am nevoie de ajutor...

  •  
    • 8 mesaje
    16 Dec 2004, 01:43
    0 0
    buna... uite m-am hotarat si eu intr-un final sa cer ajutor...
    azi m-am despartit de prietenul meu... mai bine zis asta noapte... pe la oara 4 si jumatate... eu am vreo 16 ani... el vreo 19... suntem inca tineri
    faza e ca ne cunoastem de vreo 2 ani... de vreo 7 luni vorbim aproape zilnic... si de vreo patru suntem impreuna...
    vorbim aproape zilnic? pai... suntem din orase diferite... cam la 12 ore de mers cu trenul...
    amandoi suntem sportivi de performanta si... ne intalnim destul de des... la campionate, in stagii... depinde totusi de sezon... ca in primavara il vedeam de cateva ori pe luna... insa acum nu ne-am mai vazut de 2 luni si nu o sa ne vedem decat prim martie.
    in fine... nu vreau sa ma pierd in amanunte...
    ca sa fiu sincera nu is distrusa... pt ca... in ultima vreme lucrurile nu mai mergeau asa de bine... parca nu ne mai intelegeam... nu prea stiu ce sa cred... stiu ca nu m-a inselat... sau... sper... da nu ii vorba de asta... amandurora ne e chiar foarte dor unul de celalalt, insa... e mai greu... am vorbit la telefon... pe internet... mesaje... insa ceva nu mai era ca inainte. mi-a spus ca ma iubeste... prea mult si nu vrea sa-mi strice perioada asta din viata cu o astfel de relatie... nu prea stiu ce sa cred... nu stiu ce sa zic...
    as vrea sa aflu si parerile voastre pt ca nu prea stiu ce sa cred...
  •  
    • 8 mesaje
    16 Dec 2004, 04:40
    0 0
    help!!!
  •  
    • 218 mesaje
    16 Dec 2004, 08:01
    0 0
    Te cred ca suferi dar lasa-l pe el sa faca pasii necesari daca vrea intr-adevar sa te vada, sa fiti impreuna. Serios, nu cred ca e bine sa te zbati tu atat de mult; daca va fi sa fie ceva, va veni de la sine, puiule... Ma induiosezi - am avut si eu varsta ta si imi amintesc cat de tare imi batea inimioara pe atunci...Deci te inteleg dar totodata zic ca e bine sa te protejezi... Esti prea micutza ca sa iei viatza asta atat de aspra in piept...la 16 anisori...Uf. Mai bucura-te cat poti de copilarie. Te sarut si-ti doresc numai bine!
  •  
    • 8 mesaje
    16 Dec 2004, 15:14
    0 0
    evelor... chiar am nevoie de ajutor!
  •  
    • 9835 mesaje
    16 Dec 2004, 17:30
    0 0
    Oaleu!... Pai mie imi tremura si acum picioarele cand imi amintesc de iubirile de la 17 ani...

    apocalipsa, ce sa-ti zic, mai... ca stiu ca ti-e greu... da' ce fel de relatie era asta a vostra? Va vedeati de cateva ori pe an si vorbeati la telefon... nu-i normal, nu-i firesc... Pai tu cu cine iesei la un film, la o pizza? Cine te tinea de mana in parc? Cine te mangaia pe cap cand aveai necazuri cu parintii, cine te asteapta dupa ce dadeai un test greu, cu suc rece si un pupic fierbinte, ca sa-ti alunge stresul?
    Si el, care-i mai mare decat tine, cum crezi ca ar putea sa se multumeasca numai cu ceea ce aveati pana acum? Era de asteptat sa se intample asa. Si, sincera sa fiu, chiar daca intr-un fel sunt trista pentru tine, pe de alta parte ma bucur ca el ti-a redat libertatea in mod corect si cinstit.

    Uf... parca retraiesc scena cand prietenul meu a plecat in armata (era cu un an mai mare decat mine) si mi-a spus ca e absurd sa il astept pura si senina ca Maica Tereza. Am plans de m-am rupt pe moment, DAR CE MISTO AM PETRECUT IN CLASA A 12-A, pana la urma!!! Daca ma tinea legata de el, anul ala ar fi fost o jale fara sfarsit.
  •  
    • 37 mesaje
    16 Dec 2004, 22:29
    0 0
    Sunt sigura ca la varsta asta, situatia prin care treci ti se pare cea mai 'catastrofala' din toate lucrurile care ti se puteau intampla. Distanta nu face bine....a 'trage' de cineva doar pentru ca tu vrei sa mearga relatia iar nu e bine. Stiu ca ce auzi cu 'treci peste' ti se pare imposibil acum (categoric toate am trecut prin asta), dar cu siguranta peste nu foarte mult timp vei vedea lucrurile altfel. Si vorba cuiva...ce relatie e aia in care sa vrei sa te stranga in brate si el sa fie la 12 ore de mers cu trenul. Am trecut si eu prin relatie la distanta (ce coincidenta, cam 12 ore cu trenul sunt si pana la Satu Mare,ca in cazul meu) si nu e cel mai indicat lucru...sau e doar in cazul in care se merita si la tine nu cred ca e cazul. Ai doar 16 ani...nu face de la inceput compromisuri si fruntea sus!
  •  
    • 49 mesaje
    17 Dec 2004, 08:00
    0 0
    Exact cum au scris si celelalte eve, toate am trecut prin asa ceva ,prin iubiri de 16-17 ani ,cu plansete ,cu nopti nedormite ,dar sincer esti tanara si ai toata viata inainte ptr o iubire frumoasa .Nu merita acum la varsta asat asa de frageda sa faci compromisuri sau sacrificii ,sincer ! sunt niste ani asa de frumosi pe care cu siguranta nu o sa ii mai intalnesti.
  •  
    • 8 mesaje
    17 Dec 2004, 14:31
    0 0
    ma mai preocupa un lucru... amandoi suntem in lotul national si o sa ne mai vedem... o sa vorbim... o sa ne mai intalnim in stagii... la campionate... deci o sa vina o perioada in care iar o sa petrecem foarte mult timp impreuna... din partea mea... eu sunt o fire sociabila si as putea sa vorbesc cu el... ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic... da... stau asa si ma intreb: oare nu o sa vrem sa fim iar impreuna pt ca asta nu depinde doar de mine... oare nu o sa incerce sa se apropie din nou de mine? cum sa ma comport fata de el?
    m-am obisnuit sa vorbesc foarte mult cu el si mi-e foarte greu... o sa vreau sa ma duc... sa-i povestesc ce am mai facut... sa-l intreb ce a mai facut si el… si stiu ca si el o sa vrea, insa mi-e teama oarecum sa nu ne facem mai mult rau…
    va mltumesc mult… pt ca sfaturile voastre m-au mai ajutat un picu…
    mai astept sfaturi si pareri de la voi…