Emotii
-
0 0
Eram tineri, eram frumosi, eram studenti: el in Bucuresti, eu intr-un oras din provincie. Ne-am cunoscut intr-o tabara de "instruire" la Slanic Moldova, dimineata se facea prezenta. Avem nume deosebite si eu - si el si din curiozitate ne-am cautat cu privirea atunci cand ne-am auzit strigati. Seara ne-am regasit si a urmat ceva frumos, am plecat din acea tabara si peste cateva saptamani ne-am reintalnit la mare, apoi in Bucuresti, apoi ne-am scris. Era mai mult o prietenie adanca si voba lui in ciuda anilor, atunci, nu am vrut sa uitam unul de altul. Cred ca dupa casatoria mea am intrerupt corespondenta.
Zilele acestea am fost ravasita si inca sunt. Am pierdut pe cineva drag, apropiat. Ieri, pierduta asa in fata calculatorului mi-a venit in minte numele lui. Si tot calculatorul m-a ajutat sa-l regasesc, era de asteptat, dupa atatia ani vad ca s-a realizat frumos, e cadru universitar la facultatea pe care a absolvit-o. Are un talent la scris incat vorbele lui emotioneaza. I-am trimis un semn pe facebook desi dupa atatia ani...25...nu stiam daca voi primi un semn.
Si totusi...mi-a scris un mesaj sensibil, alcatuit din amintiri ce au ramas vii,ma intreb cum pot unele lucruri ramane in memoria noastra atia ani, in final imi lasa adresa lui de e-mail si intrebarea repetitiva "ce faci? ce mai faci?"
Ce sa fac? Cum sa fac? Nu caut dragostea, ma simt bine cu mine acum dar ce faci cand regasesti un vechi prieten dupa 25 de ani?
-
unele sentimente pot ramane vii toata viata. nu la aceeasi intensitate, dar suficient incat sa te miste.
dar daca simti ca te ravaseste prea mult toata chestia asta si mai esti si casatorita, lasa-l in pace, ca nu iti face bine treaba asta.daca nu, poti continua sa vb cu el. nu pierzi nimic, doar castigi niste emotii
Acest mesaj a fost editat de către ada_sweet: -
Ilyinca said:
Eram tineri, eram frumosi, eram studenti: el in Bucuresti, eu intr-un oras din provincie. Ne-am cunoscut intr-o tabara de "instruire" la Slanic Moldova, dimineata se facea prezenta. Avem nume deosebite si eu - si el si din curiozitate ne-am cautat cu privirea atunci cand ne-am auzit strigati. Seara ne-am regasit si a urmat ceva frumos, am plecat din acea tabara si peste cateva saptamani ne-am reintalnit la mare, apoi in Bucuresti, apoi ne-am scris. Era mai mult o prietenie adanca si voba lui in ciuda anilor, atunci, nu am vrut sa uitam unul de altul. Cred ca dupa casatoria mea am intrerupt corespondenta.
Zilele acestea am fost ravasita si inca sunt. Am pierdut pe cineva drag, apropiat. Ieri, pierduta asa in fata calculatorului mi-a venit in minte numele lui. Si tot calculatorul m-a ajutat sa-l regasesc, era de asteptat, dupa atatia ani vad ca s-a realizat frumos, e cadru universitar la facultatea pe care a absolvit-o. Are un talent la scris incat vorbele lui emotioneaza. I-am trimis un semn pe facebook desi dupa atatia ani...25...nu stiam daca voi primi un semn.
Si totusi...mi-a scris un mesaj sensibil, alcatuit din amintiri ce au ramas vii,ma intreb cum pot unele lucruri ramane in memoria noastra atia ani, in final imi lasa adresa lui de e-mail si intrebarea repetitiva "ce faci? ce mai faci?"
Ce sa fac? Cum sa fac? Nu caut dragostea, ma simt bine cu mine acum dar ce faci cand regasesti un vechi prieten dupa 25 de ani?
doar pastreaza in limitele bunului simt conversatiile.

-
Nu pot rani pe nimeni, sunt o femeie libera sentimental vorbind. E foarte posibil ca la randul lui sa aiba o familie sau cine stie...Dupa atatia ani nu mai e vorba de atractia pe care o simteam la 20 de ani doar ca ma gandesc la ceva frumos...la trecut...care a lasat amintiri pe viata. Ideea e ca nu stiu daca trebuie sa-i las doar adresa mea, el mi-a postat mesajul pe pagina de facebook (deci nu personal!), sa-i dau un simplu reply acolo sau sa folosesc mailul lui. Oricum, gandurile lui au fost ceva foarte placut...
-
svf said:
Nu inteleg, Esti casatorita, ai spus. Si libera sentimental vorbind?Nu e greu de inteles. Casnicia mea e incheiata, din nefericire nu a rezistat atatia ani.
Acest mesaj a fost editat de către Ilyinca: -
Unde-i me_eva?? Sa puna un text din Ileana...acum DA, e cazul!
Ilyinca, eu zic sa vorbesti cu el.SVF, e simplu: s-au cunoscut acum 25 de ani, apoi ea s-a maritat, dar, intre timp, casnicia a luat sfarsit. Acum, l-a regasit pe el. Ce nu intelegi?
Acest mesaj a fost editat de către andrada86: -
oricum, nu stiu ce sfat sa iti dau, pentru mine trecutul e mort si ingropat, si asa va ramane.""
se pare ca pentru ea nu este inca.
sau este, numai ca ea nu il lasa sa moara sau nu il ingroapa.
uitav ca atunci avea un profil dat de varsta pe care o avea, dar ca peste ei soi au trecut niste ani care, cu siguranta au schimbat multe in structura interioara...
si ca este posibil ca de aici sa fie o mare dezamagire o intalnire peste ani. daca e suficient de puternica sa ii reziste, de ce nu? uneori, este mai bine totusi ca amintirile sa fie pastrate asa, pretioase cum sunt ele, in ideea ca din ele un anumit izvor de apa vie poate fi despotmolit din cand in cand, pentru o revigorare interioara.
ps- trebuie tinut cont si de momentul in care l-ai regasit. ai pierdut pe cineva drag tie, ai un gol pe care trebuie sa il umpli cu ceva. exista insa si riscul de a mari acest gol...poate ca de aceea tot inspre ratiune te sfatuiesc sa te indrepti....cineva spunea (si omul chiar nu parea sa fi avut vreodata vreo iluzie) ca marile deziluzii se nasc din marile iluzii.
Acest mesaj a fost editat de către scanteie: -
E cam off, dar de mai multa vreme vreau sa va intreb: voi gatiti ciorba pt o singura zi? Stiu vorba pe care a citat-o Salmarose, dar ma feresc, totusi, s-o folosesc...
Deci, pt cele care gatesc acasa: a doua zi, ciorba are un gust mai rau? Mie nu mi se pare...
Pt cele care mananca la rest.: credeti ca ciorba de acolo e facuta chiar in ziua respectiva?