Cum gestionati relatia cu soacra?
-
0 0
As vrea sa stiu cum reusiti sa pastrati armonia intre voi si soacra, cum reusiti sa ignorati si sa treceti peste lucrurile mai putin placute pe care le intampinati in relatia cu soacra.
Ne-am mutat de curand cu familia iubitului meu si, oricat de mult incerc sa ma abtin si sa imi spun in sinea mea sa raman calma, nu reusesc. Am ajuns extrem de frustrata, ma infurii, plang singura in baie, am momente in care imi vine sa imi bag picioarele in tot si sa plec. Eu nu eram asa inainte.
Nu fac scandal, nu ma cert cu nimeni, dar in interior ma macin ingrozitor si nu mai gasesc niciun strop de rabdare si de toleranta. Am trecut prin niste momente foarte grele anul acesta si nu pot sa las in spate ce a fost. Imi doresc din suflet sa merg mai departe, dar imi revin in minte constant momentele in care aveam atata nevoie de suport si nu pot sa iert indiferenta si nepasarea.
Va rog sa imi spuneti cum ati reusit sa mediati relatia dintre voi si soacra fara sa va stricati relatia cu iubitul/sotul. Prietenul meu este un om extrem de bun, se poarta frumos cu mine si a observat starea mea de irascibilitate din ultima vreme. Nu as vrea sa stricam ce am construit pana acum dintr-o prostie.
Mentionez ca avem in plan sa ne luam o casa si sa ne casatorim, dar va mai dura ceva si alta optiune nu prea avem in momentul asta. Daca ne-am muta cu chirie am pierde niste bani pe care incercam sa ii punem de-o parte pentru casa.
-
din pacate atat timp cat sunteti nevoiti sa stati impreuna cu parintii lui (era aceeasi treaba si daca erau ai tai), nu te astepta la prea mult calm si armonie. trebuie sa incerci sa ai rabdare, sa nu dramatizezi fiecare gest al lui, al soacrei, socrului sau cine o mai fi pe acolo.
treaba asta nu se intampla pt ca ea e soacra, ci pt ca asa e normal sa se intample atunci cand esti pus in situatia de a convietui in aceeasi casa cu o persoana straina. -
Nu credeam ca poate sa ma afecteze atata de tare, o cunosteam si stiam cum e. Ma uitam la cumnata mea care s-a certat la cutite cu ea si nu si-au vorbit o perioada buna de timp si imi spuneam ca eu voi rezista, ca nu va fi permanent si ca o sa pot sa o ignor finut si sa imi vad de ale mele. Dar NU POT! Ma exaspereaza, are un dar de a scoate ce-i mai rau din om.
Pe de-o parte vrea sa imi lase de inteles ca aia e casa ei si eu nu am prea multe drepturi acolo, pe de alta parte cand i-am spus ca avem in plan sa ne luam o casa inainte de a ne casatori, imi spune ofuscata: "pfuaa, pai o sa imbatraniti pana va luati casa! faceti nunta mai repede!". Si daca facem nunta, ce am rezolvat? Ca o tot in casa ei o sa stam. Cum o dai, cu ea nu castigi niciodata! -
da, oricum o dai cu ea, tot ea o sa aiba dreptate...mai ales ca nu aveti inca independenta materiala de care aveti nevoie.
Eu am primit un sfat care va suna cam urat...a prefacatorie...dar se pare ca pt cateva persoane din jurul meu a mers "Da mana cu dracu' pana treci lacu'". Mie una nu-mi iese dar din exemplele pe care le vad in jurul meu se pare ca functioneaza de minune...zici ca ea si faci ca tine...avand tot timpul in vedere scopul vostru...
Daca aveti planuri serioase sa va casatoriti si sa va luati propria voastra locuinta pana va veti atinge scopul trebuie, asa cum s-a mai spus, sa nu pui la suflet tot ceeea ce spune/face, sa nu incepi sa exacerbezi lucrurile din prea multa saturatie de atitudinea ei...
-
Inainte sa ma mut eu cu sotul meu ea era cea care avea grija de el si de casa
cativa ani asa a fost si s-a obisnuit. Cand am venit eu, am luat in primire tot
am mutat cum ne-a placut , camera copilului am decorat-o in asa fel incat sa se simta copilul bine samd.. ei, a mea soacra mai sta uneori cu fiica mea cand suntem nevoiti sa iesim ca si cuplu si atunci profita de momente si muta ea cum ii place ei, nerespectand deciziile noastre si nu ne intreaba daca poate sa faca asta
considera ca inca poate si ma enerveaza la culme. Ultima data mi-a decorat ea casa cu multe oute si iepurasi care vestesc Pastele si noi uram lucrurile mici si multe, dar ea nu tine cont. Lista poate continua ... solutia mea, ea face, eu schimb, iar face, eu iar schimb si tot asa, dar in fata ne zambim si ne ducem prajituri duminicile
Sotul meu este alaturi de mine, de fapt el e cel care o cearta, dar nu vrea sa priceapa si basta.
Eu si soacra mea avem o relatie foarte stransa
Ne completam una pe alta
dupa cum vezi 
Respecta-i casa, dar impune-i niste limite. Vorbeste cu al tau ca doar sunteti un cuplu si vezi ce zice. NU ezita sa comunici cu el. Nu conteaza ce spui, conteaza modul in care o spui
Acest mesaj a fost editat de către maria_maria25: -
vin cu completari, numai ca asta e cu dus-intors... sunt oameni pe care daca-i lasi sa se certe singuri se potolesc si oameni care daca ii iei tare se opresc. incearca sa-ti dai seama din care categorie e soacra ta.
daca e una dintre acele persoane care odata luate pe sus se calmeaza, apeleaza la ajutorul iubitului tau. ar avea mai mare efect sa-ti ia el apararea decat sa te pui tu in gura cu ea.
a treia varianta (si fara cale de rezolvare) e cea in care ea e chiar samanta rea si poti sa te pui tu in fund si-n cap, ca totn-o scoti la capat cu ea; si nu-ti ramane decat sa te rogi sa treaca timpul mai repede
din pacate exista si astfel de oameni care parca ar fi nascuti sa faca viata amara celor din jur... -
eu in locul tau nu m-as fi mutat cu viitorii socri. dar asta deja e un fapt
poa'sa aiba vila cu 5 etaje, intrari separate si sa plece cu elicopteru'.
tot in locul tau, in situatia de fata, m-as muta. vrea si gigi sa mearga cu mine? bun, daca nu, imi iau lumea-n cap, nu stau sa ma termine psihic situatia. usor de zis, greu de facut - o sa spui.
doar tu stii cel mai bine daca si cat mai suporti.
-
Da, Maria, cunosc si eu sentimentul asta. La inceput eram tare activa, faceam curatenie peste tot, frecam baia si parchetul, faceam cumparaturi si ea era vesnic nemultumita: ba ca de ce am luat carne de porc, ca mai era de pui, ba ca sucul pe care l-am luat eu ii da dureri de stomac, ba ca painea pe care o iau eu se mananca prea repede (pai daca e buna!!!!!), ba ca balsamul de rufe luat de mine nu are suficienta puetere etc etc etc.
Nu va imaginati ca daca nu fac sau nu ma duc sa cumpar e multumita! NU, atunci inseamna ca nu-mi pasa si ne intretine ea (ceea ce e depaaaaaaaaarte de adevar). In afara de faptul ca stam in casa ei, nu am nimic de la ea: ii dau bani in casa si nu ii cer niciodata nimic.
Basilio, daca as incerca sa ii atrag atentia legat de ceva, s-ar termina in momentul ala. Este o persoana care nu uita si se imbufneaza si se inchide in camera si nu mai vorbeste cu tine cu saptamanile.
Stiu ca nu prea am ce sa fac, ca de schimbat nu o sa o schimb si ca nu am decat sa invat sa nu mai pun atata la suflet (ce bine ar fi daca as reusi sa fac asta la fel de simplu cum o zic) pana reusim sa ne mutam de acolo. Din pacate, nici nu prea discut cu nimeni lucrurile astea: cu mama nu as putea fiindca as amara-o si si-ar face griji, cu al meu incerc sa mai discut dar cred ca trebuie sa fiu foarte atenta sub ce forma o spun fiindca sangele apa nu se face (e si el constient de multe din lucrurile astea, dar e totusi mama lui...), iar prietenele nu stiu cat de dornice sunt sa auda lamentarile mele legate de soacra. Asa ca m-am descarcat si eu putin aici!
Acest mesaj a fost editat de către simplyred: -
simplyred pffffff te inteleg crede-ma, dar totul tine de tine. Analizeaza situatia!
De cat timp esti cu al tau? Ai sa fii uimita cat de receptiv poate fi daca aveti o relatia de cuplu buna si va iubiti.
Nu te mai amara. Orice ai face nu esti buna, spune-i frumos in fata ce nu iti convine
trebuia sa iti spuna sa nu cumperi carne de porc sau ce fel de balsam sa iei daca stie ea ca ala e mai bun.
Mama mea a luat bataie de la soacra ei intr-o zi si atunci a pus tata piciorul in prag ( el nu stia nimic din rautatile pe care ea le face ). Rautatile astea te schimba fara sa iti dai seama. Unde e fata aia puternica de care pomeneai mai sus?
Scoate-o la iveala.
Acest mesaj a fost editat de către maria_maria25: -
Pt sanatatea ta si fericirea voastra ca si cuplu, cel mai bine este sa va mutati cu chirie. Stiu ca e greu, ca va pare ca nu va veti descurca acum, dar in timp, daca situatia din casa aia nu se schimba, veti ajunge sa va "terminati" unii pe altii.
Soacrele nu mereu sunt rau intentionate, dar din pacate 2 femei sub acelasi acoperis nu fac casa buna!
Pot fi si mama si fiica si tot se ajunge la certuri urate, reprosuri, jigniri, nervi intinsi la maxim....Pana vi se iveste voua ocazia de a va muta, incearca sa fii comunicativa cu ea, draguta, dar nu tine chiar totul in tine, spune-i cand te deranjeaza ceva, incercati sa va cunoasteti una pe cealalta si va ajutati reciproc. E bine sa deveniti prietene.... atat cat se poate!

-
simplyred said:
Da, Maria, cunosc si eu sentimentul asta. La inceput eram tare activa, faceam curatenie peste tot, frecam baia si parchetul, faceam cumparaturi si ea era vesnic nemultumita: ba ca de ce am luat carne de porc, ca mai era de pui, ba ca sucul pe care l-am luat eu ii da dureri de stomac, ba ca painea pe care o iau eu se mananca prea repede (pai daca e buna!!!!!), ba ca balsamul de rufe luat de mine nu are suficienta puetere etc etc etc.
Nu va imaginati ca daca nu fac sau nu ma duc sa cumpar e multumita! NU, atunci inseamna ca nu-mi pasa si ne intretine ea (ceea ce e depaaaaaaaaarte de adevar). In afara de faptul ca stam in casa ei, nu am nimic de la ea: ii dau bani in casa si nu ii cer niciodata nimic.
De ce nu va faceti cumparaturi separat si sa aveti consumabilele fiecare cu ce-i place?
OK, folositi la comun masina de spalat (va programati zilele cand spala fiecare), frigiderul (cate rafturi are fiecare), dar fiecare cu produsele lui ca sa nu mai existe discutii. -
Megut, gigi vrea sa vina cu mine, de aia ne si dorim o casa, nu asta e problema. Problema e ca nu e atat de simplu sa facem pasul asta chiar acum. Unde sa ma duc? Si cu ce bani? Ca daca ma mut cu chirie, ma bag in niste cheltuieli care nu imi mai permit sa imi fac propria casa.
Si nu m-as fi mutat la ea daca nu ar fi fost conjunctara asta. Din pacate, am trecut prin niste momente tare grele si asa a fost sa se intample, sa ne mutam la ea. Dar la cum decurg lucrurile, sper sa nu dureze prea mult situatia.
Eu zic ca ai noroc ca a ta nu ti-a facut viata amara fiindca i-ai zis toate asa pe fata. Cumnata mea a adoptat tactica ta si si-au stricat de tot linistea. Si la cum am vazut-o ca reactioneaza, mai bine o las in lumea ei cu viziunile ei inguste. Si eu sunt prea sensibila si fraiera, fiindca in familia mea a fost tot timpul liniste, complicitate, rasete, suport si imi imaginam ca asa ar trebui sa fie in toate familiile. -
Simply, eu nu am spus ca am fost norocoasa cu soacra'mea. dimpotriva. dar asta e alta mancare de peste.
daca tu vrei sa construiesti o casa subrezindu-ti relatia si psihicul, deja e alta problema. eu merg pe zicala aia: "mai bine sarac si curat...." pe care as adapta-o asa in cazul tau: "mai bine cu chirie si linistit"
strangeti bani o perioada pentru chirie. altfel iti gestionezi TU cheltuielile pentru 2 persoane. acum presupun ca dati banii la comun? sau cum faceti cu toate cheltuielile?