Pana cand?
-
0 0
Buna seara,
M-am gandit mult daca sa-mi expun povestea aici sau nu si intr-un final am ajuns la concluzia ca incerc. Astfel voi afla si alte pareri. Le am deja pe cele ale unor bune prietene insa m-ar ajuta si mai mult parerile unor persoane care vor fi obiective.
In linii mari povestea e cam asa:
Acum aproape 2 ani eu terminam o relatie care m-a facut sa vad altfel lucrurile decat le vazusem pana atunci si anume am scapat de disperarea si dilema pe care le aveam pe la 27-28 de ani cum ca voi ramane fata batrana (apropo de topicul deschis de Angelie). Cu ceva timp in urma cunoscusem prin intermediul unei prietene un tip care era innebunit dupa nevasta lui, era foarte multumit de casnicia lui si cu care m-am inteles foarte bine, am comunicat (amical) foarte bine.
Intamplarea face ca la vreo 3 luni dupa despartirea mea de cel pe care-l credeam iubirea vietii mele sa ma sune acest baiat si sa-mi propuna sa ne vedem si sa mai discutam diverse. Atunci am aflat ca el nu se mai intelegea deloc cu nevasta, erau doar colegi de apartament si atat. Eu i-am povestit de ale mele... in fine. Ideea e ca (amical la inceput) am inceput sa ne petrecem din ce in ce mai mult timp impreuna pana cand s-a ajuns ceva mai departe. DIn amici am devenit iubiti, ne vedeam zilnic, petreceam tot timpul liber impreuna etc si asa a trecut un an. Nu i-am cerut sa divorteze pt mine, nu vroiam sa ma implic intr-o relatie (nu simteam asta atunci), vroiam doar un suflet care sa ma inteleaga si cam atat.
Acum vreo 6 luni a inceput sa se schimbe, la modul ca nu mai avea la fel de mult timp (are o situatie financiara destul de urata - e bugetar- si intalnirile zilnice s-au transformat in intalniri de 2 ori pe saptamana, apoi saptamanale sau chiar la 2 saptamani. M-am gandit ca se vrea sa se impace cu nevasta si am incercat sa ma retrag insa nu a acceptat, a continuat sa ma sune, sa ne intalnim ( vreau sa ma credeti ca inainte de iubiti suntem foarte buni prieteni care putem discuta despre orice oricand), eu nu m-am simtit bine in postura asta dar cred ca era cam tarziu, ma lovise dragostea. Mereu m-a rugat sa am incredere in el si sa nu cred o clipa ca se va impaca cu nevasta, ci ca el va divorta si va putea incepe o viata normala cu mine.
In fine, acum cateva zile mi-a venit cu certificatul de divort la usa. E liber, e singur, ma iubeste si vrea sa fie cu mine. Vrea sa se mute cu mine si sa incercam sa avem o relatie normala. Problema e ca eu intre timp am cunoscut pe altcineva, un tip singur, care stie ce vrea si care imi poate oferi viata pe care mi-o doresc. Insa sufletul meu nu e la el, ci e la cel cu care mi-am petrecut un an si jumatate. Incerc sa fiu realista si sa ma gandesc la mine, sa-mi fie bine, sa pun ratiunea inaintea dragostei dar nu prea pot. Imi este foarte greu :(. As vrea sa-i dau cu piciorul celui noi, insa mi-e frica sa nu sufar pe urma, mi-e frica ca nu voi putea sa am o relatie normala (sufletul meu e in alta parte- am mai spus asta).
Poate voi din afara vedeti altfel situatia si poate imi veti deschide ochii, poate ma veti ajuta sa iau decizia cea mai buna pentru mine.
Stiu ca-l veti judeca pe cel care un an si jumatate aproape a fost insurat cu alta, dar vreau sa ma credeti ca el de fapt a fost cu mine si nu a mai avut absolut nicio treaba cu fosta lui nevasta. E un om cu foarte mult bun simt, nu m-a mintit cu nimic, iar eu am o varsta la care pot spune ca am trecut prin destul de multe astfel incat sa nu ma las dusa de nas de orice mincinos in calduri satul de nevasta si dornic de aventuri.
Poate ca mai sunt si alte detalii si daca veti avea placerea sa discutati cu mine le voi spune dar nu vreau sa o lungesc prea mult acum.
-
Pana la urma indiferent de ce se zice...o sa alegi cu inima!Asa facem toti!Asa ca,atata timp cat el a venit la tine dupa divort si tu tii la el,nu vad care e problema.Acum,stiu ca din ce ai zis tu,tipul celalalt iti ofera mai multa siguranta financiara dar ia gandeste-te: cat poti sa stai cu el gandindu-te si comparandu-l cu celalalt?
-
Nu e vorba numai de siguranta financiara ci si de faptul ca sentimental e pregatit pt o alta relatie. Celalalt e abia divortat, dragostea e mare si ma iubeste si vrea sa fie cu mine. Mi-e frica de faptul ca dupa ce am avut atata rabdare cu el poate dupa un timp o sa vrea sa fie iar singur, poate isi va da seama ca nu vrea sa se implice atat de repede intr-o relatie la fel de serioasa, chiar daca el acum e sigur de asta.
Sunt foarte confuza, s-a intamplat partea cu divortul exact acum cand imi gasisem puterea sa ma rup de el si sa merg mai departe si chestia asta m-a dat peste cap
-
Mda...acum am inteles!Hai sa iti zic din nou punctul meu de vedere:
1.ramai cu celalalt(din cauza ca te si atrage sar in acelasi timp folosit si de tampon pentru a te rupe de domnul divortat)si nu se stie daca o sa mearga pentru ca nu il cunosti atat de bine si o sa te gandesti(ori daca va despartiti ori daca ramaneti impreuna)cum era cu celalalt si ca de fapt e posibil pe asta sa nu-l iubesti.
2.sa-l alegi pe domnul divortat(care in momentul actual nu stii sigur ce sentimente are si daca cumva tu esti doar un sprijin temporar pentru el,ca asta te macina pe tine)si sa lasi timpul sa treaca si sa hotarasca.Indiferent de ce alegi incearca sa vezi daca suporti sfarsitul.
Sentimental tii mai mult la domnul divortat si esti nesigura pe sentimentele lui.Ei bine,parerea mea e ca el de mult nu mai e implicat in relatia cu fosta sotie,ca dovada ca a si divortat.E posibil ca el sa fii iesit sentimental din relatia lui cu fosta chiar si inainte sa te cunoasca pe tine. -
Sunt convinsa ca sentimental nu mai are nimic cu fosta de mult, dar ea nu a vrut sa se desparta, a tras de el si de casnicie pana in ultimul moment. Dar asta chiar nu mai conteaza, au divortat.
Nu stiu ce va fi cu celalalt (deocamdata nu simt nimic) si nu vreau sa-i dau cu piciorul asa repede, fara sa acord o sansa relatiei dintre noi. Mi-ar placea ca divortatul sa inceapa de acum sa fie cu mine asa cum imi doresc, asa cum e orice relatie normala, dar sunt constienta ca nu se poate asta peste noapte.
Stiu doar ca celuilalt ii voi da o sansa. O merita, i-am dat de inteles asta si nu sunt genul de om neserios, el nu a gresit cu nimic fata de mine, a fost cat se poate de sincer.
Vreau doar sa gasesc puterea sa merg mai departe cu hotararea pe care o luasem inainte sa aiba loc divortul. Dar asta a schimbat situatia, acum problema sta altfel. Il iubesc (pe divortat) si simt ca il vreau in viata mea.
Probabil ca nu ma fac prea bine inteleasa, dar asta e acum in sufletul meu, o mare "varza" -
Da,vrei sa-i dai ceiluilat o sansa,ca sa nu-i tai creaca de sub picioare si din cauza ca intr-un fel sau altul te simti obligata sa faci acest lucru(asta ti-ai impus-o tu)si il pui pe celalalt in asteptare.Bun,dar divortatul daca afla ca ai o relatie,cum s-o simti?cand el a venit cu sufletul la gura la tine....
-
Multumesc Allegria, chiar m-ai facut sa zambesc

Si eu il vreau pe el, dar nu mai am rabdare pana vom ajunge sa avem relatia pe care mi-o doresc. M-am invatat ca mereu sa plece si acum parca nu mai pot avea incredere in el orice ar face si ar zice. Dar probabil timpul ma va ajuta sa rezolv si problema asta
-
Celalalt nu e de la noi din tara si l-am cunoscut prin intermediul unei verisoare. El a fost in Romania, am iesit cu totii, am socializat, ne-am cunoscut un pic mai bine si am pastrat legatura pe messenger sau pe mail. Am facut asta in momentul in care "ruptura" dintre mine si bugetarul divortat atinsese apogeul si eram ferm convinsa ca nu va mai fi nimic intre noi. Nu mai vroiam sa astept, pt el simteam ca nu mai am timp.
Tot atunci aceasta verisoare a luat bilete de avion sa plecam in tara acelui baiat, lucru care se va si intampla peste o saptamana. Divortatul stie ca plec intr-o mini vacanta cu verisoara.
Nu vreau sa merg pe doua fronturi, nu vreau sa ma joc cu niciunul dintre ei, imi ajunge unu atunci cand exista dragoste si relatia merge bine.
Asa ca nu va afla ca incerc sa cunosc pe altcineva iar daca el imi va oferi atentia de care am eu nevoie atunci voi pune punct imediat cu strainul. -
Vreau sa fiu cu el, il iubesc si vreau sa-l am langa mine. Dar cum ar trebui sa se intample lucrurile? Eu as vrea ca de maine sa fie langa mine, el vrea sa mai am putina rabdare sa faca lucrurile in felul lui, ca nu voi fi dezamagita si sa am incredere in el. Stiu ca suna a clisee dar pana la urma si astea fac parte din viata si se intampla sau nu...
-
Eu zic ca in acest moment trebuie doar sa te relaxezi, lasa lucrurile asa cum sunt....e clar ca si el te iubeste la fel de mult si gandeste-te ca este unul dintre putinii barbati care au curajul sa divorteze, sa recunoasca ca iubesc pe altcineva. Daca nu era destul de hotarat.....gasea el motive sa lungeasca relatia cu fosta.
Nu inteleg de unde vine graba ta.....!?
-
Graba mea vine din faptul ca pe de-o parte m-am saturat sa traiesc singura (am prieteni, am cu cine iesi la plimbare, la teatru, la film, la cumparaturi etc) insa nu am pe nimeni langa mine seara cand adorm si dimineata la trezire. Probabil ca suna putin a disperare dar asta simt.
Pe de alta parte e si experienta de pana acum, sunt dezamagirile avute in trecut, minciunile auzite de la altii si finalurile urate de care am avut parte.
Vreau sa ma relaxez si sa incerc sa privesc putin lucrurile de pe margine. Sper sa-mi reuseasca si sa nu fac vreo prostie din disperarea asta a mea. Mi-e ciuda ca s-a intamplat toata actiunea asta cu divortul lui exact acum cand ma hotarasem sa merg mai departe (cu sau fara strainez
) -
ioi fata!
altele ar da cu barda sa divorteze omu si tu sucesti din nas. taman amu?
sa stii ca din practica, mai tare tine de cald dragostea in pat decat ratiunea.
oi fi vrut, n-oi fi vrut, iote bugetarul a venit cu divortul in dinti. ala e in tari straine, poate iti va cere sa mergi langa el...
nu stiu ce decizie vei lua, dar plimbareala de saptamana viitoare iti va rasuci mintile si mai mult.
Acest mesaj a fost editat de către adina236: -
Probabil va dati seama ca stiu ce voi alege si, vreaau, nu vreau, voi mai avea putina rabdare. Nu stiu pana cand sa am rabdare, cat sa astept (stiu ca nu-mi poate spune nimeni o zi, o luna, doua) si vreau sa stiu ce va fi la capatul acestei rabdari. Mi-e frica de inca un esec. Stiu ca sunt negativista si nu e bine, dar cred ca voi gasi puterea de a-mi reveni.
-
cand in sfarsit ti se intampla ceea ce ti-ai dorit, eziti? cred ca in perioada in care iubitul tau s-a distantat de tine a avut nevoie de spatiu, a avut nevoie sa stea singur, sa ia o decizie corecta...aveti un trecut, il iubesti, a divortat...te iubeste...luati-o incet si o sa va regasiti din nou; aaa....si as renunta sincer la excursie, dar asta-i numa' parerea mea