Nu stiu cum sa numesc dilema asta...amanta?!
-
0 0
Pana nu demult nu eram deloc de acord cu cele ce accepta sa fie amante...pana nu m-am vazut bagata pana in gat intr-o situatie de genul acesta.Totul a inceput acuma o jumatate de an,cand l-am intalnit.Situatia din momentul respectiv a facut ca noi sa petrecem impreuna vreo 20 de ore pe drum,calatorind,dar nu fiind singuri.Era prima data cand il vedeam,nu il cunosteam,nu stiam nimic de el.Ne-am luat cu vorbe,cu glume,am mai ras am mai povestit unele chestii,pana el a inceput sa se apropie tot mai mult de mine.L-am lasat,curioasa fiind de intentiile lui,sa vad pana unde merge.Cand a pus mana pe mine,si ma mangaia....m-au trecut niste fiori cum nu ma mai trecusera niciodata pana atunci.Timpul trecea,noi ne vedeam de ale noastre,povesti glume,nah...sa nu ne plictisim pe drum.La un moment dat,primeste un telefon,il vedeam ca e destul de retinut cand vorbeste,si vorbea in asa fel incat sa nu il aud eu.La finalul conversatiei am auzit un "te iubesc".Din momentul acela,cand am auzit lucrul ala,am ramas tacuta,nu l-am intrebat nimic,nu imi putea permite cunoscandu-l doar de cateva ore.Ma tot intreba ce s-a intamplat cu mine,de ce nu mai zic nimic.Nu stiam ce sa fac...sa il intreb ce aveam pe suflet...sau sa tac si sa nu o fac lata.Mi-am luat inima in dinti si l-am intrebat:"esti insurat?",iar raspunsul lui a fost:"vrei sa te mint sau sa fiu sincer?".Binenteles ca am vrut sa fie sincer cu mine,i-am spus si lui,iar raspunsul lui a fost:"da,sunt insurat".Desi il cunosteam de cateva ore,parca cineva ar fi luat un bolovan si mi-ar fi dat una.Nu stiam cum sa reactionez in momentul acela,am lasat-o moale.Dupa ceva timp,in care am tot stat si am vorbit cu el,simteam ca ceva ma impinge sa cedez,spunandu-mi ca nu se va ajunge departe.Nici nu s-a ajuns in orele alea.S-au terminat orele in care am fost amandoi in acelasi loc,eu am luat-o pe drumul meu,el pe al lui,el memorandu-mi numarul de telefon.Nu la mult timp,primesc un telefon din partea lui.Necunoscand numarul am raspuns,iar el m-a abordat cu alintul pe care mi-l adresa inca de cand ne cunoscusem.Am simtit atunci din nou acel fior pe care l-am simtit cand ma mangaia,doar cand i-am auzit vocea.Au trecut astfel lunile,timp in care ne-am intalnit de cateva ori,dar conversatiile la telefon erau foarte dese,sms-uri,telefoane.Mi-a spus de la bun inceput ca eu nu pot sa il sun,doar el ma suna pe mine,pentru ca as putea astfel sa ii fac probleme.Din prostie am acceptat,crezand si in momentul acela ca nu se va ajunge departe.Vazand ca situatia se agraveaza,am decis ca e timpul sa o las moale,si sa imi fac o alta relatie,sperand ca asa o sa uit si o sa ies din incurcatura asta....O alta relatie....o relatie....ca eu de fapt ce aveam cu el nu o pot numi relatie...era...nici nu stiu ce era!La scurt timp,mi-am facut o relatie,toate erau bune si frumoase dar respectivul a trebuit sa plece dincolo,la munca.De dinainte de sarbatori nu mai primisem nici un semn din partea celui care m-a dat peste cap,sarbatoriile petrecandu-mi-le cu prietenul meu,eram mai linistita,mai impacata.Ma mai gandeam din cand in cand la el,dar asa fugitiv,ma gandeam ca in sfarsit s-a terminat si imi vad si eu de drum,cum ar fi trebuit de la inceput.La cateva zile dupa anul nou,primesc un mesaj de la el,urandu-mi la multi ani si printre care ma intreaba ce mai fac?Din nou,m-am pacalit singura ca nu se merge mai departe si am inceput iar sa vorbesc cu el.Cum spuneam,prietenul meu a plecata in strainatate la munca,iar eu incepusem sa vorbesc iar cu domnul.Astfel au inceput telefoanele,sms-urile,intalnirile accidentale,si binenteles multe dulcegarii din partea lui,care pe mine,o tampita,m-au dat gata.De aproape o luna de zile sunt in depresie,ma gandesc la el non stop,ma gandesc ca are o familie,ca e casatorit,ca am fost si inca mai sunt o distractie pentru el,ca nu e bine ce fac,il visez noaptea,ma trezesc speriata uitandu-ma la telefon nu cumva m-a sunat si nu am auzit eu,ca eu nu pot sa il sun sa nu ii fac probleme,merg pe strada gandita tot timpul,conduc si gandul mi-e tot la el,iar uneori ajung unde am de ajuns si nu realizez cand am parcurs drumul.Eu eram o fire zambitoare,tot timpul cu zambetul pe buze,indiferent de starea mea.Ma intreaba persoanele din jur ce s-a intamplat cu mine...dar nu pot spune nimanui ca iubesc un barbat insurat!!!Mi-a fost frica de lucrul asta,si uite ca s-a intamplat.Imi spun intruna ca nu o sa ii mai raspund la telefon,dar ma intalnesc cu el,accidental,in trafic,in centrele comerciale,in diferite locuri,iar dupa ce il vad,cand ma suna nu ma pot abtine sa nu ii raspund.Stie sa imi spuna lucrurile pe care am nevoie sa le aud,iar astfel ma face sa ii cad si mai tare in plasa...Nu mai stiu ce sa fac,ma inchid in casa.Noaptea nu pot dormi,gandul mi-e tot la el,ies in club ma gandesc la el,dimineata ma trezesc devreme luand repede telefonul in mana sa vad daca n-a sunat.Ce naiba sa fac???Ma scuzati ca am postat un topic atat de lung,dar...in viata reala nu pot spune cuiva lucrurile astea atat de pe fata...Astept comentariile voastre,fie ele cum vor fii,bune sau rele.Va multumesc!
-
''' Buna Dimineata iubitule!
Sa stii ca imi lipsesti mai mult decat oricand…Azi am nevoie sa ma tii in brate si sa te joci prin parul meu…Am nevoie sa ma alinti si sa imi zici soptit, la ureche minciuni frumos colorate si asortate …Am nevoie de tine aici….Am nevoie sa imi recunosc mie ca imi este dor de tine, dor de vocea ta, un dor care ma sufoca incet,incet…Am nevoie sa ma prinzi de mana cand ma ratacesc prin drumurile ciudate ale vietii…Am nevoie sa imi zambesti cand observi ca eu nu mai pot zambi….am nevoie sa ma ajuti sa dau norii negri la o parte sa inving furtuna cu un simplu zambet…am nevoie sa ma tii in brate si sa privim stelele…
Te caut neincetat fara sa gasesc vreo urma a ta…si incep sa cad putin, cate putin…Poate astazi nu mai vreau sa fiu puternica, am obosit pur si simplu sa lupt cu toti monstri si cu toate fantasmele care-mi bantuie zilnic existenta. Am nevoie de un simplu sarut, de o mangaiere pentru a putea spera din nou la lucruri mici si vesele…hai sa impartim o vata de zahar si sa ne reamintim amandoi cum e sa fii copil…Astazi am nevoie de prezenta ta, nu trebuie sa te chinui sa faci nimic…
Am nevoie sa ma iei in brate si sa imi soptesti Noapte buna iubito! '''
Iaca ce'ti doresti mataluta- noah, am o veste proasta.
No sa ai parte- in schimb nevasta DA!- zilnic.
Tuh, puico!- perpelejte'te de DOOOORRRR....

Acest mesaj a fost editat de către mariutza_55: -
Badromance said:
Pana nu demult nu eram deloc de acord cu cele ce accepta sa fie amante...pana nu m-am vazut bagata pana in gat intr-o situatie de genul acesta.Totul a inceput acuma o jumatate de an,cand l-am intalnit.Situatia din momentul respectiv a facut ca noi sa petrecem impreuna vreo 20 de ore pe drum,calatorind,dar nu fiind singuri.Era prima data cand il vedeam,nu il cunosteam,nu stiam nimic de el.Ne-am luat cu vorbe,cu glume,am mai ras am mai povestit unele chestii,pana el a inceput sa se apropie tot mai mult de mine.L-am lasat,curioasa fiind de intentiile lui,sa vad pana unde merge.Cand a pus mana pe mine,si ma mangaia....m-au trecut niste fiori cum nu ma mai trecusera niciodata pana atunci.Timpul trecea,noi ne vedeam de ale noastre,povesti glume,nah...sa nu ne plictisim pe drum.La un moment dat,primeste un telefon,il vedeam ca e destul de retinut cand vorbeste,si vorbea in asa fel incat sa nu il aud eu.La finalul conversatiei am auzit un "te iubesc".Din momentul acela,cand am auzit lucrul ala,am ramas tacuta,nu l-am intrebat nimic,nu imi putea permite cunoscandu-l doar de cateva ore.Ma tot intreba ce s-a intamplat cu mine,de ce nu mai zic nimic.Nu stiam ce sa fac...sa il intreb ce aveam pe suflet...sau sa tac si sa nu o fac lata.Mi-am luat inima in dinti si l-am intrebat:"esti insurat?",iar raspunsul lui a fost:"vrei sa te mint sau sa fiu sincer?".Binenteles ca am vrut sa fie sincer cu mine,i-am spus si lui,iar raspunsul lui a fost:"da,sunt insurat".Desi il cunosteam de cateva ore,parca cineva ar fi luat un bolovan si mi-ar fi dat una.Nu stiam cum sa reactionez in momentul acela,am lasat-o moale.Dupa ceva timp,in care am tot stat si am vorbit cu el,simteam ca ceva ma impinge sa cedez,spunandu-mi ca nu se va ajunge departe.Nici nu s-a ajuns in orele alea.S-au terminat orele in care am fost amandoi in acelasi loc,eu am luat-o pe drumul meu,el pe al lui,el memorandu-mi numarul de telefon.Nu la mult timp,primesc un telefon din partea lui.Necunoscand numarul am raspuns,iar el m-a abordat cu alintul pe care mi-l adresa inca de cand ne cunoscusem.Am simtit atunci din nou acel fior pe care l-am simtit cand ma mangaia,doar cand i-am auzit vocea.Au trecut astfel lunile,timp in care ne-am intalnit de cateva ori,dar conversatiile la telefon erau foarte dese,sms-uri,telefoane.Mi-a spus de la bun inceput ca eu nu pot sa il sun,doar el ma suna pe mine,pentru ca as putea astfel sa ii fac probleme.Din prostie am acceptat,crezand si in momentul acela ca nu se va ajunge departe.Vazand ca situatia se agraveaza,am decis ca e timpul sa o las moale,si sa imi fac o alta relatie,sperand ca asa o sa uit si o sa ies din incurcatura asta....O alta relatie....o relatie....ca eu de fapt ce aveam cu el nu o pot numi relatie...era...nici nu stiu ce era!La scurt timp,mi-am facut o relatie,toate erau bune si frumoase dar respectivul a trebuit sa plece dincolo,la munca.De dinainte de sarbatori nu mai primisem nici un semn din partea celui care m-a dat peste cap,sarbatoriile petrecandu-mi-le cu prietenul meu,eram mai linistita,mai impacata.Ma mai gandeam din cand in cand la el,dar asa fugitiv,ma gandeam ca in sfarsit s-a terminat si imi vad si eu de drum,cum ar fi trebuit de la inceput.La cateva zile dupa anul nou,primesc un mesaj de la el,urandu-mi la multi ani si printre care ma intreaba ce mai fac?Din nou,m-am pacalit singura ca nu se merge mai departe si am inceput iar sa vorbesc cu el.Cum spuneam,prietenul meu a plecata in strainatate la munca,iar eu incepusem sa vorbesc iar cu domnul.Astfel au inceput telefoanele,sms-urile,intalnirile accidentale,si binenteles multe dulcegarii din partea lui,care pe mine,o tampita,m-au dat gata.De aproape o luna de zile sunt in depresie,ma gandesc la el non stop,ma gandesc ca are o familie,ca e casatorit,ca am fost si inca mai sunt o distractie pentru el,ca nu e bine ce fac,il visez noaptea,ma trezesc speriata uitandu-ma la telefon nu cumva m-a sunat si nu am auzit eu,ca eu nu pot sa il sun sa nu ii fac probleme,merg pe strada gandita tot timpul,conduc si gandul mi-e tot la el,iar uneori ajung unde am de ajuns si nu realizez cand am parcurs drumul.Eu eram o fire zambitoare,tot timpul cu zambetul pe buze,indiferent de starea mea.Ma intreaba persoanele din jur ce s-a intamplat cu mine...dar nu pot spune nimanui ca iubesc un barbat insurat!!!Mi-a fost frica de lucrul asta,si uite ca s-a intamplat.Imi spun intruna ca nu o sa ii mai raspund la telefon,dar ma intalnesc cu el,accidental,in trafic,in centrele comerciale,in diferite locuri,iar dupa ce il vad,cand ma suna nu ma pot abtine sa nu ii raspund.Stie sa imi spuna lucrurile pe care am nevoie sa le aud,iar astfel ma face sa ii cad si mai tare in plasa...Nu mai stiu ce sa fac,ma inchid in casa.Noaptea nu pot dormi,gandul mi-e tot la el,ies in club ma gandesc la el,dimineata ma trezesc devreme luand repede telefonul in mana sa vad daca n-a sunat.Ce naiba sa fac???Ma scuzati ca am postat un topic atat de lung,dar...in viata reala nu pot spune cuiva lucrurile astea atat de pe fata...Astept comentariile voastre,fie ele cum vor fii,bune sau rele.Va multumesc!
te-ai cam aruncat cu capul inainte in chestia asta... constient nu ai acceptat ca vei ajunge acolo unde ai ajuns in "relatia" cu el, subconstient insa probabil ti-ai dorit asta, de vreme ce ai ajuns aici.
nu am inteles insa daca ati ajuns la relatii intime sau sunteti doar in faza de tatonari.
in rest, ce sa zic, cred ca realizezi ca el cauta o femeie care sa accepte sa fie "roata de rezerva", "a cincea roata la caruta", de vreme ce a impus de la inceput limite gen "te sun eu, tu nu ma suni niciodata".
ceea ce ma face sa cred ca pentru el casnicia e cea mai importanta.
daca ai chef sa fii mereu pe locul doi (de la mine se vede clar ca acolo vei fi mereu), e alegerea ta.
eu una nu as putea.
-
pentru niste fiori iti bagi degetele in gat acum.

stii... ai venit cu atitudinea de nevinovata, ca nu te-ai fi gandit vreodata ca vei ajunge intr-o astfel de situatie. asta ma irita. ca ai avut timp sa te gandesti daca mai vrei sau daca te opresti. faza e ca ai fost constienta, asa ca nu poti spune ca te-ai indragostit de el si nu ai stiut ca e insurat.
-
Din pacate (pt tine), relatia asta sau, naiba stie ce-o fi, nu duce nicaieri. Adica nu poti intrezari o luminita la capatul tunelului.
Chiar daca, deocamdata, asta nu te nemultumeste, gandeste-te la viitor. Cum va fi? Ce va fi? Nimic mai mult decat pana acum, poate chiar mai putin.
Cat vei putea trai doar pt a astepta un telefon de la el, doar pt a-i auzi vocea? Sau pt o intalnire in graba...
Poate ar fi cazul sa renunti acum, ca sa nu-ti fie mult mai greu mai tarziu. Alegerea este a ta. -
svf said:
Buna dimi
Eu vreau sa stiu in ce mijloc de transport poti calatori 20 de ore, cu lume pe langa tine, ca sa te lasi pipaita/mangaiata de un necunoscut.
As incerca si eu. 
-
svf said:
Buna dimi
Eu vreau sa stiu in ce mijloc de transport poti calatori 20 de ore, cu lume pe langa tine, ca sa te lasi pipaita/mangaiata de un necunoscut.
As incerca si eu. 
ia uite la ea... s-ar lasa pipaita, care va sa zica...

ar fi putut fi un tren de exemplu. de ce nu? eventual la vagonul de dormit se pot face pipaieli conforme

-
svf said:
O iau pe la rusi.
Daca vrei, poti, adidas torsionat.
Compostez si bilet. Aaaa, buey, daca e cu trenul si nu iau bilet, ma pipaie nashu'
m-am scos.ia-o mah cu avionul....Pana ajungi la usa esti pipaita deja de toata securitatea! Pont: alege Otopeni, agentii sunt mai frumusei...

-
salmarose said:
svf said:
O iau pe la rusi.
Daca vrei, poti, adidas torsionat.
Compostez si bilet. Aaaa, buey, daca e cu trenul si nu iau bilet, ma pipaie nashu'
m-am scos.ia-o mah cu avionul....Pana ajungi la usa esti pipaita deja de toata securitatea! Pont: alege Otopeni, agentii sunt mai frumusei...

mai ales daca uiti o moneda micutza in buzunar
