Sunt intr-o pasa proasta
-
0 0
Buna , fetelor.
Ma bucur ca v-am descoperit.
Am o perioada foarte aiurea, cam lonely de ceva timp, incerc sa ma obisnuiesc doar eu cu mine si sa nu disper, sa ma autodisciplinez. Am tendinta sa nu mai am chef de persoana mea, nu stiu de ce mereu am fost a needy person, o lenesa, n-am un plan, n-am un vis, n-am nimic.
Vreau sa-mi doresc ceva :) ce aiurea suna. Nu stiu ce sa-mi doresc. Adica ceva sa-mi doresc de la viata.
Ceva sa ma faca sa ma simt stapana pe mine si pe hotararile mele, sa nu mai atarn dupa nimeni, nici dupa prietenele mele sa iasa cu mine, ma simt jalnica in starea in care sunt.
Ceva idei?
-
Nu esti singura care sta pe net sambata dupa-amiaza.Faptul ca recunosti ce slabiciuni ai e un prim pas in trece peste, as sugera sa incerci sa iti canalizezi energia spre ceva care sa nu solicite multa energie.Spre exemplu impune-ti sa zambesti putin in fiecare dimineata in care e soare si cald afara, apoi poti incerca sa te gandesti unde ai pleca in vacanta daca ai putea. daca reusesti sa le faci pe primele gandeste-te ce te-ar ajuta sa poti sa pleci in vacanta sa termini un lucru la timp, sa ai cu cine pleca.Sper ca am reusit sa te ajut cat de cat. O zi frumoasa!
-
Am 28.
Singura de vreun an si jumatate.
Locuiesc singura, parintii mei sunt la 300 km distanta, si am cred ca 3 sau 4 luni de cand sunt dezamagita de mine.
Am un servici acceptabil, nu ma simt fericita cu ceea ce fac , sunt multumita de banii cu care ma platesc , decat deloc sunt buni si astia,
Cred ca am ajuns la o varsta la care ma vedeam acum cativa ani maritata, cu un copil piuind pe langa mine , inconjurata de ai mei, de el, sotul sau tatal copilului meu.
Socoteala mea nu se pupa cu realitatea deloc. Singura, fara sperante, tot incerc sa-mi ocup timpul cu plimbari tot de una singura, daca ma duc la parinti ma agaseaza intrebarile vecinilor, daca am venit singura, daca m-am maritat, daca ma marit. De ce trebui sa ma intrebe toti asta?
Sunt furioasa pe mine ca nu pot mai mult de atat. -
n ar trebui sa ti pese de ce zic/intreba cei din jur....fericirea vine si din lucruri marunte..nu doar daca avem sot copii ar trebui sa ne simtim implinite...esti tanara , frumoasa ,sanatoasa ai N lucruri pt care sa te trezesti dimineata..iar restul o sa vina la timpul lor..
Acest mesaj a fost editat de către anda22-7: -
lumi, eu am 26 de ani si pe mine ma intreaba lumea ce'ai facut?, te'ai maritat? E normal avand in vedere ca parintii nostrii se casatoreau la 19, 20, 21 ani.. acum nu mai sunt vremurile de atunci si ei nu inteleg asta. E adevarat ca poate si eu si tu si multe ca noi si'ar fii dorit o familie pana la ora asta dar dc n'a fosr sa fie nu cred ca e lucru de disperare. Eu sunt inconjurata de femei trecute de 30 de ani si nemaritate sau divortate, fiecare cu norocul ei.
Cat despre faptul ca nu iti doresti nimic sau ca "atarni" de prietenele tale sa iasa cu tine, pot sa'ti spun decat sa iti gasesti activitati care implica grupuri cum ar fii ore de dans, ore la sala, mai ales la cele de fete, eu merg de ex la kangoo, poti face aerobic, abs, sunt multe fete si poti lega prietenii. Poti incerca sa mergi la cursuri de lb straine sau ceva ce te pasioneaza.
Eu am inceput sa mai ies pe la targurile din oras, gen vintage, de carte sau chiar si gastronomice. Ies la alergat in parc, singura, cu castile pe urechi. Sunt multe lucruri pe care le poti face, stiu ca e usor sa dai sfaturi, si eu am avut perioadele mele dar daca nu incerci tu sa te pui pe picioare, nimeni n'o s'o faca in locul tau.
Singurul lucru care pe mine ma "face bine" dintr'o stare de genul asteia este efortul intens, pana la transpiratie. -
Stai si mai mult, pentru ca tu crezi ca lucrurile merg bine sau ca merg, ma rog, intr-o directie. El un barbat ocupat, ne vedeam cand avea el timp.Probabil ca si-a facut timp si pentru altele din putinul timp pe care-l avea, ordinarul. Nu mai conteaza, am trecut peste. Au mai fost si altii, nici unul n-a vrut sa stea pe langa mine mai mult de o intalnire, o saptamana, doua, o luna maxim.