E cam mult de citit,dar am nevoie de cateva pareri sau sfaturi d
-
0 0
Buna..am 16 ani si am o mica mare problema specifica (sper) varstei. Nu am cerut niciodata sfaturi cu privire la viata mea personala pentru ca mereu mi-am urmat instinctele si inima.Dar sper ca aveti cateva sfaturi folositoare.Eu nu m-am indragostit niciodata de un baiat,pana ce am avut o relatie de un an jumatate cu un baiat pe care l-am iubit enorm.. M-am maturizat extrem de mult si pot spune ca gandesc diferit fata de alte fete de varsta mea.El era pe primul plan pentru mine,nu ma interesa de nimeni si nimic altceva. Aveam o prietena extrem de buna,eram ca doua surori,mamele noastre fiind la randul lor in aceleasi relatii,de mai bine de 4 ani. Prietenul meu a plecat din tara,iar in ziua despartirii prietena mea a ramas cu mine pentru a ma consola etc.Ca noi doi nu mai era nimeni..Dupa ce a plecat am tinut legatura pe internet si telefon in jur de 2 luni.Apoi a inceput sa se raceasca fata de mine iar eu m-am hotarat sa accept ideea ca nu putem avea viitor impreuna si ..asta e. Mi-am facut alt prieten,mi-am vazut de viata si vreo 2 luni am pierdut de tot legatura.A fost mai usor decat ma asteptam pentru ca aveam multe lucrui de facut si eram ocupata in principiu cu scoala.Apoi am vazut ca el si prietena mea se inteleg bine..cam prea bine.Am intrebat-o dar nu a recunoscut nimic,iar pe el nu. Il intrebam ce mai face si nu avea niciodata timp de mine si imi dadea raspunsuri seci.Relatia lor incepuse sa devina din ce in ce mai intima..cu toate ca era virtuala.Timp de 4 luni m-a ignorat complet..In decursul lor eu am inceput o relatie cu cel mai bun prieten al meu,care s-a dovedit a fi mai mult de atat.Eram foarte apropiati mai ales ca familiile noastre se cunosteau,mult mai apropiati decat eram eu cu fostul meu prieten.Dupa aproximativ 2 luni ne-am despartit..iar pt mine a fost groaznic pt ca reusisem sa uit de fostul cu ajutorul lui.Nu am mai vorbit DELOC,desi invatam in acelasi liceu si avem anturaj comun.In legatura cu primul.. am aflat acum putin timp de la un prieten comun de ce se poarta asa cu mine.Se pare ca " prietena mea " ii spusese tot felul de lucruri urate despre mine si s-a facut atat de crezuta incat el nu a vrut niciodata sa isi explice atitudinea atunci cand il intrebam ce are.Am vorbit cu el i-am spus ce stiu si nu a avut nici un fel de eschivare sa imi spuna ca DA,ASA E. In jumatate de an in care a trait cu impresia ca sunt o persoana fara scrupule si caracter,a reusit sa ma uite.Gasindu-si alinarea in " prietena mea " , care se pare ca,desi " online " , era exact pe placul lui . A spus ca ii pare rau ca s-a terminat asa si acum ma crede ca de fapt nu sunt adevarate toate prostiile pe care le auzise si ulterior ajunsese sa le creada,insa e prea tarziu deoarece nu mai simte nimic pentru mine.
PANA AICI TOTUL PARE SA FIE OK,AM INCHEIAT 2 RELATII .
Insa...problema este ca plang foarte des din cauza asta.Pe de o parte,plang pt ca sunt dezamagita de prietena mea care a facut ce a facut,si nu pot sa accept faptul ca mi-a luat locul in sufletul lui,eu inca vreau ca el sa ma iubeasca si simt ca eu inca il iubesc . Pe de alta,plang si pentru " prietenul cel mai bun " ,cu care ma obisnuisem si care ma ajutase sa uit de celalalt.Sau macar sa cred ca uit. Nu stiu ce sa fac.. ma deranjeaza relatia dintre primii doi,dar si pe ultimul cand il vad zilnic si nu vorbim absolut deloc il regret enorm si chiar imi lipseste.E foarte orgolios,incapatanat,ignorant si spre surprinderea tuturor foarte gelos (fara motiv), se cearta cu toti prietenii sau colegii lui care se baga in vorba cu mine.Cand e intrebat de mine spune ca nu mai simte nimic,insa mereu ma ataca indirect si face comentarii sau aluzii la adresa cuiva care intotdeauna se dovedeste a fi chiar eu.Trebuie sa iau neaparat o decizie.. am incercat sa trec peste asta dar chiar nu pot,ma plac multi baieti si am incercat sa incep alta relatie,dar nu ma pot indragostii si nu ma simt in largul meu langa niciunul asa cum era cu cei doi . Primul e o amintire extrem de frumoasa care si-a lasat amprenta puternic asupra mea si a personalitatii mele,dar peste care nu pot sa trec.Nu vreau sa mai fiu cu el,dar nici nu pot sa accept ca e cu altcineva asa cum era cu mine .Iar al doilea este cel pe care uneori il detest si imi spun ca nu merita ca e un bou ca nu stie sa ma aprecieze,dar de care imi e dor in fiecare minut si mereu sfarsesc plangand. Sunt extrem de confuza..inima si mintea mea nu au fost niciodata pe aceeasi lungime de unda.. Ce ma fac?
-
Rona, esti asa de tanara...
La varsta ta iubirile sunt patimase si crezi ca vei ramane toata viata cu baiatul de care esti indragostita, dar sper ca tu esti mai realista.
Eu zic sa iti gasesti alte prietene, sa iesi mult pe afara, sa inveti, sa ai timpul ocupat ca sa nu-ti mai faci ganduri negre.
probabil "prietena" ta a fost extrem de invidioasa pe relatia voastra si si-a bagat coada, foarte urat din partea ei, dar tu macar ai vazut ce oameni ai langa tine.
Nu te mai consuma atat, n-ai pentru ce. -
in primul rand te felicit ca, la 16 ani, scrii asa de coerent. in ceea ce priveste dilemele tale, eu zic ca: primul baiat nu il mai iubesti. ceea ce simti e "orgoliu ranit". si ideea ca altcineva este in locul tau. in legatura cu al doilea baiat, analizeaza daca mai simti ceva pentru el, daca nu a fost doar o "relatie pansament" . in ceea ce priveste o noua relatie, o sa iei decizia la momentul potrivit.
-
talida1981 said:
in primul rand te felicit ca, la 16 ani, scrii asa de coerent. in ceea ce priveste dilemele tale, eu zic ca: primul baiat nu il mai iubesti. ceea ce simti e "orgoliu ranit". si ideea ca altcineva este in locul tau. in legatura cu al doilea baiat, analizeaza daca mai simti ceva pentru el, daca nu a fost doar o "relatie pansament" . in ceea ce priveste o noua relatie, o sa iei decizia la momentul potrivit.Cu siguranta tin mult la el .. acum ca ma gandesc mai bine.. sa sti ca tatal meu nu a fost niciodata prea apropiat de mine si mereu am simtit nevoia unei prezente masculine puternice.. imi place mult sa fiu protejata si sa ma simt in siguranta. Si cum ma obisnuisem cu baiatul asta.. si ca tata si frate si amic si iubit.. era super bine. Si tinem mult unul la altul sunt constienta ca el inca ma iubeste. La cat de bine il cunosc,pot sa ii citesc privirea si sa ii descifrez orice gest. Dar e orgolios inca traieste cu impresia ca ii e mai bine fara mine si se descurca singur.Dar ... nu e DELOC asa. Toate ii merg prost de cand nu mai suntem impreuna,de altfel,si mie.
-
Rona, frumos avatar! E sigur ca vezi dragoste si-n ceasca de cafea, desi la 16 ani ar trebui s-o eviti si nici tigarile sa te tenteze¡
Cu baietii e alta treaba, e varsta cand experimentezi, fie si platonic si noptile-s pline de sughituri si ìntrebari fara raspuns. Pe la tara candva aveau o vorba, babele: cati cu nadragi, toti mi-s dragi!
Asa si cu baietii astia, pana gasesti unul potrivit. Dar calea-i lunga si uneori fara sfarsit...
Colegele si prietenele de-acum pot fi doar niste posibile rivale, vezi si tu prea bine. Fii mai discreta si bazeaza-te mai mult pe tine!
Felicitari pt exprimare si cauta sa introduci si niste spatii ìntre fraze, altfel textul devine obositor.
-
rona, mi-ai ammintit de prima mea iubire. amarata, m-au trimis parintii intr-o tabara. aveam vreo 14 ani. in tabara, mi-a placut un baiat, ceva inocent. in acea tabara a mers si prietena mea cea mai buna. la intoarcere, desi stia ca mie imi place de acel baiat, a spus in fata intregii clase ca ei ii place de acel baiat. abia peste cativa ani mi-a zis de ce a facut acel comentariu: de ciuda ca respectivului ii placea de mine. dar de, n-a fost sa fie. ma multumesc cu baiatul meu de acum.
la 16 ani, esti atat de tanara, o sa iti dai seama ca nu toata lumea iti e prietena, ca nu intotdeauna daca parintii sunt prieteni trebuie sa fie si copii prieteni.... daca, daca.... sunt multi de "daca". lasa lucrurile sa vina de la sine, poate peste vreo cateva luni o sa ne povestesti de o alta mare iubire. -
sunt cam pretentioasa de fel.. ma respect pe mine insami nu permit oricui sa intre in viata mea. Sper sa fie cum zici tu :* sau mai bine sa trec peste iubirea actuala si sa nu apara alta pana mai tarziu,ar fi perfect.
cum am mai spus,nu ma indragostesc prea usor.Si tin sa precizez acum ca,nici nu pot sa tin la cineva pana nu il cunosc cel putin pe jumatate. Deci...in cazul meu iubirile vin si pleaca la fel de greu
Off !! -
amandoi detinem caractere extrem de puternice si avem asteptari mari de la persoana iubita. nici unul din noi nu prea indeplinea toate criteriile celuilalt,cu toate ca ne intelegeam bine. Numai ca mereu era vorba de cine e " sefu " in relatie,iar eu nu ma lasam deloc condusa sau influentata de el si greseala mea a fost ca il si contraziceam de multe ori chiar daca eram de aceeasi parere.Asta era ca sa ii demonstrez lui ca nu depind de el si ca nu ma las influentata.Si eram ff convinsa ca nu s-ar despartii de mine,dar s-a intamplat. A fost orgoliul lui ranit de " fata care nu imi cade la picioare " .
-
Rona, eu inca sunt nitel socata de cum scrii si descrii. e de bine, stai linistita.
Primul: o sa te doare o perioada, o sa te framante, o sa mai plangi de ciuda, mai ales ca a fost prima iubire, e mult de lucru aici, si de uitat nu-l vei uita niciodata, vei reusi doar sa treci peste durere.
al doilea: nu sunteti in intrecere. si daca va iubiti, cum mai are loc orgoliul intre voi?
ok, discutiile sunt sanatoase, chiar daca nu aveti o parere comuna, dar numai ca sa freci nervii celuilalt?
-
me_, la 16 ani orgoliile sunt un aspect important datorat imaturitatii adolescentilor.
da, pe primul nu il vei uita pentru ca este prima ta iubire. dar pastreaza-i o amintire frumoasa, e cel mai bun lucru. si e foarte bine ca ai reusit sa-l faci si pe el sa-ti pastreze o amintire frumoasa.
iar cu al doilea, probabil jocul asta incitant te tine asa tare pe jar.
daca simti cu adevarat ca il iubesti sau ca iti doresti sa fii cu el, atunci lasa tu orgoliul la o parte si da dovada de maturitate. si discuta cu el problema. daca merge bine, daca nu, nu ai pierdut absolut nimic.
crede-ma ca orgoliul e nimic fata de greutatea unui regret.
acum ce ma fasicneaza este ca imediat ce am citit m-a surprins placut corectitudinea si coerenta exprimarii. si dupa am observat ca toata lumea a facut aceasta remarca. tind sa cred ca lumea o ia razna, pt ca eu la 16 ani consideram necesara aceasta corectitudine in exprimare

-
Eu zic sa incerci sa vorbesti cu al 2-lea si sa incerci sa mai lasi putin orgoliul la o parte... Intr-o relatie azi lasa unu' de la el, maine celalalt, altfel nu ve-ti ajunge nicaieri.. Comunicarea e importanta.. Si avand in vedere ca esti o fata destul de inteligenta si destul de matura (pentru varsta ta) vorbeste cu el si explica-i ce te deranjeaza la el in anumite ipostaze si ce iti place la el.