Eu sau viitorul copilului meu?

  •  
    • 25 mesaje
    17 Dec 2004, 07:00
    0 0
    Dragele mele, va scriu din tari calde,de unde destinul m-a dus.Iata povestea mea : am plecat din tara acum 4 ani urmindu-mi sotul(roman), cu un copil de aproape 2 ani pe atunci, lasind totul in urma.Ajungind aici, viata mea s-a transformat intr-un calvar prin aceea ca sotul iubitor si responsabil s-a tranformat intr-un monstru.Ca urmare am divortat(asta e alta poveste, m-a lasat in strada practic)iar dupa un timp am cunoscut un barbat cu care inca mai sint, care e minunat cu fiica mea, ii asigura niste conditii materiale si morale deosebite,pe mine ma iubeste, el il iubesc, nu a fost casatorit in viata lui(este cu 15 ani mai mare decit mine)insa din cele 7 zile ale saptaminii, trei sintem bine iar urmatoarele 4 se supara pe mine...Din diferite motive, care sint mai mult in creierul lui si ca urmare in aceste 4 zile nu imi vorbeste absolut deloc, imi inchide usa la dormitor, ca eu sa nu pot intra si nu mai inteleg nimic.
    Deja am inceput sa obosesc si sa nu rideti pt. ca e super stresant pt. mine, ma tot studiez si ma gindesc de o mie de ori inainte de a face sau a spune ceva numai ca sa nu se supere..
    Dilema este, merita sa traiesc cu stresul asta si intr-un fel sa imi sacrific toate visele( pt. ca supararile lui nu se opresc numai la lucruri marunte,au in vedere si aspiratiile mele profesionale) sau sa ma intorc in tara unde sincera sa fiu imi este f. frica de ce i-as putea oferi eu fetitei mele (pt. ca tatal ei practic a uitat de existenta ei)?
    Cu el linga mine stiu ca fetita mea va avea parte de cele mai bune scoli si de cele mai bune conditii materiale, dar oare merita?
  •  
    • 49 mesaje
    17 Dec 2004, 07:53
    0 0
    Trebue sa te gandesti bine...incearca sa ai o discutie sincera,calma si deschisa cu el,poate afli motivele ptr care el procedeaza asa.
    Ai suferit si inainte ,acum suferi din nou...merita oare chiar orice sacrificiu? crezi ca , copilul tau va fii deplin fericit cand isi va da seama ca fericirea lui de fapt inseamna suferinta mamei lui?
  •  
    • 25 mesaje
    17 Dec 2004, 09:57
    0 0
    Multumesc pt. raspuns Lulu.
    De discutat tooot discutam de vreo 2 ani, decind sintem impreuna si tare mi-e teama ca de fapt asta ii este firea( asa este si tatal lui). Insa inca il mai iubesc si frica de viitor ma omoara, pt. ca eu aici ,in aceasta tara nu vreau sa ramin daca ma despart de el.
    Eu sint de profesie avocat, insa in Romania am lucrat doar 1 an, deci cam nimic, apoi am avut fetita , am venit aici si uite asa m-am trezit la 30 de ani ca sint cam la pamint.
    Poate m-as putea pune la punct in tara, dar am nevoie de timp, apoi parintii mei depind in mare masura de banii pe care eu ii trimit de aici.
    Of, Doamne, tare mi-am mai complicat viata, de fapt ma gindesc ca mi-am distrus-o!
  •  
    • 1969 mesaje
    17 Dec 2004, 10:07
    0 0
    fata draga,mesajul tau ma face sa ma gandesc la una din colegele mele de birou...azi razi cu ea si vorbesti de toate cele si a doua zi dimineata te pomenesti ca nu-ti mai raspunde la salut..si o tine cateva zile,timp in care nu vorbeste cu nimeni din birou...o cunosc de vreo 4 ani si nimeni nu a reusit sa gaseasca o explicatie pt comportamentul ei..singura posibilitate ar fi ca e sarita de pe fix..cred ca nici ea nu stie de ce se supara pe toti colegii...ei bine,oamenii astia eu ii consider toxici..oricat de bine dispus esti,iti gasesc ei ceva sa-ti strice cheful de viata...sincera sa fiu,nu stiu cum ai putea sa traiesti cu un astfel de om in casa...pe colega o ignor cand o ia razna,dar pe omul de langa tine cum sa-l ignori?plus ca-l iubesti si-mi dau seama ca te gandesti de trei ori inainte de a spune sau a face ceva
  •  
    • 25 mesaje
    17 Dec 2004, 10:24
    0 0
    Asa este draga kale, tot incerc sa ma mint si sa am grija sa nu o dau in bara dar am obosit teribil.Cel mai tare ma gindesc la fetita mea care, desi avea 3 ani cind am divortat, a suferit teribil iar acum s-a atasat f. tare de acest barbat.Iar sa o fac sa sufere, la asta ma gindesc cel mai mult, nu are decit 6 ani!
  •  
    • 25 mesaje
    17 Dec 2004, 10:28
    0 0
    ...iar pe de alta parte eu sint intr-o continua frustare, depresie...Nu mai stiu ce sa fac cu viata mea, incotro sa o apuc, mi-e frica sa iau o decizie radicala, ma rog la Dumnezu sa-mi limpezeasca gindurile.
  •  
    • 118 mesaje
    17 Dec 2004, 14:13
    0 0
    Intoarce-te in tara si ia totul de la zero. Fetita ta poate intra in orice scoala reputata din lume, daca are vocatia studiului. Cunosc o multime de tineri romani care au fost acceptati de cele mai bune universitati din Europa sau din America. In locul tau, as feri copilul din rasputeri de asemenea ciudati. Eu asa as face. Dar.... sunt si oameni pentru care banii sunt totul.
  •  
    • 1105 mesaje
    17 Dec 2004, 14:54
    0 0
    Ca sa nu mai vorbim ca aceste lucruri EVOLUEAZA, adica se agraveaza, odata cu inaintarea in virsta..cine stie cum se va purta cu fetita ta peste citiva ani???????Sa nu apara alte probleme...
    Acum este copil,il place, dar va deveni femeie, si ..ce faci???
    Eu zic ca nu merita....
  •  
    • 1027 mesaje
    17 Dec 2004, 15:56
    0 0
    Parerea mea este sa te gandesti si la viata ta profesionala. Acum este ok, el are grija de tine si de copil. Dar cine iti garanteaza ca asa va fi mereu? S-ar putea ca in timp "supararile" lui sa se "transfere" si asupra fetitei. Si atunci iti va fi mult mai greu sa o iei de la capat.
  •  
    • 417 mesaje
    17 Dec 2004, 16:03
    0 0
    Draga mea, daca tu esti terminata dupa doar doi ani, cum crezi ca vei fi peste 5? Sau 6? Sau 10? daca el e atat de ciudata acum cu tine, mai tarziu va fi mai rau, poate si oricum fetita ta va creste si cand va vedea disperarea si nefericirea ta va suferi cumplit. Nici toti banii din lume nu pot face un om fericit. Ce-i vei spune, ca te-ai sacrificat pentru ea? ca sa o distrugi si pe ea?! Fi serioasa. Ai o diploma. Ai un cap pe umeri si maini ca sa muncesti, munceste! Ce o fi, doar sa ai bani sa iti ingrijesti fata, sa te specializezi si sa-ti faci o cariera. Ca ai doar 30 de ani! Daca depinzi financiar de cineva, e tare greu. Asa ca rupe franghia si da-i bataie.

    Tu de ce crezi ca el la 45, nu s-a casatorit niciodata?
  •  
    • 25 mesaje
    17 Dec 2004, 18:54
    0 0
    Fetelor, va iubesc! Aveam atita nevoie de sfaturile voastre.
    Aveti dreptate,nu stiu de ce ma port ca o gaina, pt. ca nu-mi amintesc sa fi fost asa de slaba.Ca doar m-am despartit de fostul sot intr-o tara straina, nu aveam prieteni, nu aveam nici un ban,cu fetita bolnava, si tot am supravietuit!
    Imi amintesc ce fericita am fost in acea perioada, in micul meu apartament inchiriat, numai eu cu copilul meu!
    Nici nu stiu cum am ajuns iar intr-o astfel de situatie, nu stiu de ce naiba sint asa , ce mi se intimpla, dar gata s-a terminat, sper sa imi tin hotarirea, pt. ca atunci cind ma vede gata de reintoarcerea in tara, incepe sa imi spuna cit de mult ma iubeste si ca sa ii dau timp sa se obisnuiasca intr-o relatie serioasa (pt. ca e prima oara in viata lui cind are asa ceva!).
    Si iar ma inmoi, si iar o luam de la capat.
    Si eu l-am intrebat cum de nu s-a casatorit niciodata, si mai mult, cum nu a avut nici o relatie atit de apropiata cu o femeie pina acum asa cum o are cu mine, si imi tot spune ca din cauza afacerilor care i-au rapit absolut tot timpul si nu putea sa le impace pe amindoua!
    Dar fetelor, dupa ce i-am vazut familia, o mama super, dar super autoritara,santajista sentimental(si credeti-ma ,nu vreau sa fiu rea ) chiar si la 84 de ani, si un tata exact ca el, care nu ii vorbeste sotiei lui cu lunile,si pe care fiul il plateste ca sa aibe grija de mama pt. ca altfel nu il intereseaza, ce sa mai zic...
    Oricum va multumesc mult pt. raspunsurile voastre, m-ati ajutat mai mult decit psihologul la care ma duc de juma' de an!
    Va pup dulce!
  •  
    • 25 mesaje
    17 Dec 2004, 18:57
    0 0
    Si ma scuzati ca am dispurut o perioada dar este din cauza fusului orar.Sint 8 ore diferenta!
  •  
    • 129 mesaje
    22 Dec 2004, 11:17
    0 0
    Cred ca este f. greu sa iti fie frica sa si respiri ca sa nu-l superi pe EL.Evele au f. mare dreptate,cu studiile tale si presupun jobul tau nu ai sa mori de foame.Fii mai bataioasa,ai tot dreptul sa fii fericita chiar si in tari calde.Eu cred ca mai ai o sansa ,pusa deoparte ptr. tine,mai ales ca ii cunosti parintii.Cum nu te-ai ingrozit pana acum!?!Copilul tau v-a fii mereu alaturi de tine ,el ...nu se stie.Nici acum nu rectioneaza normal, dar la 70 de ani??
  •  
    • 9835 mesaje
    22 Dec 2004, 17:51
    0 0
    mirse, exista carti care te-ar putea ajuta sa intelegi ce se intampla. Un exemplu ar fi: "Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile" (Francois Lelord, Cristophe Andre).

    Pti gasi aceasta carte, de vanzare, la mai multe librarii on-line romanesti - e suficient de dai un search pe Google.

    Nu cred ca sotul tau are o problema cu tine - pur si simplu, este un om mai dificil, iar si tu, probabil, esti foarte sensibila la atmosfera apasatoare, atunci cand apare, din cauza divortului prin care ai trecut.

    Trebuie sa stii ca fiecare om are nevoie sa i se asigure un anumit "spatiu intim" si anumite perioade de "timp intim". Actualul tau sot are (dovada varsta la care s-a casatorit) nevoie de spatiu si timp intim mai mari decat majoritatea oamenilor.
    Atunci cand devine uracios si se izoleaza inseamna ca a ajuns la o limita. Sa insisti sa afli ce se intampla cu el nu va face altceva decat sa-l oboseasca si sa-l prostdispuna si mai tare.
    In loc sa te framanti, iti sugerez sa nu irosesti aceste ragazuri, ci sa iti duci copilul la plimbare, sa gatesti, sa mergi la cumparaturi, sa faci sport... adica sa iti vezi de viata, independent de ceea ce face sotul tau in momentele sale de intimitate (citeste, se uita la tv... treaba lui!).
    Atata vreme cat stii ca dupa ce se satura introspectii ii revine cheful sa se socializeze, totul este in regula.

    Comportamentul lui te indeamna, de fapt, sa fii mai independenta - adica exact ceea ne-ai povestit ca te face sa te simti bine.

    Mai stii, poate ca , de fapt, tu si sotul tau va potriviti de minune!
  •  
    • 6 mesaje
    23 Dec 2004, 00:14
    0 0
    Hi
    Si eu am trait o poveste asemanatoare.Loc in Chicago daca esti pe aproape poate ne intilnim la o cafa
  •  
    • 25 mesaje
    26 Dec 2004, 08:05
    0 0
    In primul rind, CRACIUN FERICIT EVELOR!!!
    Donna, asa este, o personalitate dificila! Pt. ca m-am tot framintat sa vad unde gresesc de provoc reactiile astea, si mi-am dat seama ca nu sint motive serioase. Problema mea este daca ma pot obisnui cu momentele astea ale lui ( care de fapt sint zileee!).
    Pe de alta parte, tinjesc atit de tare dupa familia mea, prietenii mei, Bucurestiul meu, incit nu ma pot bucura de nimic aici.Desi vin in tara in fiecare an ,cite doua luni, nu imi este de ajuns.
    Poate daca as fi acolo nu m-ar afecta atit de tare comportamentul lui, dar aici, of, cred ca reactionez asa pt.ca el e toata lumea mea, el e prietena mea, sora mea,totul!

    Micutaa, imi pare tare rau, dar nu locuiesc pe aproape, nici macar in aceeasi tara! Dar mi-ar face mare placere sa imi scrii pe adresa monserat1000@yahoo.com.mx
    Sint f. curioasa sa aflu povestea ta!
  •  
    • 145 mesaje
    26 Dec 2004, 13:20
    0 0
    Nicaieri nu te va astepta vreo atmosfera idilica.Eu zic sa incerci sa0ti testezi potentialul prin a numai fi dependenta financiar de el.Cauta-ti ceva de lucru,incearca sa profesezi in specialitatea ta.Eventual urmeaza cursuri sa-ti recunoasca diploma, specializeaza-te,etc.Tu singura iti expui copilul neavind o stabilitate. Stabilitatea i-o oferi numai fiind pe picioarele tale.Acolo s-ar putea cu ajutorul lui sa-ti faci o cariera si sa devii mai interesanta pentru el.
    N-am inteles exact daca sinteti casatoriti?Daca nu sinteti e un motiv in plus sa faci ceva.La 30 de ani esti foarte tanara.Oportunitatile in tara nu sint atit de fabuloase si in profesia ta este o concurenta acerba.Poti trai foarte bine sau poti muri de foame.Dar,probabil stii asta deja.Faptul ca ai ramas pe alte meridiane nu e intimplator.Tot stind acasa ai timp sa analizezi,sa diseci,etc.,lucru nu tocmai simplu cind ai o ocupatie.Stress-ul zilei de miine ti-l induci si este un handicap.Incearca sa te relaxezi si sa devii independenta.sint convinsa ca noul tau statut iti va da o noua perspectiva asupra vietii.