Cat de bine poti anticipa viitorul unei relatii ascultand cu ate

  •  
    • 18 mesaje
    3 Iun 2011, 21:24
    0 0

    E flatant sa crezi in povesti frumoase, cu happy end, sa speri ca ti se va intampla si tie ca iubirea ta sa te surprinda intr-o dimineata sau intr-o anumita imprejurare cu o cerere in casatorie sau cu o invitatie de a face relatia voastra "mai serioasa".

    Cu toate astea, mi se intampla mie, se intampla in jurul meu peste tot, prietenelor, cunostintelor, ca barbatul cu care au o relatie de cativa ani sa le spuna intr-o zi ca el vrea sa mai testeze apa sa vada ce pesti mai circula prin ea, un blow off de zile mari tocmai cand te astepti mai putin.

    Tocmai cand crezi ca va merge bine, ca sunteti fericiti, ca in sfarsit soarele e pe strada ta si intentioneaza sa ramana acolo, bum!

    Credeti ca ascultand cu atentie parerile expuse de el sau de ea la inceputul relatiei, se poate anticipa finalul relatiei?

    Sau mai bine zis cum sa nu te loveasca asa de tare o despartire din asta neasteptata?

  •  
    • 18 mesaje
    3 Iun 2011, 21:36
    0 0
    Nu zice nimeni nimic? toata lumea-i fericita, n-are probleme de-astea stupide .
  •  
    • 2554 mesaje
    3 Iun 2011, 21:40
    0 0
    hai ca raspund, sunt cu chef de vorba
    Cred ca depinde de varsta. La 20 + pana pe la 30, mi se pare firesc sa experimentezi. Dupa aceasta varsta (nu in etate) incepi sa te maturizezi. Sa te intrebi ce vrei tu de la viata.
    Mie asa mi s-a intamplat, nu spun ca sunt adevaruri valabile.

    Am sadit un pom, am cladit o casa, am facut un copil. Glumez, sa stii
  •  
    • 8403 mesaje
    3 Iun 2011, 21:43
    0 0
    nimic nu iti garanteaza o fericire continua.
    oamenii se schimba si sub presiunea factorilor inconjuratori sau a celor interior. dupa cum poti vedea, timpurile sunt intr-o schimbare activa. asta implica in primul rand, existenta unei capacitati de adaptare rapida la mediu, care, la randul ei, presupune existenta unei inteligente emotionale crescute, a unei educatii corespunzatoare- disciplina mentala si fizica, a unui set de valori bine definit- in vremuri de deriva ele functioneaza precum o ancora, etc.

    si asta inseamna deci, educatie de mic copil. pe care cineva trebuie sa ti-o dea.

    concluzia?

    trebuie sa vrei sa mearga o relatie. si sa vrei asta cu realism, cu disperare uneori, cu toata fiinta.
  •  
    • 343 mesaje
    3 Iun 2011, 21:44
    0 0
    in zilele noastre putine lucruri mai pot fi anticipate, si putine mai sunt cum ar trebui sa fie, asa ca cel mai bine e sa traiesti fiecare clipa cum iti e data ca e mult mai bine.
    iar daca domnul vrea sa experimenteze o va face si cu si fara preaviz, ca asa e el setat, n-ai ce face!
  •  
    • 647 mesaje
    3 Iun 2011, 21:45
    0 0
    Da si eu am o prietena care a patit la fel.. Tipul i-a zis sa se casatoreasca ba chiar au dat avans la restaurant si dupa o luna a lasat-o fara nici o explicatie... Pur si simplu printr-un mesaj:mai bn acuma decat niciodata... Si totul mergea bine intre ei, nu s-au certat niciodata... Asa din senin.. Cand nici nu se astepta si asta dupa 3 ani aproape ce erau impreuna
  •  
    • 647 mesaje
    3 Iun 2011, 21:47
    0 0
    * mai bine acuma decat mai tarziu vroiam sa scriu
  •  
    • 8403 mesaje
    3 Iun 2011, 21:51
    0 0
    daca am avea cu totii o educatie sentimentala, ar durea mai putin astfel de episoade.
    prietena ta ar trebui sa se bucure ca a scapat d eindivid inainte de nunta si nu dupa.

    exista nu stiu, un soi de cultura a suferintei atunci cand este vorba de dragoste. cumva, ma gandesc ca trebuie sa fie simtita si rational. cat mai realist.
  •  
    • 18 mesaje
    3 Iun 2011, 21:52
    0 0
    Disciplina mentala, buna treaba!
    Asta-mi lipseste mie, probabil, am imbatranit degeaba, inca nu stiu sa citesc oamenii, am incredere si mereu se pare ca gresesc.
    Ce educatie ar trebui sa fi primit eu cand eram mica, pentru a n-o mai lua drept in freza de fiecare data?
    La 15-20 de ani, e scuzabil. Cand ajungi la 26-28 de ani, e jenant sa ti-o furi in acelasi fel! Ceva de genul: te prezinta azi tuturor ca iubita lui, viitoarea mea sotie, bullshituri, si maine dimineata, ncii nu deschid bine ochii si mi-o arunca direct intre ochi: vreau sa ne despartim!
    Eu sunt si am fost mereu o orgolioasa si accept initiativele de genul asta fara comentarii, fara crize, sunt calma de zici ca-s moarta si totusi constienta. Am zis ok, daca asta vrei, si-a strans rahaturile din casa si-a plecat. Nu m-a lasat inima sa cer explicatii ca simteam ca daca ma lansez in de-astea,o sa se lase cu bocete si am vrut sa nu par jalnica,nu vreau sa ramana cu mine din mila.
    Unde gresesc eu dupa atatia ani de intalniri, daca la aproape 28, inca mi se dau papucii miseleste, zic eu?
    Unde?

  •  
    • 2323 mesaje
    3 Iun 2011, 21:53
    0 0
    pe mine ma seaca chestia asta, de cat de des o aud in ultima vreme, in jurul meu.
    lipsa dorintei de angajament
    toate bune si frumoase dar cand vine momentul ca relatia sa evolueze in ceva concret...constati ca nu mai ai cu cine
  •  
    • 647 mesaje
    3 Iun 2011, 21:53
    0 0
    Ea a suferit mult pentru ca pentru ea a fost prima dragoste, primul barbat, dar cu siguranta a fost un episod din viata ei care a marcato mult..
  •  
    • 2554 mesaje
    3 Iun 2011, 21:54
    0 0
    Mie mi se pare ca la fel de mult suferi, indiferent daca e inainte sau dupa nunta.
    Singura diferenta ar fi ca dupa nunta, tre' sa raspunzi mai multor intrebari...
  •  
    • 5144 mesaje
    3 Iun 2011, 21:54
    0 0
    nu zic, or fi si cazuri in care unul dintre parteneri are o nebuneala si din senin se hotaraste ca vrea o schimbare; dar de cele mai multe ori cel parasit nu observa trairile celui de langa el, poate nici nu comunica, si cand se vede singur nu stie unde a gresit.
    nu ati patit niciodata (sau sa auziti la o prietena, la careva) sa fiti nemultumite de ceea ce se intampla in relatie, iar partenerul sa creada ca e totul in regula?
  •  
    • 647 mesaje
    3 Iun 2011, 21:57
    0 0
    mie de exemplu intr-o relatie anterioara mi s-a intamplat ca parintii mei si amici si etc sa-mi spuna anumite lucruri gen ca nu e de mine, ca face unele lucruri iar eu pur si simplu sa nu-mi dau seama cat eram in relatie, iar dupa ce ne-am despartit parca am deschis ochii pentru prima oara si am vazut si eu lucrurile ce toti mi le spuneau doar eu, orbita de dragoste probabil, nu le vedeam nici cum..
  •  
    • 8403 mesaje
    3 Iun 2011, 21:58
    0 0
    "e mine ma seaca chestia asta, de cat de des o aud in ultima vreme, in jurul meu.
    lipsa dorintei de angajament"

    maya, cred ca mai degraba este teama. teama de un esec rasunator.
  •  
    • 18 mesaje
    3 Iun 2011, 21:58
    0 0
    Imi amintesc ca la inceput povestea mereu de cum nu-i place lui sa se implice, ca el nu o sa se insoare niciodata, casatoriile sunt toate mizerabile. Pe parcurs au aparut schimbarile.M-am lasat dusa de nas ca un soarece din ala prost la bucata de cascaval. Acum nu stiu la ce sa ma gandesc ca sa n-o iau razna. Am sters numere din telefon, sters mesaje, toata ziua am facut curat in casa ca sa ma mentin ocupata, m-am jurat ca oricat de greu imi va fi,nu-l voi suna sa cer explicatii ca oricum sunt egale cu zero. Asta a vrut, asta a facut. Ma oftic pe mine ca n-am vazut-o venind deloc, eram asa incantata ca ne merge bine, peste o saptamana urma sa mergem la o nunta impreuna. O sa fie de rahat.
  •  
    • 2554 mesaje
    3 Iun 2011, 22:02
    0 0
    Imi pare rau pentru tine.
    Nu vazusem asta din prima postare
  •  
    • 955 mesaje
    3 Iun 2011, 22:03
    0 0

    Nu, nu se poate anticipa finalul unei relatii dupa discursurile de inceput. Daca esti o persoana mai cerebrala si mai ai si momente de luciditate in care poti judeca lucrurile la rece si daca iti asculti intuitia este posibil in unele cazuri sa prevezi oarecum finalul cu ceva timp inainte de a se petrece. De multe ori insa, oamenii desi stiu ca lucrurile nu mai sunt chiar ok nu fac nimic din lasitate, comoditate etc. si o lungesc cat pot de mult, si, ca sa-si faca traiul mai dulce, incep o relatie paralela (nu neparat cei casatoriti). Nu spun ca asta ar fi cazul tau. Am auzit si eu despre multe cupluri care s-au despartit brusc si aparent fara niciun motiv intemeiat. Raspunsul cred ca sta intr-o cat mai buna cunoastere a celuilalt pentru a sti cat de cat la ce te poti astepta. Bineinteles ca asta nu inseamna ca ai controlul situatiei si poti avea "surprize" chiar daca ai impresia ca il cunosti bine. Cred ca indiferent de cat de mult iubim pe cineva trebuie sa ne pastram o doza de independenta emotionala si sa fim oarecum in garda si mai stapani pe noi pentru a nu simti ca ne cade cerul in cap daca ne paraseste "iubirea vietii".

     Deci ideea este ca oamenii sunt imprevizibili si nu poti baga mana in foc pentru ce reactii ai avea tu in anumite situatii, nu mai vorbim pentru altii.


    Acest mesaj a fost editat de către alya_27: 3 Iun 2011, 22:12
  •  
    • 5144 mesaje
    3 Iun 2011, 22:05
    0 0
    ei, din categoria asta de oameni, convinsi ca viata e mai frumoasa cand zbori din floare in floare, mai apare pe ici, pe colo cate o exceptie care devine in final familist, restul raman neschimbati.
    probabil tocmai pt ca relatia devenise destul de serioasa si-a dat seama ca asta ii va da peste cap principiile.
  •  
    • 8403 mesaje
    3 Iun 2011, 22:06
    0 0
    "Pe parcurs au aparut schimbarile.M-am lasat dusa de nas ca un soarece din ala prost la bucata de cascaval."

    ai avut o experienta si atat. nu ai fost nici ca un soarece si nici fraiera. dragostea se invata. amaruie cum este ea uneori, ne face mai atenti.
    faptul ca nu ai vazut la timp simptomele se datoreaza lipsei de experienta.

    experienta e totul.

    uneori, conteaza si sa privesti atent in jurul tau. detasat. sa iti pui intrebari: de ce reactioneaza astfel? ce l-a adus in acest punct? de ce ii face rau asta si de ce bine asta? cum s-ar putea rezolva astfel de situatii? cum s-ar putea evita? ar trebui evitate la nesfarsit sau asteptat un moment?"

    uneori, imi spun ca ceea ce este legat de relatii ar trebui predat din timp, ca la scoala. dar nu de filme si carti. de viata.

    chiar ma gandeam amuzata ca, privind un serial asiatic in care cei doi abia pe la episodul 18 se iau de mana (un gest de apropiere cu o incarcatura emotionala fantastica) ca imi placea la culme sa vad ceva diferit de americanisme, de ce e obisnuit pana si la noi. se inta;nesc doi, peste putin timp sar unul pe altul, fara a cultiva ceva comun. fara a invata sa ridice, sa construiasca o relatie.