Deci, asta a fost?
-
0 0
Buna fetelor,
M-am gandit mult si bine inainte de a scrie aici, dar chiar am nevoie de niste oameni alaturi de mine, chiar daca numai in spatiul virtual.....
Acum vreo 7 luni am rupt o relatie de aproape doi ani pentru un tip pe care eu il credeam perfect pentru mine...Fusesem amici mai bine de un an, ne cunosteam de trei si ajunsesem sa cred ca ne asemanam atat de bine incat am fi perfecti impreuna. Ei bine, nu a fost asa..
Am plecat impreuna la master in afara. Cu timpul s-a dovedit ca masterul lui cerea eforturi foarte mari si ajunsesem sa ne vedem foarte rar. Eu vroiam mai mult, pentru ca il iubeam. Simteam nevoia sa fiu cu el, asa ca ne certam destul de des din cauza frustrarilor pe care le acumulasem. Totul a culminat cand, de cum a avut vacanta, si-a facut bagajele si a plecat in tara pe toata perioada, in timp ce eu imi facusem planuri cu el. Am simtit ca nu mai pot si m-am despartit de el.
Cum il iubesc, aseara am fost la el, la miezul noptii sa ii spun ca tin la el si ca nu pot sa continui asa. El mi-a spus ca in momentul asta nu poate sa ofere mai mult in relatia asta, pentru ca prioritatea lui este cariera si cu toate certurile noastre, ca nu stie daca mai avem o sansa. A ramas ca o sa se mai gandeasca.... Eu de o saptamana nu mai pot sa dorm, sa invat sau sa mananc.....Beau apa plata si fumez, nu pot sa ma uit la un film, nu pot sa ascult o melodie fara sa ma gandesc la asta.
Nu cred ca am mai fost vreodata atat de jos....Si stau si ma gandesc, cum de am ajuns in situatia asta? A fost vina mea, avand in vedere ca la inceput era super indragostit de mine? Chiar atat de dificila sa fiu, incat sa nu poata un om normal sa aiba o relatie cu mine?
Si va rog, nu imi dati sfaturi cu iesi in oras, cunoaste lume si asa mai departe..1. Nu cunosc indeajuns de multa lume aici cu care sa ies in oras. 2. La cat am ochii de umflati, o sa se sperie lumea de mine pe strada.
Mersi ca m-ati ascultat.
-
Toata lumea imi spune ca trebuie sa las totul balta si sa ma concentrez pe mine. Dar pe bune ca nu pot. Tot timpul imi chinui tartacuta cu intrebari de genul "what is wrong with me??". Adica el mi-a prezentat aproape toata familia lui la nici o luna de cand am fost impreuna.
Clar mi-a transmis niste semnale la inceput. Iar acum, de ce s-a schimbat la 180 de grade? Nu pot sa nu ma intreb asta.. -
Nu....noi am fost impreuna timp de 7 luni. De despartit ne-am despartit sambata, asa cum am spus, la initiativa mea. Toti imi spun ca nu ma iubeste, dar nu pot sa accept asta. Efectiv refuz sa cred ca un tip care a asteptat aproape un an ca eu sa iau o decizie, dupa doar 7 luni cu mine a luat-o la fuga pe campii.
-
Da minishor, ma pui pe ganduri pe bune. Chiar atat de fioroasa sunt, incat altii mai rezista cum mai rezista cativa ani, dar cateva luni cu mine si nu stiu pe unde sa o mai apuce!
E de tot rahat.ul......Numai cand ma gandesc cum stateam aseara ca o fraiera, in frigul ala, cu ochii in lacrimi si spunandu-i lui cum daca am comunica mai mult, relatia asta chiar ar putea sa mearga.....Nu cred ca m-am mai simtit vreodata atat de mica si insignifianta....Parca eram un fel de gandac care s-a bagat sub pantoful unui urias si stateam acolo, inmarmurita, asteptand sa ma zdrobeasca. -
Am o lista intreaga, ma ajuta sa le citesc cand simt ca o iau pe panta descendenta. E numai opinia mea sau brusc sunt multe eve parasite in perioada asta? Sau pana nu am fost eu in situatie nu mi-am dat seama...
Cred ca ar trebui sa facem un club
, e atat de important sa ai cu cine vorbi in perioada asta, si mai ales cu cineva optimist. -
Mai, cu cat te injosesti mai mult (ca asta se pare ca faceai aseara), cu atat mai mult il lasa rece.
Intr-adevar e posibil sa nu te iubeasca, desi te-a prezentat familiei sau si-a aratat gesturile de tandrete. Nu e primul si nici ultimul.
E greu, e clar, mai ales ca nu ai multi prieteni acolo. Insa se vede treaba ca tu nu esti o prioritate pt el. -
Betty draga, nu te-ar incalzi cu nimic sa rupi relatii de ani. Durerea e tot aia, si poate si mai si...mai multe amintiri impreuna, mai multe lucruri de impartit....complicat oricum.
Si asta iti spun eu care nu am avut relatii de luni, ci numai doua de de ani (3 respectiv 4). Da, sunt de cursa lunga cum imi spunea cineva. Nu e nimic cu noi, e doar viata, fiecare episod te invata ceva...te pregateste pentru viitor, iti dezvaluie ceva despre tine...ptuuu, filozofica sunt azi. -
Mai si injositul asta are un scop. Mai ales daca il "practici" la prima parasire. Daca dupa un timp, cand poti sa analizezi totul la rece, iti dai seama ca nu a folosit la nimic decat sa te invete ca oricum n-are nici un rost.
In caz ca se intampla si a doua oara (ca la mine), macar nu mai faci de astea ca nu are rost. La mine asa a fost...fara urlete tipete rugaminti si de astea (dovada ca m-a si acuzat ca m-am bucurat ca ne-am despartit, in minunatul mail de justificare).