Nu credeam ca o sa ajung sa intreb pe forumuri

  •  
    • 8 mesaje
    5 Iun 2011, 02:09
    0 0

    Problema mea este si nu este.

    Diferenta de studii.Sau lipsa studiilor lui.

    De 3 ani suntem impreuna, ca o caracterizare - doi oameni diferiti, cu temperamente diferite, studii diferite si cu servicii diferite. Avem o relatie si el s-a hotarat ca vrea sa oficializam.N-am asteptat sa vina cu asta pent. ca avem si alte chestii de facut in viata in afara de casatorie si copii, cum ar fi sa ne facem un viitor financiar mai intai, sa fim cat de cat siguri de drumul nostru, apoi ne apucam de chestiile sociale si de familie.

    Problema mea e ca el nu vrea sa-si termine facultatea. Are de dat niste restante, le-a amanat din cauza serviciului si programului imposibil pe care-l are.

    Cand ne-am cunoscut era in acelasi stadiu. Nu-l condamn, pana la urma e optiunea lui. Imi displace totusi chestia asta. Nu vreau sa fac comparatii aiurea cu situatia mea, ca eu mi-am terminat studiile si din pasiune si din necesitate, locul meu de munca presupune competitivitate, daca nu te descurci, n-ai pregatire, esti out. La el nu-i deloc asa. Bani luam cam la fel. Il stiu pe el si ca nu-i o pers.ambitioasa,nu-i place sa se zbata pentru nimic, si-a ales facultatea din inertie ca nu intra la altceva, el o zice, n-o inventez eu, si-a facut cei 5 ani si fix in ultimul an s-a angajat, a avut ceva probleme in familie, de atunci lucreaza aici unde e si acum. Lui ii place ce face, pe mine ma dispera ca-i incadrat ca muncitor necalificat si daca se vor face vreodata restructurari, il vor da afara, nu-i un asset al firmei, doar ingroasa randurile. Il inteleg ca nu isi poate "sacrifica" serviciul sa-si ia 2-3 saptamani de concediu si sa-si dea examenele, cred ca nici nu moare de dragul facultatii lui, mai trebui sa-si faca si proiectul de licenta si marea problema e ca ar trebui sa plateasca o suma uriasa ca taxa de reinscriere in ultimul an.

    I-am zis pe sleau ca nu vreau sa ma casatoresc cu un tip fara studii superioare si s-a suparat,n-a inteles nimic. Nu are legatura cu studiile efectiv, ci cu teama mea ca maine il vor da afara de acolo si va trebui sa-l tin eu in spate pana-si gaseste altceva tot pentru "necalificati". Asta ma deranjeaza, ca in loc sa-si consolideze pozitia stiind sa faca ceva concret si avand si porcaria aia de diploma care cateodata mai face diferenta, cand se pune problema sa aleaga angajatorul intre 50 de insi toti la fel, dintre care unii cu rate, familie, probleme, el n-are nici un stres,nu-si da seama ca il pot da afara oricand, ca n-au ei criterii de performanta sau mai stiu eu ce chestii de care sa se tina seama. 

    I-am zis alta data ca daca tot nu-i place facultatea asta si a facut-o de umplutura, de ce nu se transfera la alta care-i place, de care e pasionat? Isi da niste diferente dar cel putin ii place ce studiaza, poate il trage inima sa isi termine facultatea in alt domeniu. Nici asa nu vrea.

    Sunt sigura ca veti gasi stupida dilema mea, nu-i cine stie ce importanta, dar pentru mine e.

    Nu stiu cum sa-l conving sa-si dea examenele alea si licenta. Si prietenii lui, care au terminat toti de acum 3 ani, ii zic din cand in cand, ei si profeseaza in domeniu si au niste salarii frumusele.

    Nu vreau nici sa-l jignesc, nu-i vreun idiot sau vreun agramat, facultatea lui e una tehnica si are de dat proiecte+examene ca sa termine, +proiect de licenta. Pe parcursul relatiei i-am mai zis din cand in cand sa mearga la scoala, m-a apostrofat ca nu-i treaba mea, l-am lasat in pace ca nu pot sa-l oblig.

    Vi se pare stupid ca mi-e frica sa-mi leg viitorul de el? de un om care refuza sa-si termine facultatea? Ca sa nu mai zic de gura lumii si de faptul ca pe parintii mei a trebuit sa-i mint ca a terminat deja, ca ma crizau pe mine, imi repetau zilnic ca trimite-l sa-si termine scoala aia!

    Ce pot sa-i fac eu lui? Zice ca-s paranoica in momentul in care ii explic de ce ma tem eu si de ce insist.

  •  
    • 8 mesaje
    5 Iun 2011, 02:23
    0 0
    Am uitat, vroiam sa mai adaug ca,paradoxal, el este o persoana foarte desteapta, are o cultura generala vasta, bate la fund multi profesori de istorie,georgafie, inclusiv in domeniul in care a facut el facultatea stie mai multe decat e cazul, cat sta acasa, citeste tot felul de chestii, povestea cand mai trecea pe la seminarii la facultate ca se mira profesorul cum de are restanta ca el stie materia respectiva.
    E unul dintre putinii barbati pe care i-am intalnit care sa stie sa scrie si sa vorbeasca corect.Deci chiar nu-i un prost si un ratat asa cum sunt multi care se inscriu si ei la o facultate. E mult mai bun decat multi dintre colegii lui, sta si le explica lor pe mess cateodata ce si cum sa faca in diferite proiecte pe care aia le fac la serviciu.
    Nu pot sa inteleg de ce nu vrea sa mearga sa-si dea examenele alea odata si sa termine.
    De teama,de rusine, nu pot sa-mi dau seama. Cand il intreb, se enerveaza, n-ar recunoaste in veci ca-i e teama sau rusine sa se duca sa vorbeasca cu profesorul ca sa-l primeasca si sa-l ajute sa termine facultatea aia.
  •  
    • 7967 mesaje
    5 Iun 2011, 07:52
    1 1
    Eu cred ca este alegerea lui, ca doar este baiat mare...Dar am o intrebare pt tine: absolventii de facultate au posturi asigurate pana la pensie? Nu exista someri cu facultate terminata? Mai gandeste-te...
  •  
    • 1038 mesaje
    5 Iun 2011, 08:02
    0 0

    Pai tocmai, sunt atatia si atatia someri cu facultate, da` pai sa nu ai nici macar o amarata de diploma...te mananca cainii !! Si sa recunoastem, la noi in mare parte, exista mania diplomelor. Pe de alta parte, si calitatea invatamantului a scazut destul de mult, iar in ziua de azi, orice prost poate sa termine o facultate, cu un minim de efort.

  •  
    • 14418 mesaje
    5 Iun 2011, 08:22
    3 0
    Mesaj şters de administrator
    Acest mesaj a fost editat de către Deleted Member: 5 Iun 2011, 08:25
  •  
    • 6 mesaje
    5 Iun 2011, 09:13
    1 3
    buna,

    ...nu ti se pare ca exagerezi putin?Oare il iubesti cu edevarat?Nu te casatori cu el pana nu-ti dai seama daca il iubesti,o sa se lase cu divort sigur!
    Eu cand m-am casatorit il iubeam asa mult ca nici nu m-a interesat studiile lui!
    Poate mai trebuie sa cauti unu cu studii!!!!
  •  
    • 266 mesaje
    5 Iun 2011, 09:57
    0 0

    Nu-i o persoana responsabila si nici ambitioasa si asta o sa va afecteze pe termen lung. Nu te lega inca de el, asteapta inca putin. E normal ca toata lumea sa aiba asteptari de la cel de langa el, asta nu inseamna ca nu il iubesti.

     Probabil ca are o inteligenta superioara si nu sta bine la capitolul inteligenta emotionala.

     

     

    "Inteligenţa emoţională este capacitatea personală de identificare şi gestionare eficientă a propriilor emoţii în raport cu scopurile personale (carieră, familie, educaţie etc). Finalitatea ei constă în atingerea scopurilor noastre, cu un minim de conflicte inter şi intra-personale.
    Ne-am întrebat adeseori ce îi face pe unii oameni, cu un coeficient de inteligenţă mediu sau chiar scăzut, să reuşească în carieră. Ce ii face pe alţii, cu un IQ ridicat, să aibă eşecuri, să stagneze în carieră? Răspunsul la acest aparent paradox este modul în care fiecare dintre ei îşi foloseşte inteligenţa emoţională (EQ).
    Chiar daca o persoană are suficiente cunoştinţe şi idei inteligente, daca nu îşi cunoaşte şi nu reuşeşte să-şi gestioneze emoţiile şi sentimentele, poate întâmpina dificultăţi în încercarea de a-şi construi relaţiile cu ceilalţi sau o carieră profesională de succes. Persoanele cu un înalt grad de autocunoaştere îşi dau seama cum sentimentele lor îi afectează, atât pe ei, cât şi pe cei din jur.
     Dezvoltarea inteligenţei emoţionale ne permite să ne punem în valoare aptitudinile intelectuale, creativitatea. Ne asigură reuşita, atât în plan personal, cât şi în cel profesional."


    Acest mesaj a fost editat de către lardia: 5 Iun 2011, 10:12
  •  
    • 8403 mesaje
    5 Iun 2011, 10:43
    2 0

    "

    Nu-i o persoana responsabila si nici ambitioasa si asta o sa va afecteze pe termen lung. Nu te lega inca de el, asteapta inca putin. E normal ca toata lumea sa aiba asteptari de la cel de langa el, asta nu inseamna ca nu il iubesti.

     Probabil ca are o inteligenta superioara si nu sta bine la capitolul inteligenta emotionala."

     

    mi se pare cam superficiala aceasta caracterizare a alui.

     

    in plus, am invatat in viata ca nu este bine sa deturnezi drumul unui om doar pentru ambitiile tale, visurile tale, mofturile tale. pur si simplu poti avea surpriza ca, urmand acesta cale, el sa nu isi implineasca realul sau potential. mai mult decat atat, a avea o diploma nu garanteaza succesul desavarsit. aici e mult mai importanta scoala vietii, pe care absolut nicio diploma nu ti-a da.

     

    respect persoanele care au luat-o de jos, incet si sigur celor care s-au umplut de diplome si care sunt lipsite de baza meseriei lor.


    Acest mesaj a fost editat de către scanteie: 5 Iun 2011, 10:47
  •  
    • 5575 mesaje
    5 Iun 2011, 11:13
    3 0

    Nu mi se pare superficial sa ai un pic de pretentii.

    Ca asa e lumea in zilele noastre, uite, de exemplu: vine fiica voastra acasa (ea fiind absolventa de nu stiu ce facultate) si vi-l prezina pe logodnicul ei, muncitor la fabrica de conserve, avand la activ doar liceul (baiatul fiind de felul lui un destept si-un descurcaret, are ceva bani, cat ii permite job-ul, dar ... n-are facultate terminata). Ce faceti, o pupati pe fata ca umbla cu un muncitor necalificat si nu mai puteti de fericire, sau va ganditi in sufletul vostru ca era totusi mai bine daca avea si el o facultate, daca era un manager, unul cu un job mai de angajament asa.

     

    Si sa fim seriosi, trebuie si diploma aia, oricat ai zice.

    Daca te uiti pe ejob,myjob etc etc, vezi ca cer la unele si studii superioare.Cum faci tu dovada studiilor superioare daca nu le ai inca pe hartie? te crede rh-ul pe cuvant? mdaaaa...filosofam...filosofam...filosofam... azi sunt suparata pe toata lumea.

  •  
    • 8403 mesaje
    5 Iun 2011, 11:30
    3 0

    Mohicane, cunosc un baiat sclipitor. emotional vorbind da clasa multora.
    doua facultati. aproape de finish, blocaj in regula. la serviciu castiga mai mult decat ingineri cu state vechi.

    discutii cu el. intamplator aflu ca al lui tata- preocupat de orice, mai putin de el inca din copilarie i-a trantit pe la 17 ani, intr-un moment de maxima intensitate emotionala- nu dau aici detalii, ca el nu va termina niciodata o facultate.

    ei bine, el a facut doua, dar cum am spus, aproape de finish blocaj. la ambele.

    cu niste discutii care l-au facut sa constientizeze de unde i se tragea chestia asta si care i-au scos ambitia ce se manifesta numai fata de acest tata la iveala, le-a terminat pe amandoua isi vede de viata, etc etc.

    e foarte usor sa etichetezi un om ca lipsit d ematuritate emotionala, de ambitii, de visuri etc.

    uneori insa, cei din jur fac mai mult rau decat constientizeaza. poate ca de aceea si devin sarcastica imediat fata de oamenii ce se joaca gratuit cu cuvintele.

    daca tipa asta nu se simte in stare sa isi inteleaga prietenul, daca nu este mai desteapta decat el ca sa il faca sa vrea sa termine- ca tot aud muieri ce o fac pe desteptele dar la o adica habar nu au cum sa manevreze cum trebuie un barbat in directii pozitive...mai bine sa il lase.

    e simplu.

    dar inainte sa faca asta sa se intrebe macar cati oameni a avut acesta in jur ca sa il faca sa isi piarda ambitia. caci nah, se mai intampla.

     

    si ca sa dau un alt exemplu: o alta fata, la fel de sclipitoare, perfectionista as spune, care ar putea sa dea clasa- fara exagerare, are o memorie fenomenala, unor asa zisi experti in istorie sau unora ce au niste studii terminate lucreaza in Italia ca bona. acolo a ajuns pentru ca alte persoane, din familie, care si-au terminat facultatile, in loc sa o spijine emotional la momentul potrivit au preferat sa o judece. dupa care, peste ani, s-au mandrit cu ea ca a reusit sa se descurce afara frumos. financiar vorbind.

     

    de fiecare data cand ma uit la ea ma apuca damblaua, mai ales cand vad tipe cu masterate ce nu stiu sa scrie limba romana corect. ce s amai spun de alte diplome.

     

    in ceea ce il priveste pe prietenul initiatoarei topicului, poate ca daca va fi dat afara va invata ce inseamna valoarea unei diplome. fiecare isi invata lectiile de viata asa cum ii este scris.


    Acest mesaj a fost editat de către scanteie: 5 Iun 2011, 11:34
  •  
    • 5575 mesaje
    5 Iun 2011, 11:41
    1 0

    Multe femei nu stiu sa manipuleze,nu doar un barbat. Nu mi se pare neaparat ceva rau.

    Dar eu din ce-am citit am ramas cu impresia ca de cate ori ataca subiectul,nu prea are cu cine vorbi.Cum il manipulezi pe unul care nu da doi bani pe sentimentalisme si nu-ti va face niciodata destainuiri cu privire la momenteje jenante din viara lui? Ca sunt si astfel de oameni pt care fie sentimentele si emotiile nu conteaza,fie le-au trecut pe lista moarta.

    Daca lui ii place sa fie asa?

    Eu regret ca la 17-18ani n-m avut mintea pe care o am acum, m-as fi scutit pe mine de muuuulta munca fara sens si multi bani cheltuiti ca sa ajung fix in acelasi loc in care ma aflu acum.Am ales de nevoie the hard way, daca eram desteapta atunci,la 18 ani, si invatam un pic mai cu determinare, faceam cu 1 punct mai mult la examen si intram unde vroiam, nu mai cheltuiam sume enorme pe alte facultati,pe care a trebuit sa le fac in paralel cu serviciul,ce chin si cate nopti pierdute iar ziua trebuind sa lucrez normal,sa nu-mi afecteze activitatea. Am luat o decizie gresita si mi-au trebuit 6 ani din viata s-o repar,iar acum,in afara vechimii si experientei, sunt tot entry level, la nivelul la care as fi fost acum 4 ani daca invatam, si mai faceam gratis si facultatea.

  •  
    • 8403 mesaje
    5 Iun 2011, 11:46
    0 0

    "Dar eu din ce-am citit am ramas cu impresia ca de cate ori ataca subiectul,nu prea are cu cine vorbi"

    depinde si de cum pune problema. de ce ton foloseste, de ce cuvinte pune in formulare, de moment. poti sa tii o mie si una de teorii, dar daca nu e momentul potrivit..
    cat despre decizii gresite, toti oamenii intr-un moment sau altul ( nu neaparat legat de diplome) iau decizii gresite.
    e o realitate.

    bine ca ai reusit sa te redresezi si...bafta multa pe viitor! la cum te vad scriind pe aici, am o banuiala ca peste ani ti se vor parea aceste eforturi mari amintiri placute



    Acest mesaj a fost editat de către scanteie: 5 Iun 2011, 11:48
  •  
    • 16187 mesaje
    5 Iun 2011, 11:51
    2 0
    Mesaj şters de administrator
    Acest mesaj a fost editat de către Deleted Member: 5 Iun 2011, 11:52
  •  
    • 567 mesaje
    5 Iun 2011, 11:58
    0 0

    Cred ca sunt doua aspecte ale unei probleme destul de spinoase si deloc stupide. 

    Primul este cel legat de studiile lui. Faptul ca nu a terminat si ca ii este atat de teama de un eventual esec incat sa face orice sa evite "confruntare" cu asta, este un mare semn de intrebare. Daca nu s-ar fi apucat niciodata sau ar fi fost extrem de netalentat in domeniu, ar mai fi fost o chestie. Dar asa...este destul de ciudat ca a lasat balta un proiect fix in ultima secunda, cand era atat de aproape de terminare. Asta spune destule despre temperamentul lui, fara a se lua in considerare facultatea in sine. E vorba de un proiect important in viata lui, in care a investit, si pe care n-a avut curajul, forta, motivatia sa il duca la capat. Se intampla multora si este de obicei rezultatul lipsei de vointa sau a capacitatii pentru munca sustinuta.

    E normal sa iti pui intrebari si sa iti fie teama sa te legi de o persoana care nu a demonstrat ca poate duce la capat ceva serios in viata lui, de om singur, ce sa mai zici de viata in doi. 

    Cred ca e esential sa clarifici aspectul asta, pentru linistea ta sufleteasca. Daca e vb doar de cazul asta, punctual, mai e cum mai e. Dar daca lipsa lui de vointa de a duce lucrurile la bun sfarsit se extinde si in alte domenii...eu zic sa mai astepti cu semnarea actelor.

     

    Acuma...a doua dilema este lipsa facultatii pentru tine si faptul ca in mediul in care lucrezi esti inconjurata de oameni cu studii si dorinta intensa de promovare, de competitie. Daca viitorul tau sot nu este un spirit intreprinzator, care sa exceleze in alte domenii, si daca va ramane un muncitor necalificat pt totdeauna, nu cred ca o eventuala casatorie va rezista. Inevitabil vei face comparatii, in defavoarea lui, si frustrarile ivite (care deja se pare ca exista, din moment ce el refuza sa vb pe tema asta), o sa va indeparteze iremediabil.

    Eu zic sa deschizi din nou subiectul, cu tot riscul de certuri, si sa lamuresti problema. Altfel, e reteta sigura de nefericire, desi acum pare de-a dreptul un moft. Nu e chiar asa...nemultumirile apar oricum pe parcursul relatiei, de ce sa incepi cu asta?


    Acest mesaj a fost editat de către iniminimo: 5 Iun 2011, 12:08
  •  
    • 7051 mesaje
    5 Iun 2011, 12:39
    1 0
    ''Avem o relatie si el s-a hotarat ca vrea sa oficializam.N-am asteptat sa vina cu asta pent. ca avem si alte chestii de facut in viata in afara de casatorie si copii, cum ar fi sa ne facem un viitor financiar mai intai, sa fim cat de cat siguri de drumul nostru, apoi ne apucam de chestiile sociale si de familie.''
    ''I-am zis pe sleau ca nu vreau sa ma casatoresc cu un tip fara studii superioare si s-a suparat,n-a inteles nimic''
    ''Vi se pare stupid ca mi-e frica sa-mi leg viitorul de el? de un om care refuza sa-si termine facultatea? Ca sa nu mai zic de gura lumii si de faptul ca pe parintii mei a trebuit sa-i mint ca a terminat deja, ca ma crizau pe mine, imi repetau zilnic ca trimite-l sa-si termine scoala aia!''


    am scos pasajele care mie mi se par foarte importante din tot ceea ce ai spus...spuneai undeva ca nu vrei sa-l jignesti, dar cred ca l-ai jignit deja, pe de alta parte vii cu asteptari foarte mari, presiune din partea ta si a familiei...
    ceea ce inteleg eu e ca voi doi doriti lucruri total diferite de la viata, eu cred ca chestia cu facultatea e o scuza, de fapt ma indoiesc ca sari in sus de nerabdare sa te casatoresti cu el, si aici e adevarata ta problema...tii foarte mult cont de ce zice lumea si te temi ca nu el da atat de bine ca si tine...e posibil ca o parte din inhibitia lui sa vina de la tine, pentru ca il compari cu lumea in care muncesti tu si el nu se ridica la inaltimea asteptarilor tale...
    nu spun cat de distructive sunt ambitiile tale pentru relatia voastra...nu mergeti in aceeasi directie, lucrurile care au importanta pentru tine nu au importanta pentru el...ma tem ca, cu cat pui mai multa presiune cu atat il pierzi, si cu atat o sa se inchida si rezultatul va fi contrar asteptarilor...nu cred ca esti o inspiratie pentru el...in plus, in relatia voastra, el iubeste mai mult si tu mai putin...
  •  
    • 3741 mesaje
    5 Iun 2011, 12:41
    0 0
    Mie mi se pare ca te faci prea raspunzatoare pt. viata si serviciul omului. Lui ii este bine mersi asa, ai si zis ca are un salariu bunicel, dar esti mega speriata daca-l da afara si trebuie sa-l tii tu in carca.

    Cred ca cel mai mult te macina ca nu poti sa concurezi cu el, ca nu reuseste el sa te ridice pe tine mai mult prin ambitia lui, ca nu va jucati de-a soarecele si pisica.

    Taica-meo a ramas 6 luni fara serviciu si are diploma de inginer, atestate si o experienta de peste 40 de ani in campul muncii. 6 luni a stat acasa disperat ca nu mai angajeaza nimeni oameni trecuti de 40 de ani.
    Nu cumva ti-e de ce zice lumea din jur? Ca al tau lucreaza ca muncitor necalificat si tu esti mai sus?
    Cu prejudecatile astea n-ajungi niciunde!
  •  
    • 8 mesaje
    5 Iun 2011, 13:04
    0 0

    Nu, ai inteles gresit, miruna.

    In urma cu aproximativ un an,poate mai putin,vreo 2 luni a stat acasa in concediu fara plata pentru ca se preconiza ca vor inchide punctul de lucru din Romania al firmei si ei vor fi concediati.

    In toata acea perioada,nu s-a dus sa lucreze in alta parte, n-a facut nimic, doar a stat acasa si-a asteptat,i-au platit cu cateva milioane cat sa supravietuiasca,nu stiu exact ce fel de concediu a fost.Oricum emotii mari au fost,din partea mea,cel putin.

    Nu-i vorba nici de compatitie,nici de presiunile familiei mele care nu au trecut dincolo de mine, nu-i spuneam lui ca ai mei ma intreaba zilnic cand are el de gand sa mearga la facultate.

    Cum au zis mai inainte fetele, o persoana cu studii finalizate poate face o perioada si ce face un necalificat, mai ales ca in domeniul in care lucreaza el,in Romania doar 2 firme au deschise puncte de lucru,firme concurente,iar la cea la care este el,au existat de 2 ani zvonuri ca se restrange activitatea,ca ii dau afara,ca vor reintra in CFP o perioada.Pana acum nu s-au adeverit, zice ca ei merg momentan pe profit, dar daca maine big boss din SUA hotaraste ca fabrica din Romania nu produce la nivelul asteptat si o inchide?Ei,ca muncitori, sunt dispensabili, daca vor fi trimisi sa lucreze in afara, in Germania sau in alte tari unde sunt alte fabrici, vor fi trimisi managerii, oamenii cu functii,nu necalificatii sau calificatii la locul de munca.

    Asta e crunta realitate.Treaba urata e ca eu vad chestiile astea si el nu.El nu are grija zilei de maine in nici un fel,zice ca daca-l dau afara de acolo isi va gasi el.

    Cu facultatea deja e teren minat, eu nu am exagerat zicandu-i pt ca urasc sa cicalesc pe cineva, e destul de mare incat sa stie ce are de facut,dar de 4-5 ori in astia 3 ani tot l-am intrebat ce are de gand.

    I-am zis ca nu vreau sa ma casatoresc cu un barbat fara studii superioare mai in gluma, mai in serios, dar sincer acum,cred ca chiar nu vreau,pentru ca si el zice ca in momentul in care unul creste profesional si celalalt ramane pe loc, oamenii se despart.Ma doare sufletul sa constientizez ca el realizeaza asta si nici nu misca sa ia vreo masura.Din punctul meu de vedere, si hartia aceea -diploma este importanta.Eu am inceput sa lucrez la 18 ani,fara facultate, si am vazut ca eu,fara studii,eram tratata de rahat, pe cand alti colegi care faceau exact aceeasi munca, diferenta fiind studiile, erau prezentati frumos in sedinte, sefii ii tratau altfel.Pe mine,asta m-a determinat sa invat, m-am inscris la facultate, am terminat-o, am facut si masterul, am prins un post mai bun tot acolo, acum am intrat in categoria "celor apreciati" si se simte diferenta, mai ales ca acum disponibilizeaza exact dintre cei fara studii duperioare la noi.Ceilalti stau bine merci fara stress, deja s-a anuntat asta.

    De-asta zic, sunt prea multe incertitudini si mi-e si teama ca pe parcurs vor aparea diferente intre noi din cauza mediului in care lucram,voi face diferente intre el si colegi,intre ambitia mea si ambitia lui.

    Il iubesc,fara discutie, dar eu sunt mai pragmatica de felul meu, nu pot sa nu ma uit in jur si sa observ ce se intampla, inca traiesc in Romania care nu-i tara tuturor posibilitatilor.

    Si cum zicea iniminimo (sper ca am scris bine numele), el a abandonat cand era la 2-3 metri de final.De ce? Nu stiu.In timpul facultatii nu a lucrat, a stat in camin si si-a trait viata de student, desi el e cumintel de felul lui.

    Acasa,in timpul liber, studiaza diverse si stie enorm de multe lucruri, studiaza pentru el si din pasiune, multe in domeniul facultatii facute. dar la ce-i folosesc daca nu scoate si bani din ele?

    La ce-i foloseste unui mecanic ,de exemplu, care-i platit cu 8 milioane pe luna, ca stie toata geografia si istoria Romaniei,mai bine decat un profesor, daca el lunar aduce acasa 8 milioane, in timp ce un profesor poate aduce 15?

  •  
    • 8403 mesaje
    5 Iun 2011, 13:09
    0 0

    "Si cum zicea iniminimo (sper ca am scris bine numele), el a abandonat cand era la 2-3 metri de final.De ce? Nu stiu"

    Afla!

     

  •  
    • 8 mesaje
    5 Iun 2011, 13:22
    0 0

    Explicatia lui suna cam asa:m-am dus la facultate, am vorbit cu profesorul si mi-a zis ca nici macar nu ma cunoaste si ca trebuia sa vin la cursuri daca vreau sa trec.Altfel nu ma trece. O sa termin facultatea cand se va pensiona profesorul (examenele restante sunt la materii predate de acelasi prof).

    Colegii lui,unii fiind si prieteni cu mine, cand ma vad,ma intreaba el ce-a mai facut cu examenele?Si se tot mira ca acele materii sunt usoare,ca-i vorba de niste proiecte usurele de facut si de un test la fiecare, nu chestii imposibile.

    Dar el nici nu vrea sa auda.

    Nu-i un sentimental, deci din start sunt excluse chestiile demoralizatoare, uneori mi se pare ca e total insensibil,sper totusi ca ma iubeste destul incat sa faca ceva.

    Nu-i o tragedie acum ca n-are o hartie la mana, treaba lui,dar nu vrea nici altceva sa faca, alta facultate sau sa studieze cap-coada in alt domeniu care-l pasioneaza, tot in acea universitate.

    Aceeasi poveste la el si cu scoala de soferi,pe care a inceput-o impins de mine de la spate,in ideea ca-i mai bine sa avem amandoi permis.A platit-o,s-a dus de 3 ori si nu s-a mai dus,iar instructorul ma suna pe mine si ma intreaba ce probleme mari are el de nu mai vrea sa se duca? 3 sedinte de condus in 4 luni -mie mi se pare rea-vointa sau nu-i place, nu pot sa imi dau seama.

    N-am cu cine vorbi,el e ca un zid, ma izbesc de refuzul de a discuta despre asta.Zice ca "sunt un prost,asta este" si s-a incheiat discutia. Ceva de genul: asta sunt, spala-te pe cap cu mine.

    Ma gandesc in fel si chip, poate gresesc eu ca-l las in pace. Nu stiu ce ar putea sa-l schimbe. Sa nu va ganditi ca eu sunt genul de persoana sa faca parada cu diplomele ei si sa se laude, ba chiar mereu am considerat ca fiecarei-i liber sa aleaga si sa faca ce vrea cu viata lui, asta pana cand am constientizat ca fiind un cuplu si casatorindu-ne,deciziile lui sau indeciziile,dupa caz, ma afecteaza si pe mine. Mai pot amana casatoria cu el un an-maxim 2, dar daca nici atunci nu se schimba nimic, ce facem?Il iau sau il las?

  •  
    • 3741 mesaje
    5 Iun 2011, 13:50
    0 0
    Cand o sa ramana fara serviciu si se va da cu capul de prag poate atunci va constientiza. Acum o lalaie ca e frumoasa viata de student.