Singuratate?
-
0 0
Am 52 de ani. Am trait singura toata viata, doar cu fiul meu care are 21 de ani, ceea ce tot singura a insemnat. Viata mea a insemnat serviciu, casa si crestera copilului. Pot spune ca mi-am sacrificat cei mai frumosi ani crescandu-mi copilul. Anul trecut m-am indragostit si m-am casatorit ,cu toate ca primul care 'a lovit in mine', nefiind de acord cu casatoria , a fost fiul meu. Am luat hotararea de a-l muta intr-un apartament cu chirie, i-am dat bani, l-am lasat sa se descurce singur. Il sun mereu, ne vizitam, ii mai gatesc si altele. Dar gandul meu este mai tot timpul la el, ce face, daca are ce manca, daca este bine, este cu diabet insulinodependent. Are de gand sa plece din tara anul acesta. Sotul meu este un om extraordinar de bun, de iubitor, tandru, inteligent, aratos, atent.Dar in ultimul timp mi-am dat seama ca eu nu-l mai iubesc ca la inceput si simt ca acest lucru nu este corect din partea mea. Ma gandesc sa ma despart de el si sa raman singura. Dar voi ramane si fara fiul meu care vrea sa plece din tara si atunci ma intreb, oare voi avea parte de aceeasi singuratate ca inainte de casatorie sau va fi o singuratate coplesitoare, pentru ca nu va mai fi nici fiul meu aproape. Nu stiu ce sa fac, imi este teama de singuratate. Imi este foarte drag sotul meu, tin foarte mult la el, ne intelegem foarte bine, ne respectam reciproc, dar poate nu este corect ca eu sa-l iubesc mai putin. Sunt foarte nehotarata, poate pentru ca nu stiu ce inseamna adevarata singuratate la varsta a III a, dar stiu ca niciodata nu voi mai intalni un om ca sotul meu.
-
va fi mult mai rau. pt ca intre timp te-ai obisnuit cu cineva alaturi.
de ce vrei sa te desparti? pentru ca nu mai esti la fel de indragostita ca la inceput? dar indragosteala nu tine o viata, asta ar tb sa stii.
eu cred ca de fapt ai inceput sa-l privesti altfel pt ca probabil il invinovatesti ca te-ai indepartat de fiu. dar gandeste-te ca fiul tau pleaca si vei ramane singura. si ai luat decizia buna sa iti refaci viata, aveai dreptul asta. iar fiul tau nu avea dreptul sa nu fie de acord, el dintre toti ar fi trebuit sa te sustina sa iti refaci viata -
Sunt unele persoane care au fost nefericite mult timp si care cred ca nici macar nu au dreptul la fericire. Posibil ca faci si tu parte din aceasta categorie.
Esti de varsta mamei mele, iar daca ar fi mama mea in aceasta situatie....i-as spune sa NU se desparta de barbatul de langa ea, sa-si dea o sansa ei si barbatului minunat de langa ea.
Copilul tau se va descurca cu siguranta si fara protectia ta, pt ca este deja la varsta la care poate lua decizii singur.....lasa-l sa-si traiasca viata. Iar tu traieste-ti viata ta!
Iubirea e un subiect ceva mai delicat si sunt multe momente in viata cand ne gandim ca nu mai iubim, sau ca iubim mai putin. Eu zic sa te bucuri de ceea ce ti-a dat Dumnezeu si sa pretuiesti barbatul de langa tine si fiecare clipa alaturi de el. Nu te mai concentra atat de mult pe partea goala a paharului.....fii fericita!
-
gherama said:
Am 52 de ani. Am trait singura toata viata, doar cu fiul meu care are 21 de ani, ceea ce tot singura a insemnat. Viata mea a insemnat serviciu, casa si crestera copilului. Pot spune ca mi-am sacrificat cei mai frumosi ani crescandu-mi copilul. Anul trecut m-am indragostit si m-am casatorit ,cu toate ca primul care 'a lovit in mine', nefiind de acord cu casatoria , a fost fiul meu. Am luat hotararea de a-l muta intr-un apartament cu chirie, i-am dat bani, l-am lasat sa se descurce singur. Il sun mereu, ne vizitam, ii mai gatesc si altele. Dar gandul meu este mai tot timpul la el, ce face, daca are ce manca, daca este bine, este cu diabet insulinodependent. Are de gand sa plece din tara anul acesta. Sotul meu este un om extraordinar de bun, de iubitor, tandru, inteligent, aratos, atent.Dar in ultimul timp mi-am dat seama ca eu nu-l mai iubesc ca la inceput si simt ca acest lucru nu este corect din partea mea. Ma gandesc sa ma despart de el si sa raman singura. Dar voi ramane si fara fiul meu care vrea sa plece din tara si atunci ma intreb, oare voi avea parte de aceeasi singuratate ca inainte de casatorie sau va fi o singuratate coplesitoare, pentru ca nu va mai fi nici fiul meu aproape. Nu stiu ce sa fac, imi este teama de singuratate. Imi este foarte drag sotul meu, tin foarte mult la el, ne intelegem foarte bine, ne respectam reciproc, dar poate nu este corect ca eu sa-l iubesc mai putin. Sunt foarte nehotarata, poate pentru ca nu stiu ce inseamna adevarata singuratate la varsta a III a, dar stiu ca niciodata nu voi mai intalni un om ca sotul meu.
Parerea mea e ca, aflandu-te la menopauza, ai putea avea o depresie specifica acestei perioade.
Nu lua nici-o hotarare drastica in privinta vietii tale.
Mergi la endocrinolog si ginecolog, in ordinea asta.
Cu tratament, vei fi din nou pe linia de plutire.
-
la varsta ta cred ca mai putini reusesc sa mentina acea iubire din tinerete. Iar o relatie de succes este aceea in care pe langa sentimentele de bine, de a-l place pe celalalt, de a tine la el, mai conteaza si respectul reciproc, compatiblitatea, comunicare. Eu zic ca tu ai ceea ce-ti trebuie in casatoria ta, asa ca nu vad de ce sa renunti la ea.
Daca doresti sa fi cu sufletul impacat, avand in vedere spusele tale " poate nu este corect ca eu sa-l iubesc mai putin", atunci vorbeste cu el deschis ceea ce simti si poatre el va reusi sa te ajute sa treci peste sentimentul de vinovatie si de fuga -
Am auzit de multe cazuri in care pasiunea de la inceput s-a diminuat, dar cei implicati raman de obicei impreuna daca exista respect reciproc si placere de a fi unul in compania celuilalt. Fiecare avem drumul nostru in viata si poate ca e mai bine ca fiul tau are acum o locuinta proprie, mai bine pentru dezvoltarea lui personala, dar si pentru tine, acum ca ti-ai gasit linistea alaturi de acest domn. Oirce relatie trece printr-o perioada de rodaj, iar sfatul meu este sa nu renunti la fericirea ta, la pacea interioara pe care ne-o da uneori apropierea intima de care ne bucuram alaturi de partenerul de viata.
-
fii recunoscatoare pentru iubirea ce-o primesti, invata sa iubesti si sa daruiesti; lasa-ti fiul sa-si ia zborul, va fi bine...foarte multe sfaturi bune ti-au dat fetele mai sus, citeste cu atentie, fii inteleapta

Acest mesaj a fost editat de către sorell: -
Fiul tau este egoist, scuze ca-ti zic, sa nu te superi. Asa se vede din afara. Toata viata i-ai suflat in fund si acum, cand deja e mare si se descurca, nu poate accepta ca ai si tu dreptul la un pic de fericire alaturi de cineva?
Eu mi-as dori din suflet ca mama mea sa-si gaseasca pe cineva de treaba cu care sa-si petreaca timpul macar, daca nu sa se marite.Mi se pare ca a facut o gresala uriasa ca nu s-a recasatorit, a fost alegerea ei, ma rog, dar imi dau eu seama cat de greu i-a fost sa ma creasca singura.
Simti ca nu-l mai iubesti pe sotul tau din cauza autosugestiei si dezaprobarii fiului tau. Va trebui sa fii un pic mai nesimtita si macar o data in viata sa te gandesti la tine, mai ales daca ai langa tine un barbat ok, nu vreo mizerie de om care sa merite sutul in fund.
Fiul tau va trebui de acum sa zboare, i-au ajuns 21 de ani sub fosta mamei. Si va trebui sa accepte ca si tu ai dreptul sa-ti traiesti viata, nu numai el.