relatie vs parinti
-
0 0
Buna evelor! Bine v-am gasit!
Nu am intentia sa va plictisesc...vreau cateva sfaturi si pareri...
Am o relatie cu iubitul meu de 2 ani si in vara aceasta el trebuie sa isi continuie studiile in alt oras ( la jumatate de ora de cel in care suntem acum). Eu mai am un an si apoi urmeaza licenta, master ...Eu vreau sa merg cu el (de doi ani, acnd am inceput facultatea stam impreuna) doar ca parintii mei nu sunt de acord. Ce sa fac ? Credeti ca ai mei ma vor ierta intr-un final pentru alegerea mea ? Eu acolo vreau sa imi gasesc un job ,sa imi vad de facultate in continuare si sa fac relatia noastra sa mearga pe calea ei cat mai frumos si mai lin ...
Daca ati fi in locul meu ... ce ati alege ?
-
Da, si acum stam impreuna si nu am vrea sa stam in orase diferite si sa ne vedem la sfarsit de saptamana ... sau cine stie cand mai apucam ...
Imi doresc din tot sufletul sa fie asta cea mai buna alegere pentru amandoi si in timp, parintii mei sa treaca peste, sa ma ierte si sa nu il vada pe el ca pe dusmanul lor, care le-a luat fata
-
ivonna, lucrez acum si incerc sa nu mai am nevoie de bani de la parintii mei. Acolo as vrea sa fiu pe cont propriu, sa fim doar noi si sa nu depindem de nimeni.
Pana acum, aici, ai mei m-au ajutat cu chiria si mi-au mai trimis bani din cand in cand. Sper sa o faca si luna asta, sa imi pun salariul deoparte ca sa am dincolo de chirie+garantie (o luna avans) -
Pai amandoi o sa dam, jumate-jumate. Doar ca la el parintii nu comenteaza nimic, iti dai seama
Eu am incercat sa le explic alor mei, dar pentru ei subiectul nu exista sau a fost incheiat imediat ce l-am deschis. Ei si-au spus punctul de vedere si gata! Altceva nu vor sa vorbeasca legat de asta. Sunt suparati pe mine si or sa fie si mai tare dupa ce plecam ...
-
De aceeasi parere sunt si eu, ca langa el voi sta o viata (daca va fi sa fie) si nu langa ei mei. Mai ales, nu vreau sa imi dau pumni in cap mai tariu ca nu am incercat si ca poate ar fi fost bine. Vreau sa incerc si sa vad ce o sa fie.
Am o colega care sta cu prietenul in Germania si vine la facultate cand poate ... si tot se descurca si ii e bine, e fericita ...
Eu la 50 de km nu am sa pot?
Off ... va multumesc ca m-ati "ascultat" si m-ati incurajat ca alegerea mea e cea mai buna, nu a parintilor. Ei oare nu au trecut niciodata peste cuvantul parintilor lor ca sa fie fericiti ? Oare de ce nu pot intelege ca ceea ce vreau eu e mai important ptr mine decat ceea ce vor ei? -
Eu cred ca ai tai isi fac griji pt ca odata mutata in celalalt oras nu vei mai putea sa te ocupi serios de studii, avand si servici si fiind si la distanta si se tem sa nu pierzi ultimul an si sa renunti apoi la master. Eu pot sa iti spun din proprie experienta ca este fff greu cu scoala si servici sa le faci bine pe ambele si bonus sa iti mearga bine si relatia, presupune eforturi mari si ai sa fii intinsa in mai multe directii si stresul se poate cumula si sa clachezi intr-unul din domenii... Dar daca tu asta iti doresti si esti sigura ca faci fata, explica-le parintilor cu calm, ca nu vei esua, ca te vei tine de scoala si ca o vei termina cu bine, si ca trebuie sa iti acorde un minim de incredere.
Inca o sugestie: cauta de pe acum loc de munca acolo, nu astepta sa ajungi, vezi ce se cere si pregateste-te din timp.
In aceeasi situatie ca tine se afla si iubitul, de ce sa faci tu naveta si nu el, si sa ramaneti aici? -
ivonna, am zis mai sus de ce nu ar putea el sa faca naveta... el acolo o sa aiba cursuri,practica si serviciu zilnic. Eu nu o sa am ore in fiecare zi si am mult mai putine ore decat el. Eu am mai lucrat si inca lucrez si merg si la facultate. Nu spun ca e usor, dar nici sfarsitul lumii nu e. Stiu ca la inceput o sa am impresia ca nu mai pot si voi avea tendinta sa cedez, dar stiu ca nu ma va lasa el, ca va fi acolo, langa mine, pentru mine.
Stiu ca voi putea face fata cu serviciu si facultate, pentru ca asta fac si acum. Si ...tot cam jumatate de ora fac de acasa pana la scoala.
O sa imi fac si scutire de frecventa cand ma voi angaja ... nu e chiar atat de grava situatia ...
Pe mine cel mai mult ma macina situatia cu parintii mei care isi sustin punctul lor de vedere si nici nu vor sa auda de plecatul incolo, sau de ceea ce le zic eu ca si argumente pro ...
-
Tata e genul de om incapatanat si orgolios, niciodata nu cred ca am fost pe aceesi lungime de unda cu el si am avut mici certuri pe tema asta. Mi-e teama ca nu ii va trece atat de usor pe cat as vrea si ... mama o sa sufere si ea din cauza asta.
Dar, asa cum ati zis si voi ... nu langa ei voi sta o viata ci langa el, daca aleg sa incerc si va fi bine