Sunt incercari prin care trebuie sa trecem ca sa ne nastem.

    Asa ca tot ce pot face eu cel putin acum este sa-mi innebunesc anturajul ca sa m-a scoata cat mai des in oras, sa-mi fac un program infernal de ocupat si daca nu e indeajuns de infernal sa caut noi ocupatii si sa-mi caut fericirea interioara. Siguranta interioara.

    Noi am ajuns sa fim fericite dependent de ceilalti cand de fapt intai noi ne facem fericite si ceilalti ne completeaza.

    Capul sus ca si eu incerc sa-l tin cu o prajina cat mai sus.

    Pupici