Sunt indecisa
-
0 0
Am terminat liceul de foarte multi ani (peste 20!), in tot acest timp nu am fost la nici o intalnire, posibil sa se fi organizat si oficial si neoficial, am tinut legatura cu putini colegi de care am fost mai apropiata dar ei nu mai sunt in acelasi oras, unii nici in tara.
Pe vremea liceului nu eram prea sociabila, genul putini prieteni si buni, nici astazi nu m-am schimbat.
Nu eram o frumusete insa eram studioasa, am fost un colectiv preponderent de baieti si fete in jur de 10. O mare parte din ei mergeau la chefuri impreuna, erau uniti, au trait si altfel acei ani dar nu era cazul meu.
Sa ajung la subiect. Tocmai am primit un telefon de la un fost coleg, el are o afacere si la barul lui organizeaza o intalnire. Era entuziasmat, cu el m-am intalnit de cateva ori intamplator prin oras si am facut schimb de telefoane. Ma gandesc ca e doar o intalnire in preajma zilei de 1 Martie, e foarte frumos daca cineva mai are intentii de genul acesta. Sa ma duc...sa nu ma duc?!
Ce m-ar opri? Sunt singura si ma gandesc ca ei vor veni cu sotul/sotia, cum ma voi simti? Apoi cu cei din oras nu am tinut nici o legatura, poate nici nu i-as mai cunoaste decat dupa voce!
(Fac paranteza sa spun ca imi e penibil mie, am un fost coleg, a ajuns profesor universitar si trec uneori pe linga el, cand are chef abia daca da din cap, de multe ori nici nu saluta.Asta e exceptie, nu sunt toti asa, era un increzut)
Pe de alta parte ar fi emotionant....dupa atatia ani. Nu stiu ce sa fac, sfaturile voastre sper sa ma ajute sa iau hotararea buna.
-
O colega de serviciu mi-a spus ca are intalnirea de 20 de ani, dar se intalnesc numai ei colegii, fara parteneri, aduc fotografii din liceu si deapana amintiri. Poate asa va fi si la voi.
Ps. Eu nu m-as duce daca nu as avea nimic in comun cu acei oameni, doar ca am facut un liceu impreuna intre anii 19XX si 19YY. -
Dora-Minodora said:
Ps. Eu nu m-as duce daca nu as avea nimic in comun cu acei oameni, doar ca am facut un liceu impreuna intre anii 19XX si 19YY.Daca ne-ar fi legat mai multe as fi spus ca avem ceva in comun, dar cu ei nu.
In schimb, cu cei din grupul meu, de la acea vreme da. Ne-am mai vizitat, vorbesc la telefon, doi colegi m-au invitat in vacanta la ei in alta tara...
-
O persoana "solo" nu ar trebui sa rateze nici o ocazie sa socializeze altfel exista riscul sa ajunga sa iti placa mai mult la tine acasa singura decat in compania altor oameni. Si apoi nu se stie niciodata ce prietenie se mai leaga, ce legaturi....eu cred ca nimic nu este intamplator si daca ai primit aceasta invitatie onoreaz-o cu voie buna, in asa fel incat sa iti ramana in amintire inca o zi frumoasa din viata ta

-
du/te!
astfel de intalniri te poarta in trecut. cand revii la treburile obisnuite, esti cumva cea care erai- mai tanara psihic, si mai inteleapta. merita sa mergi.
cat despre colegul fitos, fa si tu cum i-am facut eu unui coleg ce s-a purtat fix ca al tau. spune-i zambind "buna ziua mai caciula, caci stapanul n/are gura".
al meu coleg mi-a marturit apoi ca el crezuse ca eu voi trece pe langa el fara sa spun ceva si altele de genul. esentialul este ca o comunicare daca nu exista, merita construita.
-
Buna seara!
E o vorba care spune: nu aduce anul ce aduce ceasul! Desi am ajuns dimineata la un salon (coafura, manichiura), luasem legatura si cu o colega si eram hotarata sa merg ceva neprevazut a intervenit.
Am fost la cineva apropiat grav bolnav din familie care se simtea foarte rau. Si starea de spirit mi s-a schimbat, nu mai aveam chef de nimic. Nici timpul necesar.
Un lucru mi-a confirmat ca trebuie sa am regrete. Am primit pe seara telefon (telefonul era al colegului dar vocea unei colege!) si se interesau de mine.
L-as suna pe colegul care m-a anuntat, sa trec intr-o zi pe la el sa vad ce a reusit sa faca frumos. E deplasat? -
Pacat ca nu te-ai dus.
Eu am fost la intalnirea cu colegii mei, si nu pot spune ca ne intelegeam bine chiar toti, mai ales ca la noi dupa treapta a doua, fiind singura clasa din liceu cu un anumit profil au mai venit si din alte clase, alte licee, si s-au creat bisericute!
Si totusi...ne-am strans vreo 25 din totalul de 30 sau 33, nu mai stiu exact. Unii cu sotul/sotia, marea majoritate solo. Nu a comentat nimeni nimic, iar revederea a fost emotionanta.
Ne-am dat seama cu totii cum ne-a schimbat timpul, unii aveau parul alb, a fost foarte frumos.
Ai putea sa-ti suni colegul, va mai intalniti si cu altii, intalnirile de peste ani sunt emotionante, cel putin la mine asa a fost.