eu nu mai cred in ceea ce credeti voi...

  •  
    • 27 mesaje
    19 Dec 2004, 00:56
    0 0
    Pentru mine zarurile au cazut gresit. M-am casatorit ci cineva de pe net si a iesit rau. Rau..adica...nu este jumatatea mea. A mai fost insurat. Oare de ce nu pot sa uit? Avem deja un copil..semn ca e prea tarziu sa mai fac fitze existentziale. Copilul este inaintea toanelor mele, nu?
    Nu este ceea ce am visat, ceea ce mi-am dorit. Nu am vrut un barbat care sa mai fi fost insurat si sa mai aiba un copil...nu am vrut un barbat care sa fi ramas fara nimic dupa divort...nu am vrut un barbat care sa stea toata ziua la calculator sa se joace...Doamne cate nu am vrut....
    nu da' acum sincer! De ce n-am primit nimic din ce mi-am dorit? Oare pot depasi vreodata greseala pe care am comis-o casatorindu-ma din spirit de aventura...aici sunt un "berbec" veritabil....
  •  
    • 1478 mesaje
    19 Dec 2004, 01:11
    0 0
    faptul ca l-ai cunoscut pe net are importanta?
    daca il cunosteai in viata reala faceai altfel?

    greseala ta este ca nu ai clarificat transant ce iti place si ce nu..ce poti accepta intr-o relatie si ce nu.
    inca nu este tirziu.ceea ce v-a apropiat cindva a fost doar pasiune???
    l-ai acceptat cu bune si rele sau partial?nu poti lua numai o parte din el si nici el nu poate face asta.
    capul sus.daca vrei, cu rabdare si maturitate ii poti explica logic unde greseste si daca te iubeste si te respecta va fi nevoit sa tina cont de tine.
    bafta
  •  
    • 25 mesaje
    19 Dec 2004, 05:14
    0 0
    Si eu m-am casatorit din spirit de aventura, ca sa zic asa, si tare rau mi-a fost...Acum sint in pragul despartirii de cel de-al doilea sot .Tot spirit de aventura....
    Deci se poate si mai rau decit tine!
    Si eu , ca si tine spre sa pot depasi prostiile vietii mele!
  •  
    • 41 mesaje
    19 Dec 2004, 12:11
    0 0
    Draga mea,

    El nu se va schimba, asta ar fi o amagire.
    Ai doua variante: fie iti accepti viata asa, in compromis (ceea ce nu e cazul, imi inchipui ca esti tanara si ai o VIATA inainte) fie iei o hotarare transanta. Ai prieteni, parinti si mai ales un copil. Daca esti stapana pe cariera si nu depinzi de el(nici nu vad cum, la ce-ti poate folosi un sot care e un impatimit al jocului pe calculator) atunci gandeste-te la varianta asta. Nu-ti "inchide" viata, o sa-ti para rau dupa anii acestia...irositi, care sa stii nu se mai intorc.

    Hai, nu mai fi trista...
    Nora
  •  
    • 49 mesaje
    19 Dec 2004, 13:40
    0 0
    ce nu pot eu sa inteleg e ccum ai putut sa faci asa o greseala, cum de nu ti-ai dat seama ce fel de om e intainte sa te legi de el...
    acum nu prea mai ai ce face, dak ai facut shi un copil....
    totusi, daca tu crezi ca e mai bine fara el decat cu el... mai bine actionezi. intai shi-ntai, tre sa-i dai un ultimatum... adik daca ne se schimba cat de cat....zona
    parerea mea
  •  
    • 417 mesaje
    19 Dec 2004, 15:21
    0 0
    Draga mea, dar inainte de a te casatori cu el, nu stiai ca a mai fost casatorit, ca are un copil? Daca stiai de ce ai mers mai departe?

    Oricum acum asta nu conteaza, ci trebuie sa faci tot ce poti sa-ti faci casatoria sa mearga bine, iar dupa ce ai incercat, cu adevarat, tot ce era posibil, poate ar fi bine sa divortezi. Dar nu porni cu resentimente, sunt sigura ca il iubesti si ca, in felul lui, te iubeste. Daca va iubiti se poate rezolva, tot ce aveti nevoie e multa dragoste si mult respect unul fata de celalat si mult-multa bunavointa.
    Nu te gandi ca ai facut o prostie, ci ca aveti sanse reale.

    Multa dragoste si o casatorie fericita.
    Craciu fericit si un an nou foarte bun.
  •  
    • 27 mesaje
    19 Dec 2004, 15:40
    0 0
    Ma irita la culme toate descreieratele care isi iau roluri de predicatori - misionari...
    Nu m-am casatorit cu un barbat insurat, Suzyca, adica n-am divortat pe nimeni. S-a intamplat sa mai fi fost insurat, atata tot.
    N-am stiut decat foarte tarziu de toate astea. La inceput e focul stiti si voi, apoi incepi sa te trezesti, si sa vezi lucrurile altfel.
    Daca vreti sa discutam OK, haideti s-o facem, dar nu incepeti cu porcarii de genul, vezi Suzyca, ca am despartit case, samd... Luati exemplu de la donna_imobile...Cand cineva are o problema nu aruncati cu pietre ca sa le dovediti barbatilor ca au dreptate sa spuna despre noi ce spun... ca suntem catze, barfitoare, rautacioase...
  •  
    • 37 mesaje
    19 Dec 2004, 15:58
    0 0
    Daca singura problema pentru care nu ai curajul sa te desparti de el este copilul, atunci pot sa iti spun ca mama era cu doi copii cand s-a despartiti de tata si ca desi atunci nu eram suficient de maturi sa intelegem ce se intampla, ne-a fost mai bine si noua pentru ca ne dadeam seama ca ea sufera si ca incearca sa ascunda de noi asta. Faptul ca l-ai cunoscut cum l-ai cunoscut nu cred ca are nici o insemnatate. Tot ce conteaza este ca daca nu consideri camai poti sta langa un om ca el, fa pasul decisiv. Singura mea parere de rau in cazul parintilor mei a fost acela ca mama a facut pasul despartirii prea tarziu. Daca o facea mai inainte macar isi mai putea reface viata...Si incearca sa refaci ceea ce mai poti, pentru ca la fel ca in cazul mamei sunt sigura ca faptul ca ai un copil de crescut nu te va lasa sa cazi in depresia despartirii de el...care oricum se pare ca si cu el si fara el....
  •  
    • 185 mesaje
    19 Dec 2004, 16:55
    0 0
    am impresia ca spunea de lexi, nu de tine, pustiul_meu.
  •  
    • 1478 mesaje
    19 Dec 2004, 18:15
    0 0
    ianulover are dreptate.
  •  
    • 86 mesaje
    20 Dec 2004, 03:34
    0 0
    Eu cred ca fiecare facem greseli in viata si din ele invatam.Nu e cazul sa dojenim pe nimeni sau sa arucam cu gunoi.Cand cineva lanseaza un topic aici o face fiindca are nevoie de ajutor,de-un sfat ,de-o vorba buna.
    Incercati ca atunci cand cineva lanseaza un topic sa discutati de topicul respectiv nu sa deviati de la subiect si sa aruncati in celelalte Eva.Cred ca fiecare om are dreptul la libera exprimare,nu?Dar daca suntem bine crescute stim si cum sa ne exprimam ,nu???
    Singura sugestie pe care o am eu draca mea pentru tine este sa discuti cu sotul tau deschis fara cearta ci sa-i spui ca sunt doar constatari ale tale si ca ori e alba ori e neagra si chiar sa actionezi.
    Nu conteaza ca l-ai cunoscut pe net sau in alta parte,nu aici a fost greseala si cand faptull e implinit e inutil sa mai discutam unde a fost greseala.
    Chiar daca ai un copil,el creste si apoi zboara,gandeste-te la el dar gandeste-te si la tine.
    Bafta multa,
    LAna
  •  
    • 27 mesaje
    20 Dec 2004, 09:35
    0 0
    Nu stiu daca mai pot sa o iau de la capat.Inca nu am 30 de ani, dar sunt agatata de cansicia asta in mod stupid... Cariera mea este over. Am, studiat teatru, deci cred ca va inchipuiti ce inseamna asta. Familia mea este nula, de fapt, nu...gresesc!!! Sunt unii dintre cei mai mari dusmani. Mama mea se bucura nespus cand gresesc...orice...o mancare..un cuvant...cand nu mi se implinesc asteptarile. Cand sunt nefericita jubileaza. Am crezut ca mi se pare ca sunt exagerata, dar am facut multe teste cu ea. Credeti-ma, am dreptata. Nici vorba sa-i spun ceva, desi ma toaca cu apropouri rautacioase si veninoase. Imaginati-va ca nu vrea sa stea cu copilul meu. Trebuie sa ma rog si sa ma umilesc ca ultimul om ca sa vina la mine sa pot pleca si eu undeva.
    Mai evelor, voi cum chiar v-ati gasit barbatii visurilor voastre sau va placeti sa credeti ca i-ati gasit?
  •  
    • 1105 mesaje
    20 Dec 2004, 09:35
    0 0
    Draga pustiule, sfatul meu de ex-divortata cu copil...
    DIVORTEAZA DE EL..daca nu mai este nici o sansa in relatia voastra,nu-ti sili copilul sa traiasca intr-o familie din care lipseste dragostea..
    Nu-ti aperi copilul raminind cu un barbat pe care nu-l iubesti,..din contra, il traumatizezi inutil...
  •  
    • 1105 mesaje
    20 Dec 2004, 09:38
    0 0
    Si...DA!!..barbatul visurilor se poate gasi, se poate adapta la necesitatile si dorintele tale..cu doua conditii:
    -sa te iubeasca
    -sa vrea sa se adapteze

    Este posibil,.. se poate,.. se intimpla,.. ce sa-ti mai spun?????
  •  
    • 27 mesaje
    20 Dec 2004, 09:38
    0 0
    Divortez...si und ma duc? ce sa fac? pe umarul cui sa plang? n-am pe nimeni.
  •  
    • 1969 mesaje
    20 Dec 2004, 09:44
    0 0
    vreau sa te intreb ceva..de ce spui ca e over cariera ta daca nu ai nici 30 de ani? chiar crezi ca nu mai poti face nimic in sensul asta? te intreb pt ca am impresia ca dc ai avea o oarecare siguranta materiala ai pleca fara sa privesti in urma...
  •  
    • 1105 mesaje
    20 Dec 2004, 10:14
    0 0
    Gaseste resurse in tine..acolo este o comoara..dar inca nu o stii.
    O prietena buna pe umarul careia sa plingi..se gaseste..
    Mama ta...las-o incolo...o fi ca mama mea..nici eu n-am avut nici un sprijin in ea cind am divortat.
    Cel mai puternic aliat trebuie sa fie copilul tau, care, daca este suficient de mare, te va intelege si va fi linga tine...
    Curaj, nici nu stii cita putere si hotarire zace in tine..trebuie doar sa dai cu pumnul in masa si sa te intrebi...Pina cind??????
  •  
    • 11438 mesaje
    20 Dec 2004, 10:20
    0 0
    am si io o intrebare, pustiule
    dar de ce trebuie neaparat sa plangi pe umarul cuiva??? asta inseamna ca-ti plangi de mila...asta vrei???
    fiecare dintre noi trece prin perioade dificile, care ne fac nefericite sau ne obliga sa acceeptam anumite situatii...dar toate astea pana la un punct..acela in care iti dai seama ca nu ai gasit deloc acel ceva pe care-l urmaresti in viata.
    am trecut si io prin astfel de situatii dar dupa ce-am trecut prin toate starile posibile...furie, melancolie, dor, plangere de mila...am reusit sa ridic capul sus...cat mai sus...prin incapatanare.
    la mine e singura solutie sa ies din rahat, indiferent in ce stare deplorabila mi-s...medicala, psihica, sentimentala...
    pur si simplu ma incapatanez sa ma mai complac in situatia respectiva, cu riscul de a parea cinica. Este si asta un mod de aparare atunci cand esti lovita din toate partile. Garantez vindecare.
    plus : Timpul vindeca acolo unde ratiunea nu poate vindeca!!!!
    secretul este sa-ti stabilesti foarte clar si exact ce anume iti doresti de la viata, cum anume vrei tu sa se deruleze viata ta si daca acest lucru nu se va intampla, indiferent langa cine traiesti si ce compromisuri trebuie sa faci...te ridici, lasi totul in urma ta si pleci mai departe...
    poate suna egoist, dar din punctul meu de vedere a-ti gasi fericirea si linistea sufleteasca fara a lovi in altii inainte sa fii lovit (eu mi-s cam razbunatoare din fire ) este acel scop in viata de care ai nevoie sa simti ca n-ai facut umbra degeaba pamantului.
    ehhhh...dar fiecare doarme cum isi asterne, nu ?
  •  
    • 27 mesaje
    20 Dec 2004, 13:48
    0 0
    Mor cand va vad asa de curajoase. Eu de unde p..a ma-sii sa gasesc atata curaj??? Copilul e micut, micut. Plus ca nu ma ajuta nimeni. Cand va vad asa de visatoarte mai ca-mi pare rau ca v-am scris. Ce mult as vrea sa reusesc si eu. Dar nu am nici cel mai mic fir de ata de care sa ma agat. Un job nu pot sami gasesc pentru ca e copilul prea mic...iar apoi...cine credeti ca angajeaza o actrita??? Ha ha ha
    Sotul meu nu are habar de ce simt eu. Jocul de la calculator sa-i mearga...si..afacerile....
  •  
    • 27 mesaje
    20 Dec 2004, 13:49
    0 0
    am scris gresit "sa-mi"
    iertare!