Dragostea trece?
-
0 0
De patru ani de zile nu mai am nici o relatie sentimentala, e bine intr-un fel dar nu in totalitate. Insa n-am mai suferit, m-am echilibrat, arat chiar mai bine fizic.
Ultima oara am ratat ocazia de a-mi reface viata dupa ani buni de singuratate alaturi de un vechi amic/coleg. Ce s-a intamplat? In timp ce omul a facut eforturi in a fi impreuna eu m-am indragostit nebuneste de prietenul lui cel mai bun. I-am spus, e drept cam direct, ca intre noi nu poate fi nimic, i-am spus ca prietenul lui e cel care imi face inima sa bata. Finalul: n-a iesit nimic nici cu unul, nici cu altul. Era si normal, prietenul nu l-ar fi tradat si e genul de om care nu isi asuma obligatii prea mari, eram la distanta...etc...etc.
Acum, la distanta de cativa ani...Amicul s-a casatorit, se pare ca alegerea e mult mai buna decat daca as fi fost eu, ma bucur pentru el. Prietenul lui singur (atunci am inteles sa ma retrag, ranita dar si dat fiind ca situatia era neplacuta). Eu singura. Vorbim deseori in ultimul timp, doar messenger pentru ca distanta fizica dintre noi e mare, ceva acolo in sufletul meu mai exista. Nu doar fizic ma simt atrasa de el ci suntem acelasi gen de oameni, libertini, iubitori de natura, de cultura, etc. Uneori simt ca gandul meu o ia razna, ca sufletul nu ma asculta. Nu mai vreau sa sufar, nu mai am varsta...
Sa-l sterg definitiv din mintea mea, sa mai incerc?
-
Hmrmm...de ce sa te limitezi doar la el?Stiu ca dupa atata timp...pare greu de crezut ca o sa mai apara sentimentele acelea inaltatoare,dar,uite...eu plec acum "cu coada intre picioare" de la fostul...Asa a vrut el...Insa am hotarat ca pot merge mai departe.Stiu ca undeva acolo,exista cineva si pentru mine.
-
probabil atatia ani de singuratate si mai ales apropierea aceasta a voastra te face sa ati amintesti momentele din trecut....dar credema o relatie adevarata nu se poate face doar ca sa va alungati singuratatea unul altuia.."..ceea ce s-a rupt in trecut chiar daca se coase se vede"cauta-ti o situatie mai apropiata de realitate.....nu doar vorbe pe mess
-
nu-ti pot spune eu sau altcineva,sa il uiti si sa ii dai pace,ca pana la urma tot ce vrei tu faci.daca noi iti spunem sa il lasi balta,o sa ai mereu intrebarea cum era daca....?tu trebuie sa faci ce simti.lasa-te dusa de impulsuri,si daca nu o sa primesti nici un raspuns din partea lui,o sa iti treaca de la sine si o sa vezi ca e mai bine asa!
Acest mesaj a fost editat de către Badromance: -
Asta iti place tie sa crezi ca sunteti acelasi gen de oameni.
Sfatul meu este sa cauti apropierea oamenilor carora le esti draga si care te vreau in viata lor, nu a celor care nu considera ca meriti efortul de a se implica. Poate ca barbatii de care esri tu atrasa sunt acelasi fel de oameni: indisponibili pentru relatii serioase sau greu de "atins". Si poate de aici drumul afectiv parcurs de tine e varza. Poate ceva in copilaria ta te face sa fii atrsa de acesti barbati, in loc sa te apropii de cei care te vor. Ce relatie ai avut cu parintii tai? Familie destramata, divort, parinti alcoolici, tata infidel? -
red_red_wine said:
Asta iti place tie sa crezi ca sunteti acelasi gen de oameni.
Sfatul meu este sa cauti apropierea oamenilor carora le esti draga si care te vreau in viata lor, nu a celor care nu considera ca meriti efortul de a se implica. Poate ca barbatii de care esri tu atrasa sunt acelasi fel de oameni: indisponibili pentru relatii serioase sau greu de "atins". Si poate de aici drumul afectiv parcurs de tine e varza. Poate ceva in copilaria ta te face sa fii atrsa de acesti barbati, in loc sa te apropii de cei care te vor. Ce relatie ai avut cu parintii tai? Familie destramata, divort, parinti alcoolici, tata infidel?Va multumesc pentru raspunsuri, am inteles ideea, trecutul e...trecut.
In jurul meu e vid, serios, trec luni, trec ani si nu e nimeni. Copilaria mea a lasat amprente. In familia in care am crescut am trait cu un tata problema, un "tiran" pentru noi toti, nu am vazut dragoste, intelegere, nu am vazut nimic din ce-ar trebui sa fie intr-o familie adevarata. Mai mult, la noi nu venea nimeni, nu-mi aduceam prietenele/colegi acasa de rusinea ca tatal meu sa nu inceapa iar scandalul. Ca sa fiu scurta, cand auzeam cheia in usa (cine stie de unde venea el) ne faceam mici si cuminti iar de la ora 22.00 ne interzicea sa facem zgomot si chiar sa mergem la baie pentru ca el nu putea dormi. Nu mai vreau sa-mi amintesc!
Recunosc ca am mari probleme de socializare, relationez intr-un grup cu 2-3 persoane si atat. Multi ma percep aroganta dar nu asta e motivul, asta sunt eu! Nu pot lua hotarari de una singura pentru ca mereu mi s-a dictat fa aia, fa aia...nu stiu ce vreau...imi pun limite...
Legat de acest el, are ceva peste 40 de ani, nu a fost casatorit. Nu si-a asumat niciodata o relatie serioasa pina in prezent, nu e un tip rau dar pare ca se simte bine singur. Intr-un om matur o minte de adolescent, parinti posesivi care il controleaza si de la distanta. Intr-o seara, intr-un oras strain fiind am iesit intr-un mic grup, ne-am simtit bine si la intoarcere, dupa miezul noptii taica-so il astepta...in usa liftului de la hotel.
Nu voi inista, mai ales ca a fost o vreme cand am facut-o. Las lucrurile in voia sortii desi mi-ar fi placut sa ne dam o sansa. Macar de curiozitate!