despre tati....straini

  •  
    • 977 mesaje
    2 Mai 2011, 22:02
    0 0

    Am pe cineva intr-o situatie mai delicata,sa zicem si vreau sa va intreb si pe voi.Cum credeti ca ar trebui sa se comporte un copil care a fost dat la cresa sau orfelinat de tatal lui,care nu prea l-a vizitat pe motiv ca nu avea bani iar dupa 20 de ani cand se duce sa-l viziteze copilul(din obligatie ...morala sa zicem)acesta minte in legatura cu niste aspecte din trecut?Adica ar mai trebui sa mai vb cu el,sa-l sune din cand in cand sa-l intrebe ce face sau sa lase lucrurile balta,mai ales ca a fost mintit?

  •  
    • 3311 mesaje
    2 Mai 2011, 22:23
    0 0
    fiecare face ce simte. nu pot sa-i spun eu copilului (adultului acum) ce sa faca sau ce ar trebui sa faca.
  •  
    • 18346 mesaje
    2 Mai 2011, 22:25
    0 0
    cred ca ar putea sa lase la latitudinea tatalui continuarea relatiei. sau daca simte ca are cu cine sa mai indrepte ceva, sa o faca.
  •  
    • 977 mesaje
    2 Mai 2011, 22:26
    0 0
    Nu,dar ca idee....daca ai fi in locul persoanei respective?Stiu ca e greu dar asta mi-a dat de gandit.Pe mine faptul ca te minte dupa 20 de ani si nu e in stare sa recunoasca partea lui de vina ...nu stiu,mi se pare oarecum lasitate.
  •  
    • 977 mesaje
    2 Mai 2011, 22:28
    0 0
    Da,Me_Eva,dar pentru copil acum adult,care intre timp a avut niste parinti demni de a li se zice mama si tata,poate sa fie mai dificil,pentru ca practic,pentru copil,el e un strain.
  •  
    • 18346 mesaje
    2 Mai 2011, 22:36
    0 0
    pai nu stiu daca as putea ierta. sincer. o fi parinte biologic, a gresit, dar daca nici acum nu-si asuma greselile atunci nu vad de ce ar continua relatia cu el.
  •  
    • 2838 mesaje
    2 Mai 2011, 23:29
    0 0

    Eu ced ca uneori dupa atatia ani un tata ...strain... are mustrari de costiinta si...binenteles nestiind cum sa se justifice sau sa justifice greselile din trecut..minte.Probabil nu din rautate ,dar nu cred ca gaseste cuvinte adecvate..sau poate motivatia potrivita...o fi si curiozitatea  pe care nu o putem exclude...dupa atatia ani sigur isi pune  intrebarea ...Oare cum arata copilul caruia i-am dat viata ...si pe care l-am abandonat din motive doar de mine stiute????Ramane doar la constiinta copilului care intre timp a devenit adult sa reia sau nu un raport cu tatal biologic....De apreciat si  gestul ....indiferent ca au trecut atatia ani...a fost el tatal biologic..cel care a facut primul pas....putea sa nu se intample.......O relatie umana e normala ...mana intinsa a copilului abandonat unui parinte dupa atatia ani e o mangaiere ,o usurare de suflet  chiar si daca el(parintele)....acest gest nu l-a pus in practica atunci cand era momentul...  ,poate se simte pe sfert iertat...cine stie ce e in capul acestui tata?... si cum crede ca-si va putea USURA.. si nu repara greseala?....

  •  
    • 3311 mesaje
    2 Mai 2011, 23:53
    0 0
    kido, da' ce usor sari tu la gatul omului!
    Ioana, cred ca totusi, tatal ar trebui ascultat. cu bune, cu rele.. cred ca macar de curiozitate as vrea sa vad ce spune si de ce, anumite lucruri.
  •  
    • 103 mesaje
    3 Mai 2011, 03:35
    0 0
    chiar acuma seara,dintr-o gluma,am aflat ca o cunostiinta de-a mea,are un fiu....pe care nu il cunoaste.mi-a zis ca fiul sau face anul asta 16 ani,dar ca nu l-a vazut niciodata.l-am intrebat de ce,si mi-a spus ca a fost indragostit pana peste cap,dar cand si-a dat seama de fapt cine era respectiva,deja era prea tarziu.era in armata,dupa cum v-am spus era indragostit pana peste cap,si credea ca o sa fie fericit alaturi de domnisoara si de copilul care vine,el avea chiar planuri de casnicie.ea era de fapt o fata de bani gata,iar familia ei nu l-ar fi acceptat.de atunci au rupt legatura,si nu au mai vorbit niciodata,dar nici el nu a cautat copilul.mi-a zis ca a fost marea lui dragoste,pe care o regreta si acum si ca isi recunoaste vina ,aceea ca nu a cautat copilul care de fapt nu avea nici o vina,dar ca acum nu poate aparea brusc in viata lui,ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.
  •  
    • 1148 mesaje
    3 Mai 2011, 08:44
    0 0
    Badromance said:
    chiar acuma seara,dintr-o gluma,am aflat ca o cunostiinta de-a mea,are un fiu....pe care nu il cunoaste.mi-a zis ca fiul sau face anul asta 16 ani,dar ca nu l-a vazut niciodata.l-am intrebat de ce,si mi-a spus ca a fost indragostit pana peste cap,dar cand si-a dat seama de fapt cine era respectiva,deja era prea tarziu.era in armata,dupa cum v-am spus era indragostit pana peste cap,si credea ca o sa fie fericit alaturi de domnisoara si de copilul care vine,el avea chiar planuri de casnicie.ea era de fapt o fata de bani gata,iar familia ei nu l-ar fi acceptat.de atunci au rupt legatura,si nu au mai vorbit niciodata,dar nici el nu a cautat copilul.mi-a zis ca a fost marea lui dragoste,pe care o regreta si acum si ca isi recunoaste vina ,aceea ca nu a cautat copilul care de fapt nu avea nici o vina,dar ca acum nu poate aparea brusc in viata lui,ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.

     Daca isi recunoaste cu adevarat vina ar trebui sa mearga, sa suporte consecintele proriilor sale sale actiuni din trecut, adica faptul ca s-a indragostit si a facut in asa fel (adica neprotejat) sa se nasca copilul. Puiul de om nu a avut nici o vina ca s-a nascut, si indiferent daca a avut un alt tata f bun, el mereu va vrea sa stie ce s-a intamplat, unde e tatal sau biologic si de ce l-a lasat. Eu nu pot sa pricep cum poti sa nu iei legatura cu propria-ti odrasla? Daca acest tata este cunostinta a ta buna poti sa-i spui din partea mea, care am fost un copil si inca sunt un adult care asteapta de la tatal sau sa vada ca-i para rau. Eu nu vorbesc cu tatal meu tocmai pt ca nu vad constientizeze cat de mult grseste si ca nu-i pare rau. Iar asta nu este bine pt un adult Mi-ar placea sa-l pot lua asa cum e, dar tot doare... 


    Acest mesaj a fost editat de către evaa2010: 3 Mai 2011, 08:49
  •  
    • 1148 mesaje
    3 Mai 2011, 08:47
    0 0
    Ioana_2011 said:

    Am pe cineva intr-o situatie mai delicata,sa zicem si vreau sa va intreb si pe voi.Cum credeti ca ar trebui sa se comporte un copil care a fost dat la cresa sau orfelinat de tatal lui,care nu prea l-a vizitat pe motiv ca nu avea bani iar dupa 20 de ani cand se duce sa-l viziteze copilul(din obligatie ...morala sa zicem)acesta minte in legatura cu niste aspecte din trecut?Adica ar mai trebui sa mai vb cu el,sa-l sune din cand in cand sa-l intrebe ce face sau sa lase lucrurile balta,mai ales ca a fost mintit?

     

    Ioana, poti sa ne dai niste detalii, ca sa stim mai exact din punctul cui sa vorbim? Al tatalui sau al copilului? Tu pe cine cunosti? Tatal, cred, sau copilul, acum adult?

  •  
    • 2838 mesaje
    3 Mai 2011, 09:02
    0 0
    Badromance said:
    chiar acuma seara,dintr-o gluma,am aflat ca o cunostiinta de-a mea,are un fiu....pe care nu il cunoaste.mi-a zis ca fiul sau face anul asta 16 ani,dar ca nu l-a vazut niciodata.l-am intrebat de ce,si mi-a spus ca a fost indragostit pana peste cap,dar cand si-a dat seama de fapt cine era respectiva,deja era prea tarziu.era in armata,dupa cum v-am spus era indragostit pana peste cap,si credea ca o sa fie fericit alaturi de domnisoara si de copilul care vine,el avea chiar planuri de casnicie.ea era de fapt o fata de bani gata,iar familia ei nu l-ar fi acceptat.de atunci au rupt legatura,si nu au mai vorbit niciodata,dar nici el nu a cautat copilul.mi-a zis ca a fost marea lui dragoste,pe care o regreta si acum si ca isi recunoaste vina ,aceea ca nu a cautat copilul care de fapt nu avea nici o vina,dar ca acum nu poate aparea brusc in viata lui,ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.

    Scz...proasta gluma a acestui tata si sa se mai si laude...cu indragostitul.Poti sa ai 1000 de piedici in viata ...familia ei ...ca nu-l vrea ...banii etc...cand esti constient ca ai dat viata unei fiinte spargi lumea in doua si te prezinti ca TATA....acesta e doar un semn de lasitate de a mai si baga motive...banale

  •  
    • 103 mesaje
    3 Mai 2011, 16:27
    0 0
    nu mi-a zis-o in gluma.eu i-am spus lui ca daca se misca putin mai repede,putea sa aiba copil cat de cat apropiat de varsta mea.in momentul ala a devenit serios si mi-a spus ca intradevar primul sau copil are 16 ani,dar ca nu l-a vazut niciodata.si eu i-am spus ca poate intro zi o sa isi faca curaj sa mearga sa il cunoasca si sa ii dea niste explicatii.intradevar,sunt niste motive banale pe care le induce el,ca sa explice lipsa lui atata timp.cred ca are nevoie de curaj,si de ambitie.dar mai e o problema..nici nu mai stie cum sa dea de ea..
  •  
    • 977 mesaje
    3 Mai 2011, 17:57
    0 0

    Vorbim despre ce ar trebui sa faca copilul acum.Pt.ca copilul s-a dus sa-si viziteze tatal,sa afle despre trecut,despre motivele care au dus la toata situatia asta.Iar tatal a mintit cu cate ceva.Si copilul asta nu intelege: ma duc la el dupa 20 de ani si nici nu ma duc ca simt eu ceva pentru el,pentru ca practic nici nu il cunosc,dar ma gandesc ca poate pentru el e o bucurie sau o liniste sa stie ca acum sunt mare si o duc cat de cat bine si el ma minte,de prima oara de cand m-a vazut.
    Copilul a trecut peste faza ca l-a dat la camin,pentru ca de acolo l-au luat niste oamenii foarte sufletisti,care oricum,mai aveau acasa si proprii copii,si a avut ce sa invete si conditii de trai,de studii.
    Ideea e mult timp l-a acuzat ca nu l-a vizitat macar,pe parcursul atator ani.Chiar daca stia ca copilul nu vrea sa-l vada,cand a fost in orasul in care s-a nascut pentru un certificat de la Primarie(copilul),tatal nici macar nu a trecut zebra sa vina sa vorbeasca cu copilul.
    A trecut si peste asta dar cand s-a vazut si mintit...nu stie ce sa faca,pur si simplu e in dubii.Se gandeste si incearca sa-l inteleaga,ca poate nici tatalui nu i-a fost usor,ca a trecut prin depresii,singuratate si pesimism dar cand iti vine copilul si tu minti,in conditiile in care copilul vrea sa afle mai multe si e curios, nu prea stiu ce ar trebui sa-l sfatuiesc sa faca.


    Acest mesaj a fost editat de către Ioana_2011: 3 Mai 2011, 18:00
  •  
    • 2838 mesaje
    3 Mai 2011, 18:32
    0 0

    Da asa este noi dam doar ipoteze ....incercam sa vedem lucrurile din punctul nostru de vedere ........decizia si adevarul le au in mana protagonisti acestei situatii si cred ca idiferent de ceea ce s-a intamplat ,de vb, de fapte ...doar fiul poate strange mana tatalui dupa atatia ani in semn de cordialitate si respect...uman...chiar daca i sant straini unul altuia in sentimente.....nu e obligatoriu sa ierte daca nu vrea ...dar nici sa arunce cu pietre ....

  •  
    • 120 mesaje
    3 Mai 2011, 20:07
    0 0

     

    Mai, printre altele, am si eu o sora care a fost uitata de tatal ei (si al meu ) pana la varsta de 10 ani, cand a si aflat ca el este adevaratul tata. Acum avem amandoua peste 20 si, sincer iti spun, desi a aflat, si la inceput a nutrit un amalgam de sentimente fata de el (incepand cu socul de a descoperi asa ceva), nu a durat mult. Relatia lor nu a fost una de tata-fiica in niciun caz, a mai ajutat-o uneori, dar tot  distantati au fost. In momentul de fata e plecata din tara si nu a mai dat niciun semn, deci nu cred ca o intereseaza prea tare de "tatal" ei, ci mai degraba de cel care a crescut-o.

    Asa ca, unde vreau sa ajung, nu are importanta. Ce a fost, a fost, nu poti primi un om in viata ta si sa il vezi brusc tata si sa ai o super relatie. E un om pe care il suni de sarbatori si cam atat....in rest, iti vezi de  ale tale.