La naiba...
-
0 1
Buna...
Nu e chiar de dragoste si imi cer scuze anticipat dar as avea nevoie de niste sfaturi.
Ma aflu intr-o situatie fara iesire. Sau cel putin acum, nu vad iesirea. Acum 3 ani mi-am facut un credit ipotecar. Cand preturile erau mari si chiriile la fel, dar si salariul meu era bunicel si se majora anual (de aici si spernata ca totul va evolua pozitiv). Rata era si este si acum mai mare decat salariul. M-am incumetat la o asemenea decizie, deoarece parintii au spus ca ma vor ajuta. Ai mei mi-au zis sa ma mut (acum 2 ani), pt ca ma vor ajuta cu bani (o suma fixa pe luna). Asta am si facut. De-a lungul timpului am auzit reprosuri de genul ca datorita acestui ajutor, ei nu au reusit sa stranga un ban pt „batranete” sau fel de fel de apropouri cum ca sa-mi gasesc pe cineva (sunt singura) ca ei nu mai pot sa ma ajute mult timp. Bineinteles ca acum 3 ani totul era infloritor: euro era mic, salariile cresteau in fiecare an. Deodata s-a blocat tot: salariul a scazut, euro a crescut, la apartament mereu se strica cate ceva, mereu trebuia investit cate ceva. Am ajuns in prezent sa am doar bani de mancare (nu lux...). Plus alte datorii pe Overdraft pt mobila si altele. Ce ma doare pe mine acum: ma dor reprosurile. Pt ca eu speram ca acest ajutor este din suflet si nu mi se vor scoate ochii, pt ca speram sa ma inteleaga ca efectiv e f greu (ei cred ca eu exagerez sau mint).
S-a pus o povara prea grea pe umerii mei. Eu sunt furioasa pe reprosuri (mai bine nu-mi dea daca ulterior ma fac sa ma simt ca ultimul om). Nu pot vinde apt pt ca : e ipotecat si chiar si asa sa zicem ca as gasi pe cineva sa-mi puna banii in cont si ulterior sa fac rambursare anticipata, as ramane cu o gaura imensa, deoarece preturile la apt au scazut fff mult. Vreau sa fiu independenta dar nu pot. Parintii sunt furiosi ca eu vreau sa renunt, deoarece ma considera astfel o incapabila, o rasfatata care arunc povara pe umerii lor, care nu apreciz nimic din ce au facut ei pt mine (referitor la apt). Ca voi fi o amarata care va sta in gazda toata viata. Si au zis ca daca eu renunt la apt, ei il vor vinde pe al lor ca sa acopere creditul dar ca noi nu mai avem ce discuta. Ei se vor muta in apt meu si eu in gazda, si taiem toate relatiile. Asta pt ca eu am indraznit sa propun solutii „imature”. Solutia „imatura” era sa ma mut eu in gazda si sa inchirez apt meu, iar ei sa puna diferenta si sa faca ce-or vrea cu el....Mi s-a spus ca-s rea si plasez povara pe umerii lor, ca ei nu pot sustine un credit pe 30 ani si ca....cine m-a spus sa-l fac?
Mi se reproseaza ca nu vreau sa discut calm. Daca ar fi sa discutam calm, s-ar ajunge la celasi lucru: da da, te ajutam. Ar fi frumos ceva vreme, apoi iar ar incepe cu reprosuri. De fapt nu reprosuri ci aluzii „subtile” de genul: vai, de-as fi facut eu de banii aia...Pe care eu nu le pot suporta. Pt ca si eu duc o viata de 2 lei, si eu ma chinui, sunt si singura, sunt extrem de stresata si nevoasa. Si ei in loc sa ma inteleaga, ma critica.
Acasa nu ma pot intoarce. Pt ca...am plecat acuzata fiind ca n-am ambitie sa fiu independenta. Poate este partial adevarat. Dar eu nu am vrut sa plec nu numai din cauza ca nu stiam cum sa-mi gatesc un blid de mancare (astea erau alte acuze din traiul in comun – adevarate ce-i drept, nu ma tem sa le recunosc) ci pt ca stiam ca din moment ce rata e mai mare ca salariul, inca nu e momentul sa fac pasul... Si cu toate ca stiam ca ma vor ajuta, nu vroiam sa le iau banul de la gura. Pana la urma, am facut-o, tot de gura lor. Nu stiu ce independenta e asta, ca eu sunt total dependenta de ei. Sunt frustrata la maxim.
Am incercat sa-mi caut un job mai bun. Nu gasesc. Am cautat si ceva part time...Nimic.
Ma doare ca nu sunt intleeasa, ma doare ca nimeni n-are o vorba buna (mi se repeta ca nu stiu sa apreciez ce am, ca toate se fac cu sacrificii. Nu mai pot suporta aceste sacrificii. Nu mi-am mai luat o pereche de blugi de 2 ani, nu am posibilitate sa ma dezvold profesional, sa merg intr-un concediu. Nimic...nimic. Doar acoperis si mancare. Eu nu pot trai asa, desi stiu ca sunt oameni care traiesc asa...Eu nu-s construita in felul asta. Aud mereu la ai mei : eu la varsta ta ma chinuiam cu 2 copii mici, faceam naveta...etc etc. Eu cred si apreciez. Dar daca viata lor a fost un chin, de ce musai trebuie sa fie si a mea la fel?
Ce as putea sa fac? Cine are dreptate? Cum sa procedez?
Multumesc!
-
Sincer, nu-i inteleg pe parintii astia, care ajuta si apoi scot ochii...pana la urma, nu te-ai ales decat cu o piatra de moara de gat si cu scoatere de ochi...exista o solutie si ai scris-o si tu...eu una as pleca, libera si saraca si as lua-o de la capat...ipotecile astea sunt sclavie curata...si nu sunt un om iresponsabil...analizeaza bine...nimic nu e fara iesire, exista rezolvare...fara iesire e atunci cand ai o boala incurabila si mai ai o luna de trait...
intrebi cine are dreptate...si tu ai dreptate dar si ei au dreptate...depinde din ce punct de vedere privesti lucrurile... -
Multumesc Sorell.
Stiu ca fiecare are dreptate in felul lui. Ei ca mi-au vrut binele si m-au ajutat cat au putut (altii n-au norocul asta) si eu ca am ajuns la capatul puterilor. Nu e repros pe fata, dar eu il simt. E acel apropo "suav" la care eu sunt f receptiva si sensibila, pt ca nici eu nu-s momentan intr-o stare psihica prea roz, ca sa pot trece rapid peste... Si eu as pleca, dar s-ar pierde multi bani la faza asta, datorita diferentei de pret. Nici n-as avea eu de unde sa acopar gazda in alta parte + diferenta. Iar daca ii las pe ei s-o faca, ma vor ura toata viata ca am fugit si i-am lasat cu belele pe cap. -
buna. e timpuyl sa realizezi ca e criza si e jale, jale. e greu pt toata lumea. daca unii nu se plang, nu inseamna ca o duc mai bine.
zi mersi ca ai servici si ai unde sa stai. zi mersi ca nu ai copii si trebuie sa te gandesti de o suta de ori ce faci si cum te descurci pt ei, nu pentru tine.
fii mai responsabila si nu te mai plange ca nu rezolvi nimic. si intelege-te cu parintii pt ca nu stii ce greu e cand pierzi pe cineva si regreti orice cuvant spus aiurea. -
Congo, ai dreptate si asta incerc sa fac de vreo 2-3 ani, sa apreciez ce am...numai ca mi s-a cam acrit. Admir pe cei care se pot impaca cumva cu greutatile, si eu pot dar nu mai intrezaresc luminita de la capatul tunelului...Adica, daca stau sincer si ma gandesc, nu am nici o bucurie. Nu stiu daca mi se trage de la depresia de primavara, de la singuratate sau de la faptul ca sunt eu cumva mai "rasfatata". Probabil nu stiu sa fiu un om puternic... De parinnti nu mai stiu cum sa ma apropii, vad un zid invizibil intre noi si nimeni nu face nici un pas.
-
Dora, m-am gandit si la asta, dar din ce am discutat cu unele persoane , mi s-a spus ca e cumva o apa de ploaie in urmatorul sens: la un credit f mare ca valoare, si intis pe multi ani, "economia" e de vreo 10 -15 euro acum, iar pt acest "ajutor" platestei alte comisioane ulterior. Dar am sa ma interesez mai bine...
-
ti s-a acrit? te cred. dar exista oameni care au dat avans 100 000 de euro la un apartament pe care nu l-au vazut niciodata si nici nu va fi construit. creditul merge, trebuie platit. exista oameni care si-au bagat o groaza de bani in asigurare de viata cu componenta de pensie si au pierdut majoritatea banilor pt ca au cazut fondurile de investitii. exista oameni care n-au serviciu, n-au parinti, n-au perspective.
inteleg ca ti-e greu dar care e solutia?
Acest mesaj a fost editat de către congo: -
mai, niste prieteni, tot cu credit ipotecar, au facut refinantare. si-au adunat creditele, cardurile de credit si totul, intr-unul singur la ING. au scapat de o gramada de stres si dupa spusele lor, mai si raman cu 150 de lei lunar, fata de cat plateau pana acum. dupa mine, merita sa te interesezi si sa vezi cum e mai bine. Bafta!
-
Daca ai apartament, nu poti inchiria o camera ?
Cu banii pe chirie, o mai scoti la capat cu cheltuielile.
Acest mesaj a fost editat de către francessca: -
Se poate sa fie rata mai mare, intrucat eu sunt titulara creditului , iar parintii sunt coplatitori, deci s-au luat in calcul si veniturile lor pentru acordarea imprumutului.
Francesca, apt e cu 2 camere si una e inchiriata (ca sa nu mai zic ca am stat cu fel de fel de oameni in propria mea casa...). Dar chiar si asa e aiurea. Rata e aprox 430 euro , deoarece eu n-am avut avans....si banca mi-a acordat credit de nevoi personale pt avans (in 2007 bancile au fost extrem de permisive..). Si intra-adevar, rybana a zis bine, la acel moment veniturile mele erau mai mari...
Regina Neagra, nu vreau sa ma las batuta, dar nu stiu ce solutie sa adopt. Daca ma intorc, ai mei or sa zica ca-s o prostovana...Daca raman in conditiile astea, o sa fiu nevoita sa iau bani de la ei (in plus mama are si niste pb de sanatate la care evita investigatiile amanuntite....motivele le banuiti).
Un al 2 lea job, inca il caut. -
O alta solutie: pleaca in strainatate, unde si cu un salariu minim poti da inapoi cate ceva. Ai si distanta fata de ai tai, apartamentul ramane liber si chiria va fi mai buna daca e inchiriat cu totul ... abandonati nu vor fi de tot pentru ca poti face un efort sa le trimiti ceva bani lunar...
Ce limbi straine stii? Nu trebuie sa le stii perfect, crezi ca diversii capsunari stiu spaniola si italiana?
intrebarea e ce lucrezi, in ce domeniu, din felul cum scrii pari sa ai o educatie buna. Nu te plange la interviuri de problema cu casa, pentru ca vei fi vazuta drept fraiera. Cauta ceva prin strainatate, nu te jena sa iei ceva sub nivelul tau pentru ca nu vor sti decat cei care vrei tu sa stie, nu e umilinta sa muncesti.
-
Citesc acum cat e rata, cam mult si sigur nu ai citit cu atentie conditiile, precis e si o dobanda mare. Gandeste-te si la solutia job nou cu totul, angajatorii sunt mai dispusi sa angajeze pe cineva dedicat 100% si poate unul singur si bun ar fi mai valoros financiar.
Alta solutie, exista si refinantari de credite
ce domeniu lucrezi?Nu te lasa abatuta prea mult de problemele cu parintii. Fa tot posibilul sa ignori reprosurile si sa nu le vezi acolo unde nu sunt.
E bine ca esti libera si nemaritata si poti aplica solutia data de mine mai sus: lasi ce ai in tara si cauti ceva in afara, iar ca solutie de rezerva un job mai bun in tara. Cu part time nu cred ca ai sansa aici la noi, doar colaborari de tip contabilitate, meditatii, traduceri sau chiar menaj/babysitting.
Acest mesaj a fost editat de către anacristina2011: