Luceafarul
-
0 0
Buna.
Ce parere aveti despre poezia de dragoste Luceafarul de Mihai Eminescu?
Ce impresie va lasat dupa ce ati citit-o?
-
Impresia: geniul nu poate fi fericit si nu poate face pe nimeni fericit. (Sa nu crezi ca e vorba de o impresie originala
).
Acest mesaj a fost editat de către margarethe: -
pff...
ce mi-a placut?
"dar nu mai cade ca in trecut
in mari din tot inaltul
ce-ti pasa tie chip de lut
daca oi fi eu sau altu'?traind in cercul vostru strans
norocul va petrece
Iar eu in lumea mea ma simt
Nemuritor si rece "
Ador pur si simplu strofele astea in care Luceafarul i-a dat jet Catalinei fara comentarii sau discursuri.
Asta ar trebui sa facem si noi,oamenii.
Inca mai tin minte cateva strofe de inceput si finalul..
Acest mesaj a fost editat de către Margo...: -
eram un copil.
imi canta sora mai mare mult. muzica populara, usoara- melodiile vremii si....romantele toate de pe versurile lui Eminescu.
stii cum sunau versurile lui Eminescu insotite de caldura unei voci in care exista o credinta pe care nimic nu a putut-o acoperi nici macar peste ani?
Ei bine, cred ca aveam opt sau noua ani cand mi-a cantat- nu recitat, Luceafarul. era o poveste deci, pentru mine. una cu imparati, cu feti frumosi si cu Ilene al caror comportament nu il intelegeam
ciudat insa cum am asimilat din el multe ulteriror....mai ales din comportamentul cuconitei razgaiate....
cand l-am redescoperit in liceu, a fost datorita unui medic pediatru. el mi-a aratat unul dintre primele volume ale lui Eminescu aparute in editia originala, el mi-a aratat si Doina, cu el am comentat toate poeziile la 14 ani. a fost o intamplare ca a vazut pasiunea aceea a mea pentru Eminescu.pe care nu mi-o explicam. la varsta aceea nu puteam constientiza- darmite accepta, ideea ca unele seminte aruncate in copilarie, fie si intamplator rodesc frumos in adolescenta.
azi, peste ani, il vad pe acel Luceafar sub chipul pediatrului. un veritabil geniu pustiu. in casa acelui om nu numai Luceafarul era cinstit- nu, nu la modul comunistoid cum ar ataca detractorii poetului azi, ci cu finetea si delicatetea omului ce se pleaca in fata autenticitatii. pe care o recunoaste pentru simplul fapt ca el insusi o traia. dar pe care, in modestia sa, nu o accepta raportata la sine. ce pot s amai spun despre acel om? in casa sa, am avut sentimentul unui anticariat purtator de istorie. pana si pe holuri avea rafturi cu carti. de la albume de arta la titluri inedite, ce ascundeau mult mai multe decat lasau sa se vada.
pare o incoerenta ce am scris eu aici. nici macar nu au stiut colegii mei de clasa- ce sa mai spun de profesoara mea de limba romana- strasnica femeie, de ce il consideram eu pe Eminescu altfel decat il vedeau manualele
poate pentru ca, ascultandu-l pe acel om vorbind despre Eminescu am inteles ce insemna norocul de a avea un Luceafar in viata...
indiferent sub ce forma......
ps- in caz de credeti ca am luat-o prin balarii, asta voiam sa spun: pentru mine, Luceafarul este mai mult decat o poveste.
Acest mesaj a fost editat de către scanteie: -
Sa o mai strigam pe Carabusha ca ne zice ea ce si cum despre Luceafar si Eminescu, dar cred ca nu e online, e la vestita petrecere.
MIe imi place mai mult Cosbuc, se pune? Si prefer Nunta Zamfirei, macar acolo cei doi se casatoresc, nu raman despartiti ca-n Luceafar. Imi plac povestile cu happy end
-
Margarethe...el vorbea foarte mult despre ziaristul Eminescu.
despre nationalismul sau. azi, constientizez ca, daca nu era el, nu aflam in timp util cine a fost de fapt Eminescu. sau cine era Creanga.
nu vorbea despre lirismul poeziei emineciene. ma aducea rapid cu picioarele pe pamant. cred, pe undeva ca, de la el am luat scepticismul acesta. atitudinea- chit ca, in familie, aveam nationalisti convinsi in bunicul si unul dintre unchii mei. banuiesc insa ca, pe undeva, peste firea mea, s-a pliat si atitudinea in fata vorbelor" siropoase "si respectul pentru oamenii capabili sa isi iubeasca neamul. respectul pentru idealuri. si comportamentul implicit.
spunea despre Eminescu ca oameni ca el se nasc o data la sute de ani la noi. ca putini au taria si dispretul sau pentru ce e lumesc. recunosc, pe vremea aceea nu intelegeam totul. tarziu insa...amarul acelor vorbe m-a ajuns.
fusese si director de scoala sanitara. stia deci, ce inseamna sa fii pedagog.am pentru el acum, peste ani, un respect pe care nu il am pentru oricine.multumesc cerului doar pentru ca l-am intalnit.
ma bucur insa ca, azi, daca spun Luceafar, deschid usa atator si atator amintiri...
care ma definesc cumva....
si care nu ii lasa pe unii acolo, prafuiti, in trecut....
morti...
Acest mesaj a fost editat de către scanteie: