Despre serviciu

  •  
    • 4 mesaje
    4 Mar 2011, 22:58
    0 0

    In primul rand buna seara.

    Scriu aici pentru ca am vazut la cariera prea putina activitate si daca scriu acolo s-ar putea sa nu-mi raspunda nimeni.

    Am o problema si nu stiu cum s-o abordez, fapt pentru care cer sfaturi.

    Am o slujba noua de cateva luni, domeniu nou pentru mine, n-au fost cerinte exagerate si m-am incadrat desi pana in acel moment lucrasem in cu totul alt domeniu.

    Si am inceput sa lucrez si sa invat in acelasi timp, banii destul de ok, pana la un moment dat cand s-a declansat chinul. Eu fiind la inceput, nu am experienta sa termin repede proiectele care mi se dau , asa cum fac altii cu 10-15 ani de experienta in spate (probabil din cauza volumului mare de munca n-au rezistat decat lucratorii vechi, nimeni din cei nou veniti n-au ramas, toti au plecat care incotro ). Si tot adaugand proiecte  primite spre rezolvare unul dupa altul, am ajuns sa ma aglomerez momentan cu vreo 11 bucati , din care trei urgente. De doua saptamani, zilnic plec dimineata la 7 de acasa si ma intorc noaptea la 19-20, nu mai apuc sa mananc, stress-ul e la cote maxime, toata lumea vrea repede, eu am impresia ca ma misc ca un melc si azi am simtit ca clachez, ca nu mai pot.

    Nu e vorba de organizare, ca oricat as incerca sa ma organizez, am in subordine sau in supraveghere mai bine zis cativa angajati carora trebuie sa le aprob lucrarile, de cate ori imi programez sa lucrez pe ceva anume, ma trezesc ca vin ei peste mine cu lucrarile lor sa le verific si iar asa pierd cateva ore bune sau jumate de zi. Simt ca inebunesc. In seara asta am reusit sa ajung acasa la ora 19.00 fara sa fi avut timp sa mananc ceva toata ziua. Imi place munca asta, dar am senzatia ca-mi scapa de sub control. Am lucrat ani de zile cu un program bine stabilit, cu pauza de masa, imi organizam eu activitatea dupa bunul plac, imi terminam lucrarile la timp. Aici e altceva, lucrez si cu clientii si trebuie sa-mi modelez programul si dupa ei. Nu stiu cum sa fac sa nu o iau razna, deja dupa 2 saptamani simt ca ma pierd.Mi-am facut liste si post-it-uri pentru fiecare proiect cu ce am de facut in el dar nu ajunge, ma trezesc ca trebuia sa fi depus nu stiu ce hartie nu stiu unde si n-am facut-o , evident nu-i pasa nimanui ca n-am mai avut cand, ca trebuie sa-i dadacesc pe ceilalti pe bucata lor de activitate.

    La voi, munca e tot in felul asta?

    Am impresia ca deja banii pe care ii iau ii merit la maxim si ca ar mai trebui chiar, pentru atata stres. Orele suplimentare nu ni se platesc, deci munca peste program e o decizie personala, iar daca nu ramai peste program, nu ai cand sa finalizezi sau sa te apropii de final cu vreun proiect si suporti consecintele.

    Nu stiu ce sa mai fac sa nu ma pierd.

    L-am intrebat pe un coleg mai vechi in meserie si mi-a zis ca o sa ma obisnuiesc.Da, ma obisnuiesc, dar imi dau de rapa sanatatea.Nu mai dorm noaptea, ma trezesc din ora in ora de stress, visez hartiile alea nenorocite.

  •  
    • 2554 mesaje
    4 Mar 2011, 23:04
    0 0
    Bun venit, in lumea reala, zic io

    Ti-e obisnuit termenul "ieri"?
  •  
    • 4 mesaje
    4 Mar 2011, 23:06
    0 0

    Nu, la mine se foloseste termenul "saptamana trecuta".

  •  
    • 4 mesaje
    4 Mar 2011, 23:09
    0 0
    Ma enerveaza ca nu pot controla in vreun fel situatia. Celor care vin sa le verific lucrarile nu le pot organiza eu activitatea pentru ca si munca lor depinde de multe alte chestii, e o mare varza , toata lumea trage de mine, m-au luat "de buna" desi eu nu lucrasem niciodata ce fac acum, iar la angajare au zis ca un an de zile cel putin voi lucra impreuna cu altcineva ca sa invat mersul lucrurilor. Da de unde!
  •  
    • 4 mesaje
    4 Mar 2011, 23:11
    0 0
    Bun, si ce solutii am eu acum ca sa nu ajung direct la balamuc?
  •  
    • 1352 mesaje
    5 Mar 2011, 00:23
    0 0
    Pai,sa te obiusnuiesti
    Poti sa incerci cu chestii care pot parea putin importante,dar care reduc presiunea pe care o resimti.De ex sa iti iei cateva minute de pauza in care sa nu te gandesti la ceea ce ai de facut.Sa te deconectezi pur si simplu.Sau sa iti faci mental o lista cu urmatoarele 3-4 chestii pe care le vei face si sa iti propui ca in timpul asta sa nu te gandesti la altceva,adica "o sa fac asta,dupa aceea asta si dupa aia ma gandesc la ce mai am de facut".
  •  
    • 138 mesaje
    5 Mar 2011, 02:52
    0 0
    Imi pare rau ca nu reusesti sa te adaptezi...dar unele joburi chiar cer o asemenea dedicare....Si eu am lucrat cu un program d-asta nebun, iar cele 10-11 ore pe care imi spui tu ca le lucrezi mi se par floare la ureche..Eu lucram 12-14 ore pe zi, plus weekenduri, plus facultate in paralel....A fost greu, dar am scos-o la capat.

    De ce nu incerci sa iti iei chestii de la munca acasa, in weekend? Nu o sa lucrezi toata ziua, dar daca reusesti sa faci ceva sambata si duminica dimineata, tot o sa mai reduci din munca din cursul saptamanii si poate ca o sa reusesti chiar sa ajungi mai devreme acasa. Plus ca astfel scapi si de factorii disturbatori (subalterni sau colegi care au nevoie de aprobarea ta). Incearca macar cateva saptamani, pana iti intri in mana.

    Sfatul asta se aplica numai daca esti pasionata de ceea ce faci, altfel o sa simti asta ca o corvoada....

    Mult succes!
  •  
    • 955 mesaje
    5 Mar 2011, 13:52
    0 0

    Daca nu reusesti sa te adaptezi inseamna ca trebuie sa iti cauti alt job in care sa nu fie ritmul de lucru atat de alert. Eu aproape jumatate din an (cu putine exceptii) stau la birou pana la ora 20-21 fara pauza de masa si lucrez si de acasa atat in timpul saptamanii cat si in weekend. In general la firmele mari (multinationale) care platesc bine si pretentiile sunt pe masura si daca nu esti foarte bun esti zburat imediat pentru ca sunt multi oameni care isi cauta serviciu si nimeni nu e de neinlocuit.


    Acest mesaj a fost editat de către alya_27: 5 Mar 2011, 19:56
  •  
    • 582 mesaje
    5 Mar 2011, 17:02
    1 0

    Nu inteleg cum cineva ar putea sa reziste in stilul asta, eu sincer nu as putea. Am trecut printr-o situatie asemanatoare acum 5 ani, era primul meu job dupa terminarea facultatii.....lucram de dimineata pana seara si cam in stilul descris de tine. In doi ani aproape mi-am distus sanatatea si nervii - am ajuns intr-o noapte la urgente cu niste palpitatii groazice.

    Dupa o noapte in perfuzii mi-am zis ca trebuie sa fac ceva.

    Sper din suflet sa nu ajungi asa.....

     

    A doua zi mi-am dat demisia, iar in prezent sunt f multumita de ceea ce fac....am o profesie liberala, stabilesc singura cat muncesc. Banii nu sunt cei mai importanti, siguranta financiara este o chestiune iluzorie.

     

    Sigur o sa gasesti o solutie potrivita pt tine, gandeste-te ca viata e asa de scurta....chiar nu merita....succes!


    Acest mesaj a fost editat de către grace_one: 5 Mar 2011, 17:03
  •  
    • 4007 mesaje
    5 Mar 2011, 17:07
    1 0

    Mai, de ce vi s-o parea asa de mare fala sa muncesti pana crapi ?!?!?!
    Nu ne ridica nimeni monument daca ne dam duhul din cauza epuizarii fizice si psihice.
    Imi aminetsc de mama a doi copilasi care a murit din cauza epuizarii la locul de munca.
    Nu mai acceptati asemenea posturi. Epoca sclavagista a apus demult.
    Iar bani, poti castiga si fara sa muncesti din zori si pana in noapte, fara sa mananci. Asta e o munca pt sinucigasi.

     

     


    Acest mesaj a fost editat de către francessca: 5 Mar 2011, 17:09
  •  
    • 182 mesaje
    5 Mar 2011, 19:54
    0 0
    Buna, nu este o situatie fericita si cred ca este greu sa traiesti astfel pe termen lung. Eu m-am angajat la un an dupa facultate, lucrez acum de vreo 6-7 luni si nu e deloc interesant cum era la inceput, nu am pe cine sa intreb dar se poate gresi foarte usor, dat intr-adevar nu stau foarte mult ca altii. Stau maxim 9 ore si ceva cateodata dar mai fac o ora pana acasa si tot mi se pare solicitant fiind la inceput, si cu tot cu master.
    Poate ar trebui sa incepi sa refuzi din proiecte sau sarcini, pentru ca la un moment dat chiar nu vei putea sa le dai la timp si bine si vei renunta cu totul.
    Si unde lucrez eu ti se dau din ce in ce mai multe, fara amanunte, fara ghidare sau fara sa fie pe cineva pe care sa il intrebi si sa iti zica ceva corect. D-asta au plecat deja multi si nu a mai fost nimeni angajat sau a fost doar unul doi. Cred ca asa e in multe locuri, cativa fac munca pentru alti 2-3-4, isi iau multe atributii pana li se distruge sanatatea si isi dau demisia.
  •  
    • 1841 mesaje
    5 Mar 2011, 20:03
    1 0

    Sub nicio forma nu te sfatuiesc sa iti iei de lucru acasa... desi probabil depinde de la om la om. Si eu am lucrat exact in ritmul de care vb, cateodata mult mai grav (3-4 zile pe saptamana plecam numai la 22h de la birou), insa niciodata nu imi luam de lucru acasa. Casa e casa, munca e munca. Pana si in sclavageala pe care o acceptam am reusit sa disting lucrurile astea doua si sa nu imi amestec timpul personal cu munca, oricat de putin era.

     

    Am renuntat la acest stil de munca dupa primii doi ani in companie. Efectiv ajunsesem in burnout si dupa un control medical din cu totul alte motive doctorul mi-a zis ca risc sa mor daca nu imi constientizez limitele.

     

    Am realizat ca nu stand pana noaptea in birou devii valoros profesional, ci asa reusesti doar sa iti pui bazele experientei intr-un timp scurt, dar oricum nimeni nu va observa sau va aprecia.

     

    Devii valoros profesional stiind sa iti manageruiesti timpul in mod corect, stiind sa faci apel la resurse (colegi, interni etc), stiind sa pui cartile pe masa si sa comunici eficient stadiul proiectelor tale si sa discuti constant cu superiorii cerand sfaturi cum sa prioritizezi. 

     

    Inainte ma ascundeam sub masa cand trecea sefu' (metaforic) de teama ca, desi am stat pana la 12 azi noapte, n-am avansat cu proiectul, si ma simteam super vinovata. Acum am invatat sa ma duc eu peste sef, sa ii pun pe masa stadiul proiectului, orele muncite pana acum si timpul scurs pana la deadline si sa ii zic uite, e nevoie sa renecogiem deadline-ul cu clientul ca sa pot termina. Nu se poate? Ah nasol, ok, inteleg, pai atunci hai sa vedem cum reprioritizam proiectele 2 si 3, fiindca n-am momentan resurse sa le acopar. 

     

    Dau niste exemple, insa solutii exista.. atata timp cat nu te lasi subjugat de acest ritm din care e foarte greu sa iesi. Important e sa ramai stapana pe tine si pe timpul tau.

     

  •  
    • 955 mesaje
    5 Mar 2011, 20:06
    0 0
    francessca said:

    Mai, de ce vi s-o parea asa de mare fala sa muncesti pana crapi ?!?!?!
    Nu ne ridica nimeni monument daca ne dam duhul din cauza epuizarii fizice si psihice.
    Imi aminetsc de mama a doi copilasi care a murit din cauza epuizarii la locul de munca.
    Nu mai acceptati asemenea posturi. Epoca sclavagista a apus demult.
    Iar bani, poti castiga si fara sa muncesti din zori si pana in noapte, fara sa mananci. Asta e o munca pt sinucigasi.

     

     Nu stiu daca persoana care a deschis topicul se faleste cu asta dar pot sa spun sigur ca eu nu. Cand ai de platit chirie, facturi si o gramada de alte chestii necesare traiului de zi cu zi si mai vrei sa fii si o femeie cocheta si ingrijita iti trebuiesc ceva bani ca sa faci fata cheltuielilor. Eu nu am descoperit pana acum o metoda de a face bani foarte usor dar astept sugestii. 

    Epoca sclavagista nu a apus, e foarte actuala doar ca are alte denumiri. 


    Acest mesaj a fost editat de către alya_27: 5 Mar 2011, 20:06
  •  
    • 4007 mesaje
    5 Mar 2011, 20:26
    0 0
    Ba, epoca sclavagista a apus; acum exista legi care ii pedepsesc pe cei care vor sa o reinvie.
    Bani poti face muncind pe cont propriu. Dar e nevoie de aptitudini, altminteri, tot munca la patroni e baza.
  •  
    • 582 mesaje
    5 Mar 2011, 20:34
    0 0
    francessca said:
    Ba, epoca sclavagista a apus; acum exista legi care ii pedepsesc pe cei care vor sa o reinvie.
    Bani poti face muncind pe cont propriu. Dar e nevoie de aptitudini, altminteri, tot munca la patroni e baza.

     

    Da, se pot face bani frumosi pe cont propriu.....trebuie intradevar mai multa initiativa, eforturi, idei, dar rezultatele si satisfactia sunt pe masura.

    Zilele trecute vorbeam cu o amica si-mi zicea ca ea prefera sa lucreze la patron, decat sa-si bata capul cu "afaceri personale"......deci depinde de fiecare ce alege.


    Acest mesaj a fost editat de către grace_one: 5 Mar 2011, 20:36
  •  
    • 955 mesaje
    5 Mar 2011, 20:39
    0 0

    Poti sa fii mai concreta? Ce anume sa faci pe cont propriu cu 0 capital investit si profit din prima luna? Nu am mentionat , dar cred ca se intelege din postarea anterioara ca nu am sustinere financiara de la nimeni.

    Tu ce aptitudini deosebite ai pe langa faptul ca te pricepi la afaceri? Ca banuiesc ca vorbesti in cunostinta de cauza si nu din reviste colorate.

  •  
    • 4007 mesaje
    5 Mar 2011, 20:43
    0 0
    Cu cine vorbesti ?
  •  
    • 955 mesaje
    5 Mar 2011, 20:44
    0 0
    Cu tine vorbesc!
  •  
    • 4007 mesaje
    5 Mar 2011, 20:47
    0 0
    Nu-mi place tonul tau, asa ca nu iti " dezvalui " nimic despre aptitudinile mele.
  •  
    • 955 mesaje
    5 Mar 2011, 20:48
    0 0
    Hahaha! Deci nu-ti place tonul...Ok. ... cum spui tu!