Se aplica si la noi?
-
0 0
Daca "analizati" filmele americane, gen comedii romantice, comedii, etc..(de-ale de nu-ti ajung pe o mase) poti face scenariul dupa ce ai vazut primele 10 minute din film.
asa e? adica asa merge la mine.cred ca si la voi.
in multe din filmele lor, este accentuata o parte din viata, si anume adolescenta, la liceu, mai exact.
perioada respectiva are un impact foarte puternic asupra lor. ai mult self esteem, sau sunt complexati, si toate astea datorita sau din cauza vietii din high school. urasc unii oameni o viata intreaga, sau adora ceva anume.
intrebarea mea e: se aplica si la voi?
pt ca eu ma uit la mine si tind sa spun ca nu e asa. am trait intens si m-am distrat, dar nu mi-a influentat prea mult prezentul. e drept ca m-a modelat cumva, dar nu ca in filmele astora.
ce ziceti?
Acest mesaj a fost editat de către me_eva: -
Mie nu mi-a placut deloc perioada liceului si nici nu pot spune ca m-am distrat fantastic. Oare d-asta sunt acum asa plictisita?
In liceu iubesti intens, suferi, esti optimist la maxim si viata e roz, poate d-asta se leaga americanii.
In facultate alegi cu mai mult cap optiunile si parca se mai duce din pasiune, cel putin la mine asa a fost. -
Pai ce sa zic, pe vremea mea liceul era total diferit fata de cum e in filmele americane. Nu mai stiu acum cum e. Singura activitate extrascolara era munca campului toamna. Asa ca.... nu cred ca mi-a influentat in vreun fel prezentul.
daca nu am inteles corect, recitesc.Ca sa nu mai spun ca, pe mai mult din trei sferturi dintre colegi, nici nu ii mai tin minte, d'apai sa tin ura sau dragoste mare

Acest mesaj a fost editat de către svf: -
si eu privesc tot cam din acelasi unghi ca si tine.
eu sunt profund dezamagita de faptul ca greu mai apare un film bun.
o comedie la care sa razi cu gura pana la urechi, dar nu de unii care se maimutaresc, ci de niste replici, jocuri actoricesti de calitate.
o drama care sa semene cu un episod real din viata, ceva credibil nu tot felul de imagini sf.
de actiune nici nu mai zic...am fost impresionata doar de primele sa zicem maxim 10 filme vazute cand inca eram un copchil si nu stiam pe ce lume traiesc
PS: mai nou ma uit la orice film vechi prin, in special cu audrey hepburn sau la animatii de astea mai reusite (shrek, ice age, garfield etc.
) -
basilio said:
si eu privesc tot cam din acelasi unghi ca si tine.
eu sunt profund dezamagita de faptul ca greu mai apare un film bun.
o comedie la care sa razi cu gura pana la urechi, dar nu de unii care se maimutaresc, ci de niste replici, jocuri actoricesti de calitate.
o drama care sa semene cu un episod real din viata, ceva credibil nu tot felul de imagini sf.
de actiune nici nu mai zic...am fost impresionata doar de primele sa zicem maxim 10 filme vazute cand inca eram un copchil si nu stiam pe ce lume traiesc
PS: mai nou ma uit la orice film vechi prin, in special cu audrey hepburn sau la animatii de astea mai reusite (shrek, ice age, garfield etc.
)basilio cauta : recep ivedik! este un film turcesc, o comedie extraordinara. sint mai multe parti, eu l-am vazut subtitrat. am ris in hohote, zile in sir imi aminteam poantele, eu am vazut part.2 ,am inteles ca sint deja 4 pina acum.
replici destepte, le ingelegi daca ai ceva ´´ carte´´ sa zic asa. merita vazut!
-
am folosit expresia „apar greu”
se poate ca un film dupa un scenariu previzibil sa fie frumos prin jocul actoricesc, replici
stiu pe din-afara replici si secvente din filmele amintite, si cu toate astea le revad oricand cu placere.
despre filmele legate de adolescenta... ce sa zic? mi se par trase de par...poate ca un adolescent le gusta. -
eu niciodata nu am inteles ideea de "fratie" din filmele americane. Alpha Gamma Gamma; Delta Beta Numaistiuce
mi se par spalatoare de creier, complet stupide si promoveaza numai ideea de cool, nu cea de inteligenta (ca doar e un colegiu).
Am vazut si niste asociatii studentesti la noi. E adevarat ca au proiecte faine, dar erau cu "salutul nustiu care", "zambetul nu stiu care", " jocuri stupide de echipa cica.
Poate-s eu mai salbatica cine stie.... -
la mine liceul a fost, cred, cea mai "prolifica" perioada din viata mea pana acum....
in liceu aveam multe preocupari in timpul liber, mergeam de 2 ori pe saptamana la scoala de muzica si de 3 ori pe saptamana la dansuri.
In timpul saptamanii nu stateam in nicio dupa amiaza acasa.
Aveam ore dimineata pana la 15, veneam acasa si mancam si fugeam ori la muzica ori la dans; ajungeam acasa la 8 seara si ma apucam de invatat pana la miezul noptii.
A doua zi de la capat.
La dansuri mergeam cu prietenele mele cele mai bune, eram o gasca de 5 fete nedespartite. Ele sunt si acum prietenele mele cele mai bune.
Sambata si duminica aveam meditatii la greu.
Vineri seara si sambata seara ieseam cu ele, evident, si alti multi prieteni in parc, la plimbare, la sucuri si cafele, la dans si stateam pana la 3-4 dimineata.
In vacante, chiar daca nu aveam scoala, ne vedeam zilnic, aceeasi gasca nedespartita. Eram 15 in total, ne tineam unii dupa altii.
Cele mai mari distractii au fost in perioada liceului.
Scoala, hobbyuri, invatat si meditatii, petreceri si plimbari, excursii.... pentru toate aveam timp.
Nu m-am (ne-am) plictisit o secunda, aveam toate zilele pline.
M-a influentat perioada aceea de 5 ani - eu atat am facut liceul, dar nu pt ca as fi ramas repetenta
M-a influentat foarte mult pentru ca mi-a oferit prieteni de-o viata pe care ii am si acum la fel de aproape, am gustat din distractii, am fost cu totii la mare, la munte, am capatat incredere in mine si o naturalete in gesturi si reactii, fiind tot timpul inconjurata de lume.... am devenit foarte sociabila si am invatat multe.
am avut parintii aproape, i-am ascultat, n-am facut tampenii, am vazut ce mult conteaza increderea ....
ar fi multe, multe altele....