inselat,iubit,schimbari,nemultumiri,incotro se indreapta viata m

  •  
    • 20 mesaje
    6 Mai 2011, 02:18
    0 0

    Stiu ca nu veti fi de acord cu mine, ca e si normal sa nu vrei sa fii in situatia celui inselat de persoana pe care o iubesti, voi deschide totusi subiectul fiindca ma urasc pentru slabiciunea mea si incerc tot ce pot sa nu calc stramb.

    Am fost ani de zile o persoana fidela in relatiile mele. Nu am avut, totusi, relatii importante, ultimele doua au fost singurele de lunga durata si pot sa zic ca am iubit, inca iubesc,am fost si sunt iubita.

    Si totusi insel, chiar daca cu gandul, cu imaginatia , tot ma simt vinovata.

    In relatia dinaintea celei de acum pot sa zic ca am avut un iubit pasional,tot ce mi-am dorit eu,un copil de 19 ani,de la un barbat, am gasit in fostul meu prieten, mai putin un lucru-responsabilitatea.L-am adorat,l-am iubit,as baga mana-n foc ca si el m-a iubit,cert e ca la un moment dat am incercat sa ies din relatie cu toate ca inca il iubeam, era viata mea si nu ma gandeam ca pot trai fara el, dar nici nu ma puteam imparti intre el si familia mea, familia mea nu-l vroia pentru ca,desi era un barbat fantasti, era si un barbat lenes si nu ma puteam baza pe el.Sunt si eu un om cu capul oarecum pe umeri, visam sa ma casatoresc cu el, am ramas insarcinata de 2 ori si a trebuit sa avortez pentru ca doar eu aveam un serviciu si mi-as fi crescut copilul sau copiii singura,el participand doar cu dragoste, care dupa mintea lui, era suficienta.M-am obligat sa ies din relatie,m-am fortat sa merg la intalniri, cu toate ca mi se frangea inima stiind cat il iubesc, am incercat 6 ani sa-l schimb, sa-i arat ca daca vrem sa facem ceva impreuna, trebuie sa devina si el responsabil, n-am reusit.Mi-am facut familia sa sufere din cauza ca nu puteam renunta la el.Il iubeam si il uram in acelasi timp, il iubeam ca pe ochii din cap si il uram ca nu vrea sa faca ceva sa putem trai o viata impreuna. Avea fata de mine un comportament extraordinar, pur si simplu ma facea sa ma simt cea mai iubita si mai importanta femeie din lume, 6 ani n-am visat altceva,n-am crezut ca in viata mea va mai fi vreun barbat in afara de el,dar n-am putut sa acopar eu si ce nu facea el.M-am intalnit cu multi inainte de a ma desparti de el, cu nici unul dintre acei tipi n-am impartit decat niste telefoane si cateva iesiri la pizza, nici unul nu era ce cautam.Cand a aparut unul care mi s-a parut cuminte, serios si de bun simt,am plonjat efectiv intr-o noua relatie, in aceeasi seara m-am despartit de fostul iubit si am inceput noua relatie,am mers la tipul nou,pe care il cunosteam cam de jumatate de an si cu care schimbasem cateva cuvinte, am dormit la el la a doua intalnire iar la a treia intalnire a urmat sexul.Sunt cu el de 4 ani,superbi 4 ani,cred ca m-am indragostit de el din primele luni de viata impreuna, ne-am mutat impreuna,am devenit nedespartiti,este un baiat sau barbat atat de cuminte,de corect,de familist incat ma simt vinovata ca arunc ochii in jur.Din pacate din relatia anterioara am plecat si cu prostul obicei al inselatului, nu-mi dau seama de ce fac asta, cred ca de frica de a fi parasita de el imi iau masuri in mod inconstient.Mi-e groaza ca s-ar putea sa fiu prinsa intr-o zi cu vreun mesaj in casuta de email sau pe telefon, si sa ma paraseasca. De inselat, totusi,il insel, nu fizic sau cel putin nu in ultima perioada.Am avut odata o scapare,ne-am certat urat,m-a jignit nejustificat,ne-am despartit si in prima zi fara el,am cunoscut pe cineva care s-a tinut de mine ca scaiul,pana cand am zis sa incerc totusi o relatie cu acel barbat, deloc de neglijat.N-am ajuns decat la stadiul de pupaturi, si eram ferm convinsa ca relatia mea s-a terminat si ca voi incepe sa-mi acord o sansa pentru ceva mai bun, vroiam sa fiu iubita asa cum sunt si sa nu ma  mai critice. Iubitul meu are prostul obicei sa critice, are un caracter de soacra,nimic din ce fac nu e bine pentru el,nimic nu-l multumeste,nici cum gatesc,nici cum conduc,nici ce lucrez,desi nu recunoaste cand il intreb, mereu gaseste de cuviinta sa acuze si in perioada respectiva,mi-a aruncat niste cuvinte foarte grele.Eu nu jignesc,nu vorbesc urat cand ma cert cu cineva, spun ce ma nemultumeste fara sa-l fac albie de porci pe interlocutor. El nu e asa si o lunga perioada de timp m-am simtit frustrata ca el nu ma vedea perfecta, minunata, frumoasa, superba.I-am cerut de multe ori sa ma lase, sa caute ceva mai bun daca eu nu sunt ce vrea el, pentru ca nu pot sa imi schimb felul de a fi si obiceiurile pentru ca lui nu-i place,nu pot sa-mi schimb reactiile, felul de a gandi, felul de a vorbi,nu pot si ma streseaza incercarile cuiva de a ma schimba. Am intrerupt relatia si am vorbit cu celalalt barbat, care se arata foarte intelegator si rabdator cu mine,ii povesteam de toate,inclusiv sunat si facut terapie la telefon,plangand, cand eu m-am despartit de prietenul meu.Dupa doua sau trei zile, am realizat ca nu il vreau in viata mea pe barbatul nou cunoscut,era prea imprevizibil pentru mine, l-am sunat si i-am spus (noi doi incercand o relatie la distanta, care se anunta jalnica din cauza neincrederii lui si suspiciunilor -in doua zile imi scotea ochii pentru orice rahat,de parca ma stia si eram cu el toata viata, nici sa ma duc la baie nu puteam ca era clar, aveam pe cineva ascuns in baie, dumnezeule mare!!!!!!) i-am spus ca nu pot avea o relatie cu el pentru ca inca il iubesc pe prietenul meu.Prietenul meu n-a aflat niciodata ce am facut eu cat am stat fara el, cateva zile, ca m-am pupat cu altcineva, nici nu intentionez sa-i spun vreodata pentru ca nu as suporta sa-l vad suferind din cauza mea.Incerca sa ne impacam,sa ma sune sa vada ce mai fac,o vreme nu i-am raspuns la telefoane, vroiam sa-mi vad de viata mea fara el.M-a cautat intr-o zi, m-a condus acasa de la serviciu (intre timp,m-am mutat singura,nu am mai stat cu el din momentul in care i-am zis ca vreau sa terminam),mi-a zis ca el nu vrea sa caute pe altcineva,cum i-am cerut eu, ca nu-si imagineaza viata lui fara mine in ea si ca nu-l deranjeaza defectele mele,ca o sa incerce sa nu mai aiba reactii stupide si exagerate la orice lucru pe care il fac altfel decat ii place lui.Am luat-o de la capat, o perioada de impacare, apoi m-am mutat inapoi la el, incercam sa facem lucrurile sa mearga, el cred ca a ramas marcat ca mereu,si dupa atata timp de atunci,ma intreaba cand ma vede mai ciudata, daca vreau sa ma despart iar de el.Si intr-adevar s-a schimbat,nu mai comenteaza nimic,mananca ce-i gatesc eu,nu-l mai deranjeaza ce citesc,ce port,ce vorbesc,ce lucrez,cum dorm,cum respir, inainte il deranjau toate,nimic nu-i placea, acum de aproape doi ani nu mai comenteaza nimic.Mi-e teama ca se abtine sa zica , tine in el tot si cand va exploda, va fi groaznic. Tipul celalalt a insistat sa ramanem prieteni, doi ani au trecut de atunci si inca ma suna cand stie ca sunt la serviciu si imi zice ca el ma asteapta si ma iubeste,ca eu sunt cea cu care vrea sa se casatoreasca.I-am spus ca ma voi casatori cu cel cu care sunt, pentru ca m-a cerut acum vreo 8 luni,cu inel si tam-tam, cerut de la parinti, celalalt insista sa nu ma casatoresc,iar eu am ajuns prinsa in doua relatii.Tot inselat se numeste ceea ce fac eu.Recunosc ca ma gandesc uneori la celalalt tip, o data la o luna-doua ma apuca un dor de el si de cele cateva zile in care m-am vazut in noua relatie, apoi rationez si imi dau seama ca era o relatie mult prea greu de dus pentru mine, o relatie la distanta,cu multe promisiuni din partea lui si multa neincredere,dar multe vorbe frumoase si sprijin din partea acelui barbat, intr-o seara a insistat sa stea cu mine la telefon si sa ma asculte ca pe copiii mici, eu avand un examen a doua zi.Mi-a placut faptul ca era atent la ce vroiam eu,ce-mi doream eu de la viata mea, si acum tot asa,cand ma suna ma intreaba ce am mai facut cu chestiile pe care vroiam sa le realizez, la un moment dat nu mai vorbisem de doua sau 3 luni,am avut un examen de care a aflat de pe net si in ziua aceea, mi-a dat mesaj cu "multa bafta,ai grija ce faci si sa nu uiti niciodata ca sunt al tau si te iubesc".

    M-am tinut departe de el si mi-am impus sa-mi vad de treaba, am si reusit in mare parte, daca nu iau in calcul zilele in care ma gandesc ce mai face,ce mai zice,cu cine mai este.Stiu ca si-a facut o prietena, apoi alta, am discutat deschis chestiile astea, mereu mi-a povestit cu cine este, mereu zicea ca e barbat si trebuie sa se intretina si el cu ceva,dar ca daca eu as vrea sa fiu cu el,ar renunta la toate acele tipe si s-ar casatori cu mine,ar face naveta la mine pana si-ar vinde apartamentul lui acolo unde se afla el.

    N-am vrut sa ma implic in relatia cu el si din cauza distantei mari, de teama ca as ajunge sa-l iubesc si sa fiu constransa emotional sa ma mut acolo,sa ma indepartez de familia mea.El este ceva mai mare decat mine si mi s-a parut prea devreme sa discutam de casatorie, poate lui nu i se parea devreme,are o varsta totusi.

    Si eu si preietenul avem acceasi varsta, practic am crescut impreuna in relatia asta. Nu stiu din ce cauza,nu reusesc sa mai simt fata de el ce simteam inainte, vrem sa ne casatorim si totusi nu sunt convinsa ca fac bine ce fac.El e la fel de indiferent fata de ce-mi place mie si ce vreau el, daca-l intreb care e filmul meu preferat sau cartea mea preferata sau culoarea,mancarea, orice l-as intreba despre mine,nu stie fiindca nu l-a interesat, asa e el construit sa nu-i pese de chestiile astea.Incerc sa nu exagerez ,totusi nu pot sa nu ma gandesc ca nu ma iubeste daca el dupa atatia ani de cand stam impreuna si in aceeasi casa,el nu stie ca mie nu-mi plac ouale fierte moi,dau un exemplu,si nici nu-i pasa,daca fierbe,fierbe numai pentru el sau numai cum ii place lui.

    Ma streseaza ca nu stiu ce sa fac sa schimb starea lucrurilor.

    Recunosc ca e vina mea ca mi-am permis sa cunosc pe altcineva si sa compar,ca mi-am permis sa imi imaginez o relatie cu altcineva apoi sa ma razgandesc.

    Lucrurile intre mine si iubitul meu totusi nu sunt asa cum as dori eu sa fie,nu ma simt fericita ca voi fi toata viata alaturi de el,nu stiu si mi-e si teama ca nu ma intelege si nu intelege si nici nu-i pasa si nu vrea sa inteleaga ce vreau eu,ce-mi place mie,ce-mi doresc sa fac.Nu-i place sa ma sustina, nu e langa mine cand eu ma hotarasc sa fac ceva, nu-l simt ca ma sustine, nu are nici o reactie la

    bucuriile mele,observa daca sunt suparata dar nu se agita prea tare sa ma intrebe ce am sau sa ma calmeze,sa ma incurajeze, nu stiu, imi imaginam altfel barbatul cu care ma voi casatori si relatia.

    Am avut de la inceput probleme de comunicare cu el, le-am rezolvat sau le-am ignorat pe parcurs, mai mult a doua varianta.

    Nu ma pot opri sa nu ma intreb ce ar fi fost daca incercam o relatie cu celalalt,daca acel barbat chiar era asa cum mi se arata mie si daca chiar m-a iubit sau de ce dupa doi ani, inca ma suna.Stiu ca nu e corect ce fac,e numai vina mea, pentru ca sunt atat de nesigura si mi-e teama ca nu voi fi fericita in relatia ce iubitul meu, viitor sot daca totusi vom face nunta,acum nu sunt fericita cu el,nu stiu ce lipseste, cred ca daca ar fi mai dragastos si mai interesat de mine, poate ar fi bine, dar nu este si nici nu vrea sa fie,nu vrea sa inteleaga,sa fie mai dragastos,sa ma surprinda,sa ma cucereasca cumva.

    Ce fac mai departe? Incotro se indreapta viata mea?

    Ma scuzati ca am scris atat de mult,mi-am pus sufletul pe tava in fata voastra,acum va astept parerile, fiti sincere. Ce ati face in locul meu daca ati fi?

  •  
    • 2838 mesaje
    6 Mai 2011, 08:57
    0 0

    Nu te supara dar in loc sa sintetizezi lucrurile ....ai scris o carte....cand vom avea timp si rabdare pt a citi ...ati vom raspunde...te-ai lungit rau de tot...

  •  
    • 498 mesaje
    6 Mai 2011, 09:01
    0 0
    marylucrys said:

    Nu te supara dar in loc sa sintetizezi lucrurile ....ai scris o carte....cand vom avea timp si rabdare pt a citi ...ati vom raspunde...te-ai lungit rau de tot...

     

     

    aham, rautacioaso

    unde tie cola??

     

  •  
    • 2838 mesaje
    6 Mai 2011, 09:09
    0 0
    akarkan said:


     

    aham, rautacioaso

    unde tie cola??

     

    2 pahare am baut de azi dimineata de aceea sant asa electrica...ce tu ai citit tot textul?

  •  
    • 498 mesaje
    6 Mai 2011, 09:12
    0 0

    da.
    am citit tot.

    iar acum am nevoie de o ´cola

     

     

    si ca sa fiu on topic:

    mai fata, eu zic sa te maturizezi intai.

    pe moment umbli pe bajbaite, ie bun, nu e bun, ba chiar prea (ne)bun.

    ai timp sa cresti mare.

    bafta!


    Acest mesaj a fost editat de către akarkan: 6 Mai 2011, 09:16
  •  
    • 4034 mesaje
    6 Mai 2011, 09:56
    0 0
    1 la mana eu vreau mai mult decat o cola ca am citit tot.
    2 daca te gandesti la altul ce mai cauti in relatia actuala?
    3tu stii ce vrei de la viata ta,ca sa stii ce vrei de la viata altuia?
    4 ai impresia ca dupa cativa ani,amantul va ramane la fel?te vei plictisi si de el
    5 nu te marita..nu de alta ,dar o sa fii si tu nefericita si i incurci si viata bietului flacau..
  •  
    • 4034 mesaje
    6 Mai 2011, 10:01
    2 0
    si acuma..dintr o experienta a vietii mele..nu f vasta ce i drept..o sg relatie am avut si eu mai lunga,care am incheiat o din motive bine intemeiate,acum tai in carne vie cum imi spunea cineva drag imi dau seama imediat daca meria sau nu,nu e nevoie de f multe intalniri ca sa mi dau seama.ideea e ca stiu f bine ce vreau,si stiu unde sa punctez.ce te tot muti una 2? stai dumnezeului singura,cunoaste barbati din lumea larga ca sunt atatia,si te oi hotari la sfarsit daca sa te mariti sau nu..eu ma ghidez dupa principiul" decat intr o companie proasta,mai bine singura"..si crede ma ca singuratatea nu e un handicap,e o calitate pt cei ce ii pot face fata
  •  
    • 20 mesaje
    6 Mai 2011, 10:45
    0 0

    Este usor de zis, dar greu de facut, sa ma mut singura,sa stau singura, pentru ca in prezent stam la mine, ceea ce ar insemna sa-i fac iubitului bagajele si sa i le pun la usa,ceea ce in mintea lui echivaleaza cu despartirea.

    De ce mai stau in relatia din prezent?Poate pentru ca inca tin la iubitul meu,nu imi dau seama exact daca il iubesc sau nu,poate din obisnuinta,din nevoia de siguranta.Cand te apuci si investesti incredere si sentimente si timp intr-o relatie care nu e chiar asa de rea ( de cealalta parte a balantei fiind singuratatea,de care eu am oroare ), nu poti sa pleci pur si simplu din relatie, sa te intorci cu spatele si sa pui pas langa pas.Incerc sa gasesc o modalitate sa reinvii ceea ce a fost.

  •  
    • 4034 mesaje
    6 Mai 2011, 11:00
    0 0
    ce moare moare...eu stiu ca numai Iisus a inviat a 3 a zi dupa scripturi..treaba ta,dar gandeste te ca numaratoarea inversa a inceput in clipa cand te ai nascut.oare merita sa pierzi vremea aiurea?ca sa te mariti sau sa ramai langa un om toata viata trebuie nu sa tii la el,trebuie sa simti cum ti se zbarleste carnea pe tine si dupa ani cand il ai in preajma.
  •  
    • 338 mesaje
    6 Mai 2011, 11:20
    0 0

      Te inteleg perfect.

    Din pacate nu este intotdeauna alb sau negru... parerea mea e ca din relatia actuala nu o sa iasa niciodata scantei.

    Vorbesc si din experienta proprie. Oricum alegerea nu trebuie facuta in functie de scantei, ci in functie de cat de bine iti este per total. Relatia perfecta nu exista, o ajustam noi din mers.

  •  
    • 20 mesaje
    6 Mai 2011, 11:27
    0 0

    Nu prea vreau sa las relatia sa moara.

    Iubitului nu-i pot spune ca relatia noastra e pe moarte, hai sa o resurscitam, ar inteleg fix de ce-i e lui frica, ar intelege ca iarasi ne despartim, si in loc sa comunicam si sa facem ceva sa salvam lucrurile, ar iesi mai rau.

    Nici sa renunt la el nu vreau. De ce?Pentru ca este exact barbatul pe care l-am cautat, gandind fara sentimente, e destept si frumusel,e familist,cuminte,fidel,serios,muncitor. N-am avut cu el nici prin sfert problemele pe care le-am avut cu cel din fosta relatie,ne-a mers foarte bine o lunga perioada de timp, pana cand a inceput el sa critice zilnic,ca aia nu-i bine, aia e prea asa si pe dincolo, si am cedat psihic.Sunt convinsa ca ma iubeste, il apreciez totusi, cu toate ca el nu stie sa vorbeasca,sa comunice in relatie, sa se exprime, e cam paralel cu ce mi se intampla mie.Dar nu cred ca face asta din rea vointa, asa  e felul lui de a fi.Cam enervan, ce e drept, totusi are niste calitati deloc de neglijat.

  •  
    • 338 mesaje
    6 Mai 2011, 11:35
    0 0
    Poti foarte bine sa mergi mai departe cu el, oameni cu care sa te potrivesti bine pe termen lung gasesti destul de rar, Convietuirea nu e simpla si nu vine de la sine cu oricine, e mare lucru sa ai armonie. Iar pentru scantei... nu refuza nimic nou
  •  
    • 20 mesaje
    6 Mai 2011, 11:42
    0 0
    Asta e chestia, ca MI-E BINE in relatia actuala, dar nu ies scantei.
    Avem o viata normala, insemnand ca ma bazez pe el , ceea ce nu se intampla in relatia anterioara, care e singurul meu termen de comparatie, am incredere in el si tocmai pentru ca stiu ca este un om bun,m-am abtinut sa il insel fizic, desi nu mi-a lipsit ocazia, eu saptamanal fiind singura acasa cam 4 zile, cat el este plecat , lucreaza in afara orasului si sunt cam 4 zile in care nu ne vedem, iar in celelalte 3, fie el doarme ca este obosit, fie pleaca la tara fara mine, ca eu trebuie sa merg la serviciu cand el este liber.
    Asta ma tine in relatie, faptul ca mi-e bine, tin la el, nu stau in pat ca un lemn langa el, lipsesc totusi artifciile.
    Din experienta mea, am avut numai relatii traumatizante emotional, relatii in care il iubeam pe respectivulk tocmai impotriva ratiunii mele, dovada faptul ca pe fostul prieten am incercat timp de 6 ani sa-l transform intr-un barbat responsabil, sa impac varza cu capra, sa fie si familia mea multumita, si eu, care-l iubeam, in ciuda marii lui probleme - lenea.
    Relatiile dinainte au fost cam la fel, doar ca de scurta durata, de cine ma indragosteam eu, in general nu ma vroia, si iubeam ca proasta cate un an-doi, vreun tampit, si ma uram ca-l iubesc degeaba.
    Cu tipul nou cunoscut in timpul relatiei actuale, oarecum aceeasi poveste, provocarea unei relatii la distanta, cand creierul zice "NU",inima zice "DA".Am ales "NU" tocmai pentru ca riscam sa sufar foarte mult, nu aveam certitudini in acea relatie, in afara de vorbele lui frumoase care puteau fi doar vorbe. M-a uimit de fapt de la inceput, reactia lui, ca a tot insistat sa ne intalnim, iar in momentul in care ne-am intalnit, a reactionat cam asa: Nu credeam ca noi chiar o sa ne intalnim, dar daca tot ai insistat ... Atunci am ramas un pic stupefiata, pentru ca eu nu insistasem, el era cel care ma suna de 100 de ori pe zi si-mi zicea: vin la tine, acum vin, hai sa ne vedem, hai sa ne intalnim, hai sa ne casatorim, vino tu la mine. Eu o tineam mereu pe "nu" si "nu", iar in momentul in care am decis sa vad totusi ce-i de capul omului respectiv, mi-a trantit-o regeste, ca eu am insistat sa ne vedem. Si era si foarte gelos chiar fara motiv, orice faceam - era clar ca-l inselam, cu toate ca nu poti avea o relatie in 2-3 zile, cat sa pui stapanire pe viata celuilalt. Mi s-a parut ca m-as injosi sa ma cobor la nivelul de a fi controlata, cand ajung in bucatarie sa-mi ceara sa trantesc capacul oalei sa fie el sigur ca sunt in bucatarie (groaznic, so lame!)
  •  
    • 1124 mesaje
    6 Mai 2011, 11:45
    0 0
    te inteleg foarte bine. dar chiar sa te mariti? gandeste-te serios. eu cred ca tb chiar sa fii fericit cu cineva pt a te casaturi. si sa simti ca il vei iubi mereu
  •  
    • 8901 mesaje
    6 Mai 2011, 11:51
    1 0
    e a doua oara cand pomenesti de faptul ca te-ai urat pe tine sau inca o faci.
    io zic ca tre sa faci curatenie la tine in sertare si REPEDE!
  •  
    • 498 mesaje
    6 Mai 2011, 11:52
    0 0
    delicewoman said:

    Nu prea vreau sa las relatia sa moara.

    Iubitului nu-i pot spune ca relatia noastra e pe moarte, hai sa o resurscitam, ar inteleg fix de ce-i e lui frica, ar intelege ca iarasi ne despartim, si in loc sa comunicam si sa facem ceva sa salvam lucrurile, ar iesi mai rau.

    Nici sa renunt la el nu vreau. De ce?Pentru ca este exact barbatul pe care l-am cautat, gandind fara sentimente, e destept si frumusel,e familist,cuminte,fidel,serios,muncitor. N-am avut cu el nici prin sfert problemele pe care le-am avut cu cel din fosta relatie,ne-a mers foarte bine o lunga perioada de timp, pana cand a inceput el sa critice zilnic,ca aia nu-i bine, aia e prea asa si pe dincolo, si am cedat psihic.Sunt convinsa ca ma iubeste, il apreciez totusi, cu toate ca el nu stie sa vorbeasca,sa comunice in relatie, sa se exprime, e cam paralel cu ce mi se intampla mie.Dar nu cred ca face asta din rea vointa, asa  e felul lui de a fi.Cam enervan, ce e drept, totusi are niste calitati deloc de neglijat.

     

     

    de fapt omul poarta in sine toate darurile vietii, numai ca in loc sa le cultive, le risipeste in zarile sperantelor desarte.

     

     

  •  
    • 20 mesaje
    6 Mai 2011, 11:55
    0 0
    Cum stiu eu, totusi, ca voi mai gasi un barbat asa,ca iubitul meu de acum, un tip la locul lui?
    Pentru ca, daca ma uit in jur, toti colegii mei de facultate sau de serviciu , cu care am ramas in relatii amicale, sunt niste barbati neseriosi, prietenele lor au probleme cu infidelitatile lor, cu zgarcenia lor,se cearta mereu, se impaca.Eu nu am chestiile astea in relatia mea, tocmai de-asta zic ca e bine asa cum este, chiar daca iubitul meu nu stie sa ma scoata in oras la nu stiu ce restaurant de fitze si sa-mi umple patul cu petale de trandafiri, am totusi certitudinea ca ma iubeste, nu simt lipsa dovezilor de dragoste, vad ca pentru el am devenit si cea mai buna prietena, si iubita,si partenera de idei traznite, familia lui ma place, maica-sa e inebunita dupa mine, adica sunt niste lucruri care atarna totusi greu la cantar, in comparatie cu incertitudinile din alte relatii. Si sincer, pana acum nu mi-a iesit in cale un barbat mai bun decat el, probabil ca as fi plecat cu totul din relatie daca as fi cunoscut pe cineva sa aiba toate asa-zisele calitati pe care eu le apreciez la el, si mai mult chiar.
  •  
    • 498 mesaje
    6 Mai 2011, 12:01
    0 0

    delice, nu inteleg ... daca partenerul tau este asa cum il descrii (Si sincer, pana acum nu mi-a iesit in cale un barbat mai bun decat el)

    de ce cauti altul? ( Cum stiu eu, totusi, ca voi mai gasi un barbat asa,ca iubitul meu.....)
    ( pana acum nu mi-a iesit in cale un barbat mai bun decat el, probabil ca as fi plecat cu totul din relatie daca as fi cunoscut pe cineva sa aiba toate asa-zisele calitati ...)


    Acest mesaj a fost editat de către akarkan: 6 Mai 2011, 12:02
  •  
    • 20 mesaje
    6 Mai 2011, 12:02
    0 0
    Ce inseamna sa-mi fac curatenie in sertare?
  •  
    • 1841 mesaje
    6 Mai 2011, 12:02
    3 0

    Eu cred ca ai ajuns in punctul in care relatia cu iubitul tau s-a consumat, insa niciun eveniment de anvergura n-a oprit-o inca. Vorbesc din experienta mea, cu fostul meu iubit la fel de perfect ca si al tau pentru trai lung (privind rational), dar la fel de paralel cu lungimea mea de unda (emotional vorbind).

     

    Si eu l-am cunoscut pe unul care voia dupa 2-3 saptamani de impartiti iesiri cu un grup comun de prieteni sa ma ia de nevasta si sa ma duca la el in Canada. Si pe mine ma atragea canadianu' de-mi muscam degetele sa nu sar pe el, insa imi ziceam ca nu merita sa ii fac asta iubitului, ca tre' sa stau pe fundu' meu linistita, iar cand ma duceam acasa la iubit nu-i vedeam decat defectele.

     

    Si ma ingrozea, pur si simplu, ideea de a-l pierde pe iubit, stiind cum intruneste el cam tot ce-mi pot dori eu, insa in acelasi timp imi ridicam zeci si sute de probleme daca chiar vreau sa fiu in relatia aia, daca nu ar trebui sa lupt mai mult, daca sa lupt, ce sa fac exact etc. Si el era total strain de framantarile mele, fiindca orice discutie pe care o deschideam cu el ma lasa cu gustul amar al vorbitului cu peretii. Nu fiindca nu i-ar fi pasat sau nu m-ar fi iubit, just because he wasn't getting me.

     

    Desi am avut multe momente de cumpana in care ma intrebam incotro ma indrept io cu omu' asta, simtind ca inima nu-i cu mine, am taraganat-o asa vreo 2 ani aproape. Stiam, insa nu recunosteam fara de mine, ca s-a terminat de fapt, ca ar fi tare matur si inteligent sa ne despartim in conditii amiabile, dar mereu teama de a-l pierde era mai mare decat realizarea ca de fapt nici nu-l vreau.

     

    S-a ajuns la un episod urat de inselat din partea lui (pun pariu ca si pt el se cam terminase zbuciumul amorului la adresa mea, dar nu s-a framantat ca mine) care m-a ranit cum nu mi-as fi putut imagina. Desi eu chiar nu il mai voiam si mi-era groaza sa constientizez asta, acel episod de infidelitate m-a dat peste cap rau, dar mi-a dat si motivul mult asteptat la nivel inconstient sa-mi iau catrafusele si s-o tai pe usa afara.

     

    Am taiat-o din casa lui si din tara in cateva saptamani, am facut foamea pe internshipuri multe luni la rand si apoi, incet-incet, am reusit sa ma stabilizez financiar si afectiv. Nu am avut un plan, nu am gandit-o, am plecat de nebuna dandu-mi demisia si stand pe la prieteni cate-o noapte pana mi-am gasit un zbor.

     

    Nu se ajungea la asta daca eram sinceri unul cu altul (mai ales eu cu mine) si recunosteam ca de fapt relatia aia se terminase. Nu as fi suferit atat din cauza ca m-a inselat (poate nici nu se ajungea acol si nici n-as fi facut gesturi d'astea total nebunesti gen plecat din tara fara bani si fara permis de munca si fara nimic, asa total aiurea.

     

    Acum, uitandu-ma in urma, ii multumesc pentru asta, n-as fi astazi atat de departe unde am ajuns (profesional si financiar) daca n-as fi trecut prin toata nebunia. Insa nu cred c-a meritat pretul pe care l-am platit fiindca n-am fost in stare sa fiu sincera cu mine insami de teama de a nu pierde un om care se incadra in standardele mele.

     

    Poate si standardele astea sunt concepute gresit uneori, atunci cand ne planificam in minte ce asteptari avem de la omul iubit ideal. Ce-am observat e ca toate standardele astea se modifica fix in functie de experientele traumatizante - ti-a lipsit responsabilitatea, fix aia o sa cauti cu disperare, uitand de altele, si cand te trezesti c-ai gasit responsabilitate te miri de ce atingerea standardului nu te satisface.