Sunt intr-o dilema
-
0 0da, problema sta in felu' urmator: in urma cu vreo 4 ani am avut parte de prima iubire, proimul sarut, primele emotii, primele intalniri pe furis la malul lacului, noaptea tarziu, prima iluzie. dar si prima dezamagire, o durere intensa care mi-a amarat sufletul. ce s-a intamplat? o sa va spun pe scurt, ca sa va puteti face o impresie, si sa ma puteti ajuta, ca simt ca inebunesc.
asadar, il iubeam f mult. era cel mai important pt mine. eram impreuna peste tot, vorbeam despre orice si nu credeam vreodata ca o sa ma raneasca. dar, a facut-o.
so... eram de ceva vreme imreuna, mai bine de jumatate de an cred. relatia era una... platonica. insa el voia mai mult, voia sa facem sex. eu, desi mi-ar fi placut poate, pt ca ne "giugiuleam", peeting... dar mai departe nu am putut trece. imi era teama. la vremea aceea credeam ca virginitatea unei fete e cel mai important intr-o relatie, puneam pret pe aspectul asta, si in plus, parca nu aveam atata incredere in el, imi era si frica de acea "prima data", da ce zic eu frica... groaza! el nu concepea relatie fara sex, si, pt el, fata care il "incinge" si apoi il respinge, isi bate joc de el. si de aici, certuri, discutii care se terminau cu mine plangand intr-un colt si el injurand de mama focului intr-altul. intre noi nu era acea poveste pe care o credeam eu, romantica, fluturasi, inimioare... el isi batea joc de mine. la un moment dat, s-a saturat de asteptat, eram si eu in perioada examenelor de capacitate (da, aveam doar 14 ani! si el 16) si relatia s-a racit. la scurt timp dupa capacitate si-a gasit pe alta, o vecina din caertier, mai fasneata. bine cunoscuta drept usuratica. probabil ca la ea a gasit ceea ce isi dorea. atunci, am avut haioasa inspiratie de a ma refugia in bratele unui nou aparut, mai mare ca mine cu 10 ani, un golan notoriu... care m-a zapacit de cap, si cu care am avut prima experienta sexuala. dezastruos! mama nu era de acord, vedea ca nu e de mien respectivul. si se sfatuia cu draga noastra vecina, care era mama lui, mama primei mari iubiri.asytfel ca a afdlat si el ce se intamplase. ma rog, dupa un timp, vreo 2 luni cred, am reluat relatia. el mi-a zis ca regreta ca m-a dezamagit, ca se simte vinovat... bla-bla-bla... si ne-am impacat. insa planul lui era altul. astfel ca la ceva timp dupa impacare, ne-am luat intr-o seara in parc la cearta, si... mi-a scos ochii ca el m-a asteptat, ca a avut rabdare cu mine si eu... si mi-a tras o palma. de atunmci ne-am indepartat de tot. apoi, in vara urmatoare el a plecat in italia... apoi a venit, iar a plecat. s-a schimbat complet, nu a mai ramas nimic din iubitul meu cel de care m-am indragostit. si totusi, pot sa spun ca l-am iertat. da, l-am iertat pt acea palma, dar nu am uitat.
chestia e ca de vreo 2 luni am reluat legatura cu el, din intamplare, si vb pe yahoo messenger. l-am mintit ca am pe altcineva, ca sunt fericita... cum puteam sa ii spun ca de la el nu am ami iubit pe nimeni, ca nu am avut decat relatii pasagere de o luna, si ca in tot timpul asta numai pe el l-am iubit. imi era teama de reactia lui... In final, am stabilit dupa lungi discutii si lamuriri sa fim amici... mai intimi. asa se face ca nu stiu, m-am lasat dusa de val si in seara asta cand ne-am intalnit in parc, l-am invitat la o cafea la mine, vineri dimineata. mai vorbim, mai una alta... dar imi e teama ca am facut un pas gresit, ca sunt pe un teren periculos, ca pot sa ies "botzita" dupa aceasta aparent banala cafea. pt ca eu il doresc, fetelor... de 2 ani de zile nu am mai avut nici o relatie cu nimeni, sunt singura... si imi e f dor de tot ce a fost intre noi. stiu ca si el si eu ne-am schimbat... dar vreau sa fiu cu el, sa fac ceea ce mi-am dorit dintotdeauna dar mi-a fost frica. nu stiu cum o a fie dupa, as vrea doar sa traiesc clipa. insa eu am anumite blocaje, anumite temeri, retineri... mi-e frica sa nu il dezamagesc si pe el si pe mine. sa nu fac un pas gresit. voi ce ziceti, merita? nu as vrea sa imi para rau dupa aceea.nu stiu, cred ca daca o sa fac asta cu el, o sa se topeasca, o sa se consume toata dorinta, pasi -
Interesanta povestea ta ...si ...pe ici pe colo asemanatoare cu a mea...s i eu m-am intors la ex'ul dupa stupide escapade .....
Eu zic sa faci ce itzi dicteaza inima! statzi la cafea si ...daca tu vei simtzi cu toata inima ca trebuie sa faci ceva ...atunci fa! asa cum imi zicea mie mai devreme o eva ... "mai bine sa itzi para rau de ceva ce ai facut decat de ce n'ai facut !" ...poate o sa reluatzi povestea de iubire ...poate n-o sa fie deloc ceea ce astepti ....
Eu una m-as dicta dupa ce simt ... nu cred k m-as gandi prea mult la consecintze....
.. -
Buna Ivona!
Uite, am vrut neaparat sa-ti scriu pt ca ,din cate am constatat eu avem aproape aceeasi varsta(eu am 19).
Eu nu am trecut prin asa ceva pentru ca al meu e perfect(din punctul meu de vedere)a avut rabdare cu mine,m-a iubit si m-a respectat,suntem impreuna de vreo 3 ani si e super.Dar aici nu e vorba despre mine...ci despre tine..
Asa ,deci...e clar..tu il iubesti..ti-a intrat in suflet si nu mai poti judeca rational..da' ce sa-i faci..inimii nu-i poti poruncii...Ideea este ca el ti-a facut rau..si stii de ce...pentru ca te-a presat ...nu a avut rabdare cu tine asa cum a zis el..Doamne nu suport barbatii care vor sa faca sex cu orice pret..pentru care sentimentele sunt pe locu '2!!!
In fine ,tu trebuie totusi sa realizezi ca ceea ce s-a intamplat apartine trecutului..ca un pusti la 16..nu gandea tocmai cu creieru' si stim noi cu ce...ca ceea ce facea si zicea el atunci a trecut.El s-a schimbat acum..inevitabil..oamenii se schimba,se maturizeaza...Gendeste-te si eu si tu ..cum eram cand aveam 16 ani,cum gandeam..si cum suntem acuma..?
Parerea mea este ca nu poti sa judeci ceea ce vrei sa se intample in prezent in functie de intamplarile trecute..
Sterge totul din mintea ta si ia-o de la capat..incearca sa-l cunosti pe el de acum!Dar ai grija...daca nu iti place ceea ce descoperi,nu te mai chinui...uita-l!
Asta va fi o modalitate de a-ti linistii gandurile...ia-ti inima in dinti si lasa totul sa vina de la sine! -
Frumoasa prima parte din poveste, dar finalul... din pacate departe de a fi frumos.
Intr-un fel am trecut si eu prin asta. Stiu cum este sa traiesti cu amintirea unei persoane...cam asta faci acum, nu-i asa? intr-un fel tu iti aduci aminte de cel de la inceput, de cel care te-a cucerit si nu de cel care te-a ranit.
Si eu sunt de parere ca trebuie sa-l cunosti pe cel din prezent si nu cel care a fost.
Cred ca a avut un impact ff mare asupra ta, mai ales ca aveai 14 ani.
Ce cred eu ca este trist este ca nu ai reusit sa intalnesti pe cineva in toti acesti ani si de asta inca te mai gandesti la el. Asa a fost si cu mine si a fost incredibil pt mine sa vad cum el incearca o apropiere( cat de mica) si eu nu mai simteam NIMIC.
Ar fi interesant de povestit cam ce ai simtit cand l-ai reintalnit acum si daca este acelasi pe care tu il stiai
-
mai ivona,ia sa vedem daca am inteles bine..voi stati impreuna o vreme si el te paraseste ca nu vrei sa te culci cu el...asta pe cand aveai 14 ani...si-n plus mai aveai si examenele alea pe cap...ok...adica nu e deloc ok,dar sa trecem mai departe..tu te duci cu altul..razbunare??poate...si el afla si-ti da o palma...hmmmm....si acum vrei sa te impaci cu el...de ce????io nu inteleg,zau...pur si simplu nu vad nici un motiv sa reinnozi relatia asta...mai,ai 18 ani,pt ce sa faci asa ceva?toata lumea e a ta la varsta asta...
-
ei, e mai complicat la mine... Pt ca nu stiu daca il iubesc, daca il cunosc macar pe el cel de acum, si nu stiu daca ma intereseaza prea mult. stiu doar din auzite ca s-a golanit, ca cam face prostioare. dar pe mine asta nu ma intereseaza. de exemplu, stiu, il vad aproape zilnic cu cate o fetisoara, care mai de care mai... nu sunt geloasa absolut deloc. inainte, turbam! dar acum, nu.
eu vreau doar sa imi implinesc o dorinta, un moft... sunt si foarte curioasa cum o sa ma simt... sunt f tensionata, incordata... pur si simplu il doresc, fizic... sau poate asta imi place sa cred... nici nu mai stiu...
nu stiu ce o sa se intample maine, sau daca o sa se intample ceva, daca nu o sa ii inchid usa in nas.
si mai e o chestie... eu il doresc pe el, imi place... dar imi e frica de un dezastru... cum ar fi de exemplu, sa nu pot pur si simplu sa fac ceva cu el... sa ma blochez... sau, ce stiu eu, sa imi ceara "picanterii" pe care eu nu le pot nici macar concepe, si astfel sa iasa nasol... nu stiu, sunt f confuza...
nu stiu daca vreau o confirmare de la voi, ci doar un sfat, nu stiu... e imoral ce vreau eu sa fac? e ceva rau? avand in vedeere faptul ca intre noi nici nu se pune problema unei relatii, sau ceva intre noi. e vorba de o aventura, o... nu stiu daca ma fac inteleasa...
mai astept parerile voastre. va rog nu ignorati mesajul meu, oricat de banal ar parea la prima vedere, pe mine ma macina atat fizic cat si psihic... -
Ivona,ce ai? Cum sa fie imoral ceea ce gandesti?Pana la urma cate dintre noi nu au dorinte de genul asta.
Parerea mea este ca mai nasol ar fi fost daca erai virgina si aveai de gand sa iti incepi viata sexuala tocmai cu el..Dar asa...daca deja ai facut pasu' asta mai demult,nu vad nimic rau in a te culca cu el...Asta nu te transforma intr-o femeie usoara sau ceva de genu' asta...nu e nimic rau.
Fa ce simti pe moment...asa zic eu...dar cu o singura conditie,extrem de importanta
ROTEJAZA-TE!!!Ca sa nu ai parte de vreo surpriza rea de tot apoi..care sa te faca sa regreti cu adevarat aventura asta...
Te pup! -
nu e rau daca prin asa ceva intelegi tu sa o rupi cu trecutul.esti constienta , tu ai spus ,ca intre voi nu exista posibilitatea unei impacari.
exista totusi o problema.in cazul in care tu ai face asta exista riscul sa te indragostesti din nou de el, crezi ca ti-ar face bine? eu nu cred. ai fi a lui nu? deci....tu ai zis ca umbla cu multe ca sa zic asa...de ce sa ii dai satisfactia ca te-a avut pana la urma si pe tine? nu a reusit la 16 ani...reuseste acum.nu mi se pare corect fata de tine.
stiu ce inseamna sa iubesti persoana nepotrivita si sa te legi de trecut .am facut-o si eu. acum pot spune ca nu e bine pentru ca in sfarsit am reusit sa trec peste asta. nu vei reusi niciodata sa il uiti asa cum nu voi reusi nici eu dar trebuie sa il lasi in trecut acolo unde ii este locul.
tu faci cum vrei. daca vrei asta cu adevarat fa-o.daca simti ca abtinandu-te vei ajunge sa regreti atunci nu mai sta pe ganduri.dar gandeste-te bine pentru ca aici la urma urmei e vorba de sentimente, nu de sex.
ai grija de tine -
as fi vrut ca acum sa va povestesc cat de frumos a fost, cat de bine m-am simtit, cat de fericita m-a facut apropierea dintre noi... ca sunt multumita, ca am obtinut ce imi doream cu ardoare...
insa, ar fi fost prea frumos sa fie adevarat... am indraznit, mi-am permis sa visez, sa sper, si am cazut cam rau...
mi-a facut-o in cel mai josnic mod: nu a venit deloc azi... m-a lasat sa imi fac zeci de ganduri, de planuri... pur si simplu nu a venit. o sa ziceti ori ca a avut oricare motiv pt care nu a putut sa vina, ca a fost ocupat, ori ca e neserios. dar asta eu cred ca e razbunare... in mintea lui am senzatia ca el crede ca nu l-am iertat (asadar e constient cat rau mi-a facut in trecut...), si ca imi bat joc de el, ca e totul o joaca. el nu intelege ca eu nu suport sa il stiu usa in usa cu mine, atat de aproape, sa ma intalnesc cu el in fiecare zi, sa il vad... dar sa nu il pot atinge, sa nu ii pot sari in brate, sa nu ii pot striga ca il ador! nu stie ce umilitor e pt mine sa ma umilesc in felu' asta, incat sa ii cersesc un pic de atentie, de iubire... bine, ca nu ii cersesc la modul strict al cuvantului, dar faptul ca am lansat aceasta invitatie, fara a fi nimic intre noi, dcat o "amicitie" nu vi se pare injositor?
nu pot scapa de trecut, de amintiri... o sa le port cu mine mereu in suflet, ele sunt tot ce am mai de pret, sunt oaza mea de linistire... da, ma alin cu gandul ca odata, demult, am fost fericita. poate ca nu stiu eu sa ma fac inteleasa de el, poate nu stiu sa ma apropii de el...
el e altfel acum, am vazut asta, si am simtit... dar nu ma pot linisti, vreau sa petrec cateva momente intime, placute, tandre, impreuna cu el. momente care sa imi ramana ca o ultima amintire de la el. si cu asta sa pun punct.
sau poate ca mi-ar placea o relatie... intima. de care sa nu stie nimeni, fara obligatii, fara promisiuni, fara intrebari...
nu stiu ce sa fac acum. sa ii zic ca a trebuit sa plec de acasa, si sa ma scuz ca a trebuit sa vina degeaba, sau sa ii spun ca l-am asteptat si mi-am facut o mie de draci? sau sa il intreb pur si simplu ce are de gand cu mine... sa ii cer explicatii, sa ii fac reprosuri,sa ma fac ca ploua... nu stiu. nu mai stiu cum sa ma mai port cu el.
voi ce ati face in locul meu? care e urmatorul pas?
un lucru e clar: nu pot nici sa ma implic preea tare, dar nici sa plec pur si simplu, sa ii intorc spatele. ma consuma acest "dute-vino" al sentimentelor... nu ma mai simt in stare de nimic, fac eforturi uriase sa ma concentrez la scoala, nu mai am chef sa ies nicaieri, nu mananc decat cu mare greutate, un mar, un iaurt (dieta fortata!
), si adorm doar cu unu, doua extraverale... nu mai pooot! nimeni nu stie ce lupta se da in mine, intre orgoliu si iubire, intre inima si ratiune...
...help!
-
am citit ultimul tau mesaj si m-am regasit pe mine..
stiu ce inseaqmna sa astepti si el sa nu mai vina. sa stai toata ziua sa te gandesti ca poate apare..ca nu e prea tarziu...stiu ce inseamna sa iubesti si sa ceri doar putina afectiune..si stiu ca asta ti-ar fi de ajuns. stiu ce inseamna sa-l vezi in fiecare zi si sa nu il poti atinge...sa nu-i poti spune cat de mult inseamna pentru tine si cat de mult iti doresti sa faca parte din viata ta si stiu cat de mult suferi si cat te doare.eu nu iti spun ce sa faci..iti zic ce am facut eu ...am incercat totul traind din amintiri ...ele imi dadeau forta. vroiam sa fie ca inainte sa fie perfect...de data asta sa fie perfect.l-am chemat odata..nu a venit..l-am chemat cu fiecare ocazie pe care o aveam...desi de fiecare data zicea ca vine si eu stateam..asteptam...si nimic.a venit..intr-un final...chiar am crezut intr-o impacare..mi-am permis sa visez...si am visat...si s-a transformat intr-o joaca..avea prietena ..de fapt prietene
si mi-a cerut timp sa o termine cu toate..are un caracter complicat..umbla cu fete pt bani...din astea...cu mine nu a stat pt bani...macar a recunoscut ca la mine chiar a tinut...si pt ca nu poate sa profite de mine nu indrazneste sa ma mai faca o data sa sufar.dar eu stiam doar ca vreau sa fiu fericita..nu ma interesa de riscuri...era aiurea...stiam de toate...vorbea cu mine despre prietenele lui(2 la numar)dar nu eram geloasa...nici urma de gelozie...aveam doar un ras amar..dar eram dispusa sa renunt la tot pentru fericirea mea.pana intr-o zi...cand tot asa am iesit in oras..l-am intrebat ce are de gand...si a inceput sa-mi povesteasca iar ca e greu...ca alea ii ofera multe...ca nu poate sa renunte la luxul in care traieste...ca ii este frica sa nu iasa iar bine si tot asa. si cand am vazut cat erau si alea de disperate dupa el..ca il tot sunau si ii trimteau mesaje din 10 in 10 min..am zis ca e gata.ca nu am de gand sa fiu inca una in limba dupa el.si am zis ca decat sa ne impacam si sa ne facem rau mai bine ramanem amici.era genul de baiat pe care orice mi-ar fi facut nu as fi putut fi suparata.nici acum nu ma pot supara pe el.chiar si acum cand il vad imi lasa un gol in stomac.dar doar atat.am decis ca viata continua si fara el ..si ca nu merita sa imi fac zile amare .am lasat trecutul in urma.acum nush daca iubesc...poate ca acum doar iubesc iubirea...dar sunt multumita
am inteles ca merit mai mult.acum eu sper sa inveti din ce ti-am zis eu aici.nu ii cauta scuze..asta faceam si eu ...mai rau iti faci...te amagesti singura.
ai grija de tine -
Draga ivona4love, esti foarte confuza si mi se pare ca la varsta de 18-19 anisori(daca am inteles bine, in caz contrar imi cer mii de scuze) doresti altceva decat sa-ti termini si sa continui studiile! Ceea ce simti nu este iubire, simti indiferenta lui si asta te face sa crezi ca il doresti... ai si precizat ca n-o sa existe o relatie intre voi dupa ce se va consuma acest act sexual!Invitatia adresata lui de a veni la tine, era o invitatie cu mii de iluzii si aceste iluzii se pare ca erau doar in mintea ta...daca stia ca doresti sa faci "sex" sunt convisa ca individul facea tot posibilul sa fie prezent- poate de aceea nu a luat in serios invitatia si si-a facut alte planuri! Nu vreau sa crezi ca am ceva cu tine - departe de mine acest gand, un barbat care ti-a dat o palma ar trebui ignorat, incearca sa-ti vezi de viata ta nu-ti complica existenta cu unul care nu prea merita si nici macar n-are de gand sa fie cu tine! Umbla cu altele, este schimbat acesta ar trebui sa-ti dea de gandit mai mult decat acele iluzii de a sfarsi "in patul lui"...si-atat! Scuze daca am fost "nemiloasa" sper sa intelegi ideea!
-
mda,am aflat motivul pt care nu a putut ajunge in acea dimineata la mine: ramasese in noaptea trecuta la sectia de politie... si i-au dat drumul abia in acea zi, dupa amiaza. dar asta nu m-a linistit. am inlemnit cand am auzit despre ce e vorba, in ce e implicat (si, prefer sa nu va povestesc).
suntem f diferiti, asta e clar. mi-a zis ca nu vrea sa ma amestece in treburile astea, ca nu vrea sa imi faca rau, si ca ar fi mai bine sa ii dau pace. normal ca nu am accptat sa inchei discutia in felul asta, si l-am imbratisat, si l-am rygat sa ma lase sa fiu langa el, sa vorbeasca cu mine, sa ma accepte in viata lui, macar ac pe o amica, sa nu ma alunge asa... m-a sarutat. apoi a plecat. il iubesc! chiar daca nu e relatia la care am visat, eu sunt multumita, ba chiar as indrazni sa zic "fericita", chiar si pt asta.
am avut prieteni, relatii ami scurte sau mai lungi, cu baieti care imi aduceau mici atentii, care imi vorbeau frumos, care ma scoteau in oras, care ma alintau... ei bine, el nu face asta. e genul "bad boy" la a carui inima cu greu ajunge cineva. eu am ajuns. a plans in bratele mele, mi-a deschis sufletul lui precum o carte... dar asta in trecut. acum, chiar daca a trecut timpul si ne-am distantat, cred ca inca ma mai pot apropia de el. -
citeam aseara un post al carmeliei, la subiectul "ce vraji..." care m-a pus serios pe ganduri. ma simt nasol in postura asta de a "cersi" atentie si afectiune, de aapela la tot felul de strategii pt a-i atrage atentia... mereu trebuie sa imi calc pe inima, sa las orgoliul, sa ma multumesc cu resturi... imi dau seama ca as putea avea ceva mai bun, de la altcineva, un baiat serios, acre sa ma respecte, pt acre sa nu fiu in permanenta pe locul n... dar nu ma pot gandi la altcineva in momentul asta. sunt prinsa, nu pot iesi deloc din haosul care e acum viata mea sentimentala...
am hotarat sa las lucrurile sa se mai linisteasca, sa iau o puaza, sa mai mai ocup de mine, de ale mele... si mai apoi sa port o discutie cu el, o ultima incercare, cu mintea blimpede...
eu va multumesc pt promtitudine, pt raspunsuri, si maia stept mesajele voastre
pupici -
ivona, mama...de ce puii mei nu-i spui in fata tot ce simti si gandesti???
daca o i-o vei spune cu capul sus, fara sa plangi si sa te umilesti nu-i nimic rau.
vezi ce face, cum se manifesta, ce spune si apoi mai discutam...ok???
iar in privinta faptului ca n-a venit la intalnire...io, una i-as spune ca l-am asteptat si l-as face de cacao...foarte calma i-as tranti in fata ca-i haios crescut, apoi i-as intoarce spatele si l-as lasa cu buzele umflate. punct si la obiect.
om vedea ce-o sa mai faca...
tu, fata...sper ca esti constienta ca asa doar te macini gratuit...pune cartile pe fata si apoi ia o decizie...o decizie prin care sa-ti pastrezi demnitatea de femeie, inca in devenire. gandeste-te ca anii adolescentei iti vor modela carcaterul. depinde numai de tine daca vrei sa devii o femeie sigura pe ea, care stie ce vrea in viata, demna si realista...sau o animaluta de casa.
no...vorbeste cu el, si mai discutam...ok???