subiect de duminica seara
-
0 0
tocmai m am intors din oras de la un film si ma pregatesc sa ies cu bicicleta ca nu suport ideea de a sta in casa singura.
si as avea chef sa dezbat niste probleme despre relatii (nu ale mele) ca am tot observat in ultimul timp chestii la cei din jur...si am tot avut discutii pe tema asta.chiar acu ii fac suport moral unei prietene...si ii zic de alea cu "lasa,fata,nu exista barbat si relatie perfecta" dar zau de cred ce spun....adica eu cred dar nu ma pot convinge nici pe mine....
poate dezbatem cand ma intorc
-
Angelie said:
tocmai m am intors din oras de la un film si ma pregatesc sa ies cu bicicleta ca nu suport ideea de a sta in casa singura.
si as avea chef sa dezbat niste probleme despre relatii (nu ale mele) ca am tot observat in ultimul timp chestii la cei din jur...si am tot avut discutii pe tema asta.chiar acu ii fac suport moral unei prietene...si ii zic de alea cu "lasa,fata,nu exista barbat si relatie perfecta" dar zau de cred ce spun....adica eu cred dar nu ma pot convinge nici pe mine....
poate dezbatem cand ma intorc
bre, la voi nu'i intuneric la ora asta?? de pleci amu' cu bicicleta...

intreb si io...
-
Angelie, un subiect, zic eu, perfect pt duminica seara.

Bun, nu exista relatie perfecta, persoana perfecta. Si fara sa vorbim din carti, ce inseamna o relatie care nu este perfecta? Pana unde urcam rampa autosugestiei, compromisului, obisnuintei, etc.? Da stiu, am existentiale la ora asta, mari existentiale, dar ma gandesc ca orice am face in viata, am fost, suntem si vom fi singuri ... Ori sunt eu intr-un mare abis (ca sa ma exprim elegant, poate) la momentul asta, de nu pot judeca si simti altfel ... -
hai ca m am intors...rupta...am mers 100 de ani pana in cel mai apropiat parc in care am voie cu bicicleta si la intoarcere....surpriza!!!facui pana!si am mers pe langa ea..noroc ca prietenul cu care eram a fost dragut si mi a mai tras o si el ca io s rupta...de joi noaptea am dormit in total 5 ore pana azi....o sa cad lata...
cat despre subiect,nush....O fi si varsta..o fi si experienta mea si a celor din jur dar ma indoiesc pe zi ce trece mai multe ca exista cupluri si povesti fericite.
Ma uit in jur la prietenele mele...toate stau in relatii care in mod clar nu le multumesc...suporta chestii pe care eu nu le as suporta in veci. Un prieten,printre putinii care parea fericit in relatia lui (si e unul din oamenii pe care ii crezi cand spun asta) ma anunta in seara asta ca a rupt logodna si a anulat rezervarea la restaurant pt august...totul era aranjat...Dar si a dat seama ca ea nu e the shit si a ales sa nu faca compromisuri.El e unul din cazurile fericite...
Si da,la persoana potrivita pt fiecare ma refer si eu...Ok,stiu,tb sa facem compromisuri,niciodata nu putem fi pe deplin fericiti dar nah...notiunea de compromis e relativa...Si da,stiu ca fiecare are limita lui dar ma gandesc f serios ca e de dorit sa ai limite mai greu de atins...
In ultimul timp tot am discutii cu mama care mi a zis intotdeauna sa ma marit dupa 30 de ani ca sa am timp sa acumulez experienta si sa aleg ce e mai bine. Nici nu i mai zic ca ies cu X si Y ca incepe sa puna intrebari si sa ma intrebe "da' cu ala ce mai e in neregula?"
O vad ca a inceput sa se sperie ca nu ma mai stabilesc o data la una si ca ii e frica ca o sa raman fata batrana daca tot culeg.
Si aici intervine dilema mea cu compromisurile...Imi doresc si eu,ca toata lumea din jur,o relatie....numa ca is setata pe ceva anume...il caut pe ala care sa le aiba pe toate....sau macar putin din fiecare...SI daca pe la 20 de ani mai inchideam ochii din naivitate sau lipsa de termen de comparatie,acu nu mai pot...si tot alerg dupa himera mea cu "omul numa bun" care sa ma dea pe spate si sa zic "asta e!"
-
hai ca m am intors...rupta...am mers 100 de ani pana in cel mai apropiat parc in care am voie cu bicicleta si la intoarcere....surpriza!!!facui pana!si am mers pe langa ea..noroc ca prietenul cu care eram a fost dragut si mi a mai tras o si el ca io s rupta...de joi noaptea am dormit in total 5 ore pana azi....o sa cad lata...
cat despre subiect,nush....O fi si varsta..o fi si experienta mea si a celor din jur dar ma indoiesc pe zi ce trece mai multe ca exista cupluri si povesti fericite.
Ma uit in jur la prietenele mele...toate stau in relatii care in mod clar nu le multumesc...suporta chestii pe care eu nu le as suporta in veci. Un prieten,printre putinii care parea fericit in relatia lui (si e unul din oamenii pe care ii crezi cand spun asta) ma anunta in seara asta ca a rupt logodna si a anulat rezervarea la restaurant pt august...totul era aranjat...Dar si a dat seama ca ea nu e the shit si a ales sa nu faca compromisuri.El e unul din cazurile fericite...
Si da,la persoana potrivita pt fiecare ma refer si eu...Ok,stiu,tb sa facem compromisuri,niciodata nu putem fi pe deplin fericiti dar nah...notiunea de compromis e relativa...Si da,stiu ca fiecare are limita lui dar ma gandesc f serios ca e de dorit sa ai limite mai greu de atins...
In ultimul timp tot am discutii cu mama care mi a zis intotdeauna sa ma marit dupa 30 de ani ca sa am timp sa acumulez experienta si sa aleg ce e mai bine. Nici nu i mai zic ca ies cu X si Y ca incepe sa puna intrebari si sa ma intrebe "da' cu ala ce mai e in neregula?"
O vad ca a inceput sa se sperie ca nu ma mai stabilesc o data la una si ca ii e frica ca o sa raman fata batrana daca tot culeg.
Si aici intervine dilema mea cu compromisurile...Imi doresc si eu,ca toata lumea din jur,o relatie....numa ca is setata pe ceva anume...il caut pe ala care sa le aiba pe toate....sau macar putin din fiecare...SI daca pe la 20 de ani mai inchideam ochii din naivitate sau lipsa de termen de comparatie,acu nu mai pot...si tot alerg dupa himera mea cu "omul numa bun" care sa ma dea pe spate si sa zic "asta e!"
-
marylucrys said:
Incearca sa-ti gasesti unul pe care sa-l poti modela ca pe plastilina...doar asa vei ajunge la perfectia mult dorita...ca daca nu alegi ,alegi....mai alergi,mai pedalezi...si pana la urma culegi...
si dupa ce l modelezi iti dai seama ca nu te mai atrage. esti multumita ca ai reusit sa faci ceva din el,dar apare tristetea aia si intrebarea"oare nu putea sa fie asa de la mama natura?trebuia sa l schimb eu?"..eu una am ajuns la concluzia ca oamenii trebuie luati ca atare.e adevarat ca odata cu varsta nu mai trecem cu vederea orice,nu mai suntem dispuse sa facem compromisuri..asta pt cine a invatat din greseli.ca unele compromisuri la timpul lor fac un bine relatiei..
Acest mesaj a fost editat de către creatza23: -
Angi, dar crezi ca nu sunt barbati care sa inchida ochii si la ceea ce faci tu? Te crezi perfecta?
Probabil ca in cercurile in care te invarti tu nu prea sunt oameni cu bun simt, respectuosi, independeti, cu simtul umorului, familisti. Cauta in alta parte si incearca sa vezi padurea de pomi.
Eu am intalnit foarte multe cupluri fericite, barbati familisti s.a.m.d.