Ce pot face?
-
2 0
Na ca nu mai rezist si deschid topic :D
Am mai povestit si cu vreo 2 luni despre relatia mea si am retinut ce m-ati sfatuit dar, cam tot in aceeasi situatie ma aflu.
Sunt cu prietenul meu de un an, eu am 24 de ani, el 25.
Nu ne-am propus sa ne casatorim inca, dar am vrut sa ne mutam impreuna, ceea ce nu se poate intampla din cauza lipsei banilor.
Eu am avut un job f bine platit in vanzari, dar nu am rezistat, mi-am dat demisia acum2 luni si mi-am gasit ceva in domeniul meu, sunt f multumita si imi place ceea ce fac, dar am u salar mic. Prietenul meu lucreaza si el part time, si castiga putin. Nu ne permitem o chirie. Eu locuiesc cu mama si as fi vrut sa stam la mine, dar nu fara sa contribuim la cheltuieli.
Taica-su nu ma suporta, nu stiu de ce, care e motivul lui nici nu vreau sa aflu, eu la el nu prea ma duc, el vine la mine mai ales in weekenduri.
Ne-am inteles bine o perioada, ne-am facut o mie de planuri, dar nu s-a concretizat nimic. Am intrat asa intr-un soi de rutina, nu stiu cum sa explic. Am incercat de multe ori sa discut cu iubitul meu, in toate felurile si cu calm, si cu amenintari, si cu frumosul, cu santajul emotional, nimic nu merge, nu am cum sa il conving sa isi gaseasca alt loc de munca mai bine platit astfel incat sa ne permitem si noi mai multe. Nu il vad sa se agite pt noi, sa discute despre viitor, sa imi arate ca pot sa ma bazez pe el.
Uneori trec zile, chiar o saptamana, cum e in prezent, in care nu ma suna absolut deloc, sa ma intrebe ce fac, orice, desi weekendul trecut am fost impreuna nu am avut nici o discutie nici o cearta nimic nimic.
Simt ca am ajuns intr-un punct mort, nu stiu ce sa fac, ce depinde de mine ca sa mearga altfel relatia asta, il iubesc, stiu ca si el ma iubeste, nu cred ca a cunoscut pe altcineva, e doar firea asta a lui deasatoare...
Ajutati-ma si voi cu o parere un sfat, o sugestie...
Nu stiu cat de corenta am fost, revin cu detaii daca este nevoie
-
poate ca nu vrea sa isi schimbe serviciul pentru a impedica visele voastre sa devina realitate...tu iti doresti sa stati impreuna v-ati facut planuri dar poate el nu vrea sa fara parte din planurile alea lui ii place cum sunteti acum de va vedeti doar in weekend si in rest fiecare cu liberatea lui...poatre gresesc dar din ceea ce imi povestesti asta reiese
-
Ivonna, este greu in ziua de azi, stii si tu. La partea financiara ma refer.
Tot e bine ca aveti amandoi servici, ce s-ar fi intamplat altfel?
Acum, trebuie sa realizezi ca baietii, la varsta asta, nu sunt copti si/sau pregatiti pt o viata in 2. Cu cat tu vei fi mai impulsiva, cu atat reactia lui de negare va fi mai puternica.
Spune-i, de exemplu, ca fiecare are/primeste exact cat isi doreste si, daca nu cauta mai mult, nici nu va avea.
Incearca sa-l "impulsionezi" intr-un mod mai putin brutal, faceti-va planuri pe termen nu foarte lung, asta s-ar putea sa-l sperie.
Nu in ultimul rand, chiar daca nu locuiti impreuna, nu lasa monotonia sa se instaleze intre voi, de acum. Sunteti mult prea tineri pentru asta. -
Draguto, este clar ca tu-l iubesti si te zbati, suferi pt el...pt voi. Nu acelasi raspuns il vezi din partea lui, nu vrea nici un job mai bun, nici chiar de dragul tau, nu vrea sa schimbe lucruile care acum ii convin , nu vrea sa se aseze (cred ca este prea devreme pt el)...cred ca toata munca asta de convingere este pierdere de timp...
O alta varianta ar fii sa stati unde sunteti si sa iesiti impreuna mai departe, si vei vedea tu in timp daca vrea ceva sau nu.
Dragoste adevarata este atunci cand nu poti respira fara sa nu te gandesti la partenerul tau, cand ceea ce vrea el/ea se va implinii, numai nu stii cand si cum sa-i implinetsi dorinta, si daca poti nici nu mananci si nici nu dormi de dragul lui/ei ca sa fie feicit/a.Cand doi gandesc asa cum am descris eu mai sus, ei bine, asa arata dragostea adevarata. Asa arata un cuplu feicit, gata sa se casatoreasca si sa-si doreasca fericire panala la moarte.
Acum frii sincera cu tine si da-ti un raspuns, care din voi doi intruniti conditiile de mai sus si in ce proportii?
Daca consideri ca raspunsul tau este unul cu procentaj mare, atunci merita sa te zbati pt relatia asta, daca nu....atunci este o cauza deja pierduta.
Acest mesaj a fost editat de către Maricon: -
Intr-o relatie cei doi ar trebui sa evolueze impreuna, sa creasca, sa tinda spre mai bine. Si cand ai si sustinere din partea celuilalt ar trebui sa fie si mai usor. Ii lipseste vointa. Tu trebuie sa te gandesti bine daca vrei sa traiesti asa sau crezi ca poti mai mult pt tine si pt relatia pe care o ai. Cel de langa noi nu trebuie sa ne traga in jos. Poate ca nu este inca pregatit de o relatie care presupune si locuitul impreuna, este totusi destul de tanar, dar nici macar asta nu ar trebui sa-l impiedice sa vrea sa faca mai mult, sa avanseze in plan profesional, sa incerce sa duca o viata mai buna. Cu sau fara pereche toti vrem sa avem un trai multumitor, sa ne putem cumpara hainele pe care ni le dorim, sa plecam intr-o vacanta frumoasa si alte lucruri de genu'.
-
Ctaeodata mai stau cu colegele la o cafea si aud despre masina care si-au cumparat-o in rate, despre utima vacanta, despre planurie de nunta, despre copiii mici, despre casa la care muncesc, stiti cum e intr-un grup mai mare de femei fiecare mai povesteste de acasa, Eu nu am ce sa povestesc....
Planul lui momentan este sa plece in iunie la munca in strainatate pt 3 luni. Suntem invitati la o nunta si trebuie bani pt asta, plus ca isi doreste sa mergem si anul asta la mare. L-am intrebat, bine si dupa ce vii de acoo, la toamna in septembrie, octombrie, noiembrie, ce o sa fie, tot asa? Eu nici nu cred ca mai gaseste jobu` cand se intoarce.
Eu am renuntat la serviciul pe care l-am avut pt ca nu eram motivata, daca as fi stiut ca ne mutam, ca facem ceva impreuna ramanem sa trag mai departe pana ma dadeau aia afara, dar asa, am acumulat in perioada aia mult mult stres si nervi si nu am rezistat.
Nu mai pot sa admir si sa respect nimic la omul de langa mine, nu mai vad un viitor cu el, nu imi da nici o incredere si nici o siguranta, ma leaga de el niste amintiri frumoase dar atat.
Nu stiu cum sa comunic cu el.
Nu ma deranjeaza doar ca nu avem bani suficienti, sunt mai multe, e mult de spus si nu stiu cum sa incep..,
Inca nu am curajul si puterea aia sa ma rup de el, si nu stiu incotro s-o apuc... -
Ivonna, daca tu n-ai putut sa ramai acolo unde erai (de munca ma refer) nu-i bai...dar, te rog, nu da vina pe el. Nu trebuia el sa te motiveze. Sunt atatea femei singure si care, totusi, isi propun sa aiba un job cat mai bun, un salariu cat mai mare, etc.
Faptul ca, pe de alta parte, nu vezi un viitor alaturi de el, intelege ca nu depinde numai de tine. Pt un viitor comun sunt necesari 2, or, in cazul vostru...se pare ca nu esti decat tu. -
hau_hauuu said:
1: voi v-ati terminat studiile, amandoi?
2. el are vreun motiv sa lucreze part-time? adica, ar putea lucra full-time sau acesta e specificul unde lucreaza el, si chiar daca ar dori sa treaca full nu s-ar putea?
Eu am terminat o postliceala anul trecut si anul asta termin si facultatea, vreau sa continui cu un master. Prietenul meu isi face acum liceul la seral ... Nu este loc pt un full time, dar nici nu cred ca isi doreste. Sunt zile in care trage chiulul si sta la sala de de internet, joaca un rahat de asta online, sta si cate o zi intreaga, se duce apoi acasa doarme mananca si pleaca iar... In zilele alea nu ma pot intelege cu el de nici o culoare, e apatic, obosit, iritat. Dupa asta face cate o pauza un timp, 2 sapt, o luna, apoi iar merge la sala cate o sapt... Recunoaste ca are o problema cu asta si m-a rugat sa il ajut, dar oricat incerc in perioadele alea sa vb cu el e degeaba, mereu (isi) promite ca nu mai joaca dar... A, si sa mai precizez ca ma minte ca nu a fost...
-
I know the feelin' Ivo ....
Ei bine, ai doua solutii:
1. sa dicuti cu el despre toate dorintele tale(si nu ma refer numai la mutatul impreuna ci la ceea ce implica toata aceasta actiune).Spune-i ca vrei sa se agite, sa-ti demonstreze ca este un baiat / barbat care ar face orice ptr relatia voastra si viitorul ei(relatiei), spune-i ca vrei sa-l vezi ca el face planuri (ceea ce e important, dar trebuie sa vina din partea lui), sa aiba initiativa si sa inceapa ceva, macar sa incerce.Poate asa te face sa vezi altfel lucrurile.
Daca nu intelege verbal, scrie-i, deseneaza-i...si nu, nu glumesc!Impactul este mai puternic.E ca la scoala, la ore ...cand scrii, retii mai repede.In fine, cica este dovedit stiintific.
2. Daca nu intelege dupa toate astea...cu parere de rau iti spun ca...nu trageti la aceeasi caruta.Plus ca este posibil ca el sa se simta confortabil in aceasta postura.Poate vrea libertate sau pur si simplu se teme de ceea ce ar implica mutatul impreuna.
De ce nu-l intrebi si pe el ce-si doreste?Dar nu la modul: " Uite iubitule, eu imi doresc aia si aia si cealalta.Tu ce iti doresti?".NU. Intreaba-l pe el ce planuri are , daca te includ, cum si cand are de gand sa le inceapa si cum va decurge totul.
Problema este ca tu iti pui multe intrebari...la care doar el poate raspunde.Incearca sa discuti cu el ptr ca daca aceste probleme raman nerezolvate la timp, vei aduce mereu in discutie problemele si veti ajunge sa aveti regrete multe.(trust me)
Eu te pup si-ti doresc liniste
Acest mesaj a fost editat de către Ralu83: -
Dar esti foarte tanara, ai doar 24 de ani. Esti la varsta la care poti face multe, atat profesional cat si personal. Gandeste-te bine ce vei face pt ca anii trec si e mai rau daca peste cativa ani te vei uita in urma si vei regreta. Intr-adevar si vremurile sunt destul de grele si nu e chiar usor sa gasesti un loc de munca bine platit, dar macar sa ai voina si sa cauti, nu te plafonezi si ii iei in brate pe "nu stiu" sau "nu pot". Mai ales ca mai sunt si alte probleme, spui ca nu te vezi in viitor cu el, nu-ti ofera incredere, siguranta, iar astea sunt importante intr-o relatie. Nu-ti spun sa te desparti, ci doar sa te gandesti foarte bine si "la rece" la situatia ta, a voastra, la relatia pe care o aveti si cum o vezi tu in viitorul apropiat. In momentul de fata si tu si el ar fi bine sa va concentrati mai mult pe aspectul profesional, pt ca spui ca impreuna nu reusiti sa faceti nimic.
-
andrada86 said:
Ivonna, daca tu n-ai putut sa ramai acolo unde erai (de munca ma refer) nu-i bai...dar, te rog, nu da vina pe el. Nu trebuia el sa te motiveze. Sunt atatea femei singure si care, totusi, isi propun sa aiba un job cat mai bun, un salariu cat mai mare, etc.
Faptul ca, pe de alta parte, nu vezi un viitor alaturi de el, intelege ca nu depinde numai de tine. Pt un viitor comun sunt necesari 2, or, in cazul vostru...se pare ca nu esti decat tu.Nu dau vina pe el, scuze daca asa s-a inteles. Eu cred ca atata timp cat o munca nu iti face nici cea mai mica placere si nu ti se potriveste, si iti lipseste o motivatie ca sa tragi in continuare, nu isi are rostul. Pai eu lucram 10 ore pe zi, alergam pe la toate spitalele sa discut cu medicii pt o colaborare, mi se tranteau usi in nas, clienti greu gaseam, si sefii zilnic trimiteau note interne cu amenintari ca taie din salarul de baza, nu mai zic de comision ca nu am prins mai nimic, sunt alte 6 firme in oras care vand acelasi lucru, e greu sa iti faci o clientela... Am ajuns si in alte orase limitrofe dupa medici, si tot degeaba, faceam naveta pe iarna pe ger cu maxi taxi, ajungeam varza acasa, si toate astea pt ce?? Pt bani, ok, dar ce sa fac cu banii, sa imi iau mie lucruri, da era misto si mi-am luat diverse, dar nu am considerat ca se merita atata efort. Aici unde sunt acum castig mai putin, dar mie singura imi ajung banii. Daca e sa ma mut in chirie altfel stau lucrurile...
-
Si vorba andradei... cu ultima ta postare ai spus tot. Lasa-l. Ai vazut cate cazuri sunt aici pe forum cu fete care s-au saturat sa-i intretina pe barbatii de langa ei. Banuiesc ca nu vrei peste 2-3 ani de locuit impreuna sa fi in situatia lor. Tu ai vointa si vrei sa faci ceva, el mai putin spre deloc. Dar bani sa stea la sala de jocuri de unde are?
Eu cred ca iubitul asta al tau este doar un copil imatur care nu stie ce inseamna viata si nici nu e dispus si pregatit sa afle inca.
Acest mesaj a fost editat de către ioncori: -
ivonnna said:
Eu am terminat o postliceala anul trecut si anul asta termin si facultatea, vreau sa continui cu un master. Prietenul meu isi face acum liceul la seral ... Nu este loc pt un full time, dar nici nu cred ca isi doreste. Sunt zile in care trage chiulul si sta la sala de de internet, joaca un rahat de asta online, sta si cate o zi intreaga, se duce apoi acasa doarme mananca si pleaca iar... In zilele alea nu ma pot intelege cu el de nici o culoare, e apatic, obosit, iritat. Dupa asta face cate o pauza un timp, 2 sapt, o luna, apoi iar merge la sala cate o sapt... Recunoaste ca are o problema cu asta si m-a rugat sa il ajut, dar oricat incerc in perioadele alea sa vb cu el e degeaba, mereu (isi) promite ca nu mai joaca dar... A, si sa mai precizez ca ma minte ca nu a fost...
1. probabil el isi face liceul (la seral) impins din spate de nevoie sau de ce-o fi, oricum nu din initiativa proprie ci de nevoie.
la ce scrii tu aici de sali, lene si ce mai e... crezi ca va fi in stare sa mearga mai departe de liceu?
si daca da, daca va vrea si el la facultate, sa aiba si el o diploma ca sa fie in randul lumii, cu ce bani isi va plati facultatea aia? ca din 1/2 leafa nu cred ca ii ajung sa se intretina pe sine, necumde facultate. sau va fi ceva gen "draga mea, daca ma vrei cu studii, plateste-mi facultatea"?
am mai zis eu pe aici: daragostea e necesara, dar nu suficienta ca sa faca o casnicie sa mearga. si, vazut de la mine de aici, nu prea sunteti compatibili.
tu vrei sa avansezi in toate directiile, te inhami la caruta si incerci sa-l tragi dupa tine, sa-l motivezi sa avanseze si el, dar el in loc sa se injuge alaturi de tine, se suie frumusel in caruta si zice: vrei inainte? hai, tu trage si eu ma odihnesc aici; pana la urma ajungem si asa la capatul drumului.
a mai fost un topic cu vreo 2, 3 ani in urma cam despre aceeasi problema. erai tu sau e coincidenta?
intreb pt ca ca am vazut ca ai zis ca ai mai scris mai demult depsre problemele tale.
-
Sunt cupluri care efectiv nu au esenta si oricat de mult te-ai stradui nu poti indrepta carma pe drumul cel bun. E greu si dureros iar frica de necunoscut isi spune cuvantul. Cred ca marea majoritate dintre noi am iesit dintr-o relatie asemanatoare. Nu ai ajuns cu el nicaieri pana acum, nici nu vei ajunge vreodata.
Mai bine tai raul raul din radacina, nu mai lungi boala asta .... o viata ai si meriti sa fii fericita si se poate! Nu sunt eu in masura sa iti sfaturi, imi dau cu parerea si atat, dar te vad ca o fata cu capul pe umeri, esti si tu constienta ca se poate si altfel ... nu are rost sa te lupti cu morile de vant. Ai grija de inima ta! Te imbratisez! -
Ivonna, trecand peste faptul ca nu vrea sa puna osul la treaba, sa se agite pt partea financiara, ca nu vrea sa vb cu tine, ca nu se lupta pt voi... nici macar nu te suna? se pare ca relatia dintre voi e ceva de genul "sa nu fiu singur". si din cate vad tii multe in tine si nu le spui, ca altfel ar sari cu totii: lasa-l!
-
Pai hai sa o iau cu inceputul.
Ne cunoastem de vreo 10 ani, sora lui imi este buna prietena, am locuit in aceeasi scara. Pe la 18 ani ne-am combinat, am fost cateva luni impreuna, era prima iubire pt mine. El a plecat in strainezia, unde a stat 5 ani, nu am rupt legatura, am ramas prieteni. Venea acasa in vacante si ne intalneam, ieseam, pastram legatura si pe internet. Eu in timpul asta de 5 ani, nu am avut nici o relatie de lunga durata sau serioasa (a fost una dar s-a terminat prost si am fost f dezamagita). Anul trecut de Craciun cand a venit acasa am hotarat sa o luam de la capat, mi-a promis diverse m-a dus cu zaharelul si m-am indragostit. A plecat iar in ianuarie 2010, si am fost si eu la el in strainezia de 2 ori, iar in iulie 2010 a venit de tot acasa. S-a inscris la liceu, eu mi-am terminat postliceala, am fost la mare, in excursii, a fost frumos. Din toamna au inceput problemele, scandal cu mama, scandal cu taica-su, am trecut peste sa zicem, dar tot nu e bine in prezent, din motivele pe care le-am insirat mai sus.