Cum sa iubesc copiii?
-
2 1
Buna fetelor.Am si eu o framantare si sper sa nu vi se para ridicola.Nu-mi plac copiii.De nici un fel sau hai fie:cei de la 6 ani in sus.Am 27 de ani,urmeaza sa ma casatoresc cu un om minunat,avem o situatie financiara buna si el isi doreste enorm un copil.Toti prietenii nostrii de varste apropiate au deja copii sau sunt pe drum.Am ajuns sa ne certam destul de des pe tema asta pentru ca nu poate sa inteleaga cat vreau sa mai astept.Si mai ales de ce nu-mi plac copiii.Sincer si eu as vrea sa inteleg.Ma port foarte frumos cu copiii prietenelor mele si ei la randul lor ma iubesc.Am foarte multa rabdare cu ei dar nu-mi trezesc nici cel mai mic sentiment matern.Teoretic as vrea un copil,dar sufletul meu simte exact pe dos.Sincer as vrea sa existe o pastila sa-mi faca ceasul biologic sa sune.Daca vad un pui de catel(am 4 catei)simt cum ma topesc de dragul lui.Ei cand vad un bebelus nici nu-mi vine sa pun mana pe el si nu-mi place cum miros.O data chiar mi s-a facut rau de la mirosul de copil!Nu pot decat sa ma gandesc cat de defecta pot fi si daca vreodata ma voi schimba.Cele care au trecut prin asta sau reusesc sa ma inteleaga(ca eu nu am reusit) astept cateva sfaturi,pareri,comentarii!Va multumesc si va doresc o zi minunata de iarna!
-
Pai tocmai!nu vreau sa ajung la 40 de ani si sa nu am copii.Mi se pare ca am trait degeaba.Si nu stiu cat de urat miros,nu urat e cuvantul pur si simplu nu l-am putut suporta.Sii cunosc si eu caz,matusa mea(sper sa nu fie genetic) care a facut un copil desi nu-i plac, la 37 de ani si nici acum nu pare prea incantata de el!Vreau sa fiu o mama minunata nu rece si dezinteresata.De asta mi-e cel mai frica!
-
au un miros dulce, unii dintre ei

mie imi place mirosul asta dar recunosc, de 2 ori am intrat in camera unor finuti de-ai mei si mirosul acela dulce foarte puternic mi-a facut si mie rau.
Bunny, copilul e bine sa-l ai daca il doresti cu adevarat nu din alte motive. Nu-l faci pentru ca asa vrea sotul, mama, soacra, socrul. Ca apoi de cresterea lui tu te ocupi in cea mai mare parte a timpului, nu ceilalti. Si iti trebuie mari resurse emotionale ca sa faci fata. De aceea e bine sa ti-l doresti cu adevarat.
-
eu una te inteleg, sa stii.

nici eu nu ma dadeam in vant dupa copii, pe vremuri. cand veneau pe la noi in vizita prieteni de familie ai parintilor mei, cu copii mici, imi venea sa ma fac nevazuta.
asta nu m-a facut niciodata insa sa ma gandesc ca nu-mi va placea propriul copil...de fapt, nici nu mi-am pus problema.
acum stiu ca nu-mi placeau copiii altora

nici acum nu sunt mare fana... in afara de al meu, care e cel mai frumos, cel mai destept, cel mai cuminte si cel mai, si mai...
sa zic ca-mi mai plac vreo doi colegi de-ai lui, care-s mai cumintei asa, da' nu ma dau in vant... restul...pas  

Acest mesaj a fost editat de către hau_hauuu: -
Pai si revin la problema mea.Cum sa-mi gasesc resursele astea emotionale.Sunt foarte sensibila in general dar cand vine vorba de copii ma transform intr-un cub de gheata.M-am gandit sa merg la psiholog dar sincer nu stiu ce ar putea sa-mi faca.Am avut o viata normala,fara traume cu 2 parinti.Eu tot incerc sa gasesc o cauza medicala sau psihica pe care as putea sa o rezolv.
-
cred ca frica ta vine de fapt de la modificarile unei sarcini care-ti strica corpul, te ingrasa, te urateste.
Am mai intalnit o persoana asemanatoare, a facut depresie dupa ce a nascut si si-a urat copilul pentru ca i-a lasat o burta labartata.
Cred ca vei fii bine doar in momentul in care accepti realitatea si automat accepti si alte persoane in viata ta, egoismul te acapareaza, nu-ti permite sa lasi pe nimeni sa te atinga, iti este bine singura, probabil ca partnerul te iubeste si te rasfata si tu nu vrei sa-l imparti cu nimeni, nici macar cu copii tai.
De obicei starea asta se intalneste si la un barbat, frica ca odata aparut copilul el trece pe locul 2.
La mama este cunsocut mai mult celallt simptom de a nu-si dorii copil sa nu-i rapeasca tineretea, frumusetea, libertatea, corpul, linistea, fericirea.
Fetelor, astea sunt c hestii pe care un psiholog vi le-ar spune clar si fara ocolisuri, trebuie sa te cunsoti pe tine bine si sa te autoeduci daca vrei sa te schimbi.Nu glumesc, nu-mi permit si nici nu vreau sa fiu rautacioasa, dar fata asta are nevoie sa se cunoasca pe ea insasi, asa cum este in realitate
Acest mesaj a fost editat de către Maricon: -
Cat despre bebelusi care au o zi sau doua...Sunt mov-verzui sau albiciosi....nu stiu...nu pot gasi nimic frumos in asta...Si am mai auzit ca unele femei care nu au fost innebunite dupa copii, dupa ce au nascut si-au descoperit cele mai frumoase emotii materne.Dar altele din contra.Au trecut in depresie,frustrare si-au varsat nervii pe soti s.a.m.d.Vroiam sa va intreb daca exista prin Bucuresti ceva cursuri care m-ar putea scapa de sentimentele astea negative fata de copii.Un curs pre-natal nu stiu..Dar nu din acela sa ma invete cum sa-l spal,infas,etc.Un curs pentru o explorare emotionala...nu stiu...zic si eu....
-
happybunny said:
Maricon eu sunt foarteee slaba si o sarcina chiar cred ca m-ar face sa arat minunat!
)))Nu am probleme in a fi gravida,ma sperie logic ideea dar in nici un caz nu ma ingrozeste.Ce iese din burta apoi ma sperie de moarte!
)fata draga, deci este intr-adevar o problema "te sperie de moarte" un copil.
Draga mea, un copil este ceva ce nu-ti poti imagina, este cel mai frumos lucuru care ti se poate intampla tie ca femeie, sa simti cum se misca in burtica ta, cum se joaca...sa simti ca ai o alta viata acolo...eu am ras si plans de bucurie dupa ce am nascut, am fost cea mai fericita femeie de pe fata pamantului desi am avut sarcina toxica si 9 luni de zile am vomat cam 2-3 ori/zi toata perioada.
Nu mi-a pasat...eram slaba ca un tar, am vrut acest copilas si l-am avut. Azi el are 23 de ani...si in continuare sunt cea mai fericita mamica de pe pamant...
Asculta-ma, nu trebuie sa-ti fie frica ....este atat de frumos sa ai un bebe...si nici nu doare (nasterea se poate rezolva prin cezariana), este minunat!
-
Haidi mey, tu ce-ti imaginezi ca se poate simti cand iei copilul unei prietene-n brate. Crezi ca-ti face inima zvac, ca te invaluie norisori plutitoori sau ca ti se lichefiaza neuronii. Nici gand. Intai te gandesti ca tre` sa ai grija cum il tii sa nu-l scapi, apoi te orientezi in functie de reactia puslamalei. Daca casca gura sa tipe, te indrepti rapid spre mama. Daca zambeste, zambesti si tu, instinctiv.
-
mey, imi pare rau daca'ti parui ashea mai aspra. Da fetile de p'aci jtiu co zic direct, si nu'mi place sa'mi bag ciorapu'n gura, ca sa fiu mai diplomata.
Acest mesaj a fost editat de către mariutza_55: -
Bunny, sincer, dupa ce nu va mai fi hranit exclusiv cu lapte sa vezi cum miros...

dar te obisnuiesti, nu-i bai.
eu stiu un caz, el s-ar fi zis ca uraste copiii, asa se purta, si cand concubina (nu erau casatoriti) i-a spus ca e insarcinata si ca vrea sa pastreze sarcina, el a pus-o sa aleaga: copilul sau el.
ea a ales copilul, el a plecat (statea la ea), ea a nascut, nu stiu ce i-a venit lui sa mearga la maternitate cu un buchet de flori...
dupa ce i s-a pus, impotriva vointei lui, copilul in brate, nu s-a mai dezlipit de micuta.

apoi a cerit-o pe proaspata mamica de nevasta si acum sunt o familie fericita, si el o iubeste pe fiica-sa mai ceva ca pe ochii din cap.
-
Cat despre infasat, spalat bebelusul...nici una dintre noi nu a stiut asta, nimeni nu s-a nascut invatata, am descoperit singure sau ajutate...apoi vei descoperi tot singura cum este sa-ti iubesti pruncul, sa doresti sa-l tii in brate, sa-l privesti non stop...iti va fi atat de drag de el cum nu as putea sa-ti explic prin cuvinte, trebuie sa ajungi acolo, la acel moment si vei intelege ce as dorii eu sa-ti explic acum. Este minunat!