pierduta intre diverse
-
0 0
Viata mea de zi cu zi e o nebunie si simt ca nu mai rezist asa.
Program criminal, slujba de tot rahatul, nebunie multa si prost platita, singurul lucru bun sunt colegii, care mai detensioneaza atmosfera.
As vrea sa ma apuc sa fac ceva in afara serviciului, o activitate care sa-mi aduca un ban in plus , sau sa-mi stabilesc un scop, o dorinta, ceva, pentru ca eu nu pot trai fara scopuri. Iar in momentul de fata am un blocaj psihic, cred, ca am impresia ca atrag numai lucrurile naspa, ca nu-mi iese nimic, ca nu-s de ajuns pregatita pentru ce fac. As vrea sa am un back up, ceva care sa-mi faca placere. Si nu ma refer la comercializat cosmetice, ca sunt convinsa ca in urmatoarele mesaje se vor gasi cel putin 2 persoane care sa se ofere sa ma recruteze in avoane, oriflame-uri, metropolitan-uri sau ce-o mai fi nou pe piata. Vreau ceva mai .... elaborat.
Ce faceti voi cand simtiti ca nu va mai place sau nu va mai multumeste serviciul pe care il aveti? Cum ii dati inainte? Sau plecati? Lucrez de atatia ani aici incat nu stiu cum ar fi in alta parte, n-am mai fost de ani de zile la un interviu, mi-e frica sa plec, daca nu gasesc mai bun de atat, daca nu ma angajeaza dupa perioada de proba? Daca ma dau afara imediat dupa ce m-au angajat, ca asa se poarta acum. Daca, daca , daca...?
As vrea sa ma axez pe partea de contabilitate, desi nu stiu cat imi va lua sa invat tot ce am facut in facultate, eu nelucrand efectiv pe conta niciodata. Deci practica zero, doar ceva teorie, ce-mi mai amintesc de acum cativa ani, cand am terminat eu ASE-ul.
So, what do i do? :|
-
Mona draga, ne ceri o parere in ceea ce ai putea si ai vrea tu sa faci, dar tot tu spui ca nu ai curaj sa pleci din jobul ala, ca ti-e frica de un interviu...imi face impresia ca nu esti stapana pe tine deloc. Nu numai ca nu stii ce vrei dar nici nu ai incredere in ce poti sa faci. Ar trebuii sa lucrezi mai mult la tine si sa te hotarasti, nu-i de mirare ca esti in situatia asta.
Mai mult optimism, mai convingatoare in puterile tale...si daca vrei, POTI!
Cu pesimismul de acum nu vei obtine nimic, niciodata.
Deci, schimba-te si hotaraste-te ce vrei in viata asta. Vrei un job care sa-ti placa, atunci ia-ti inima in dinti si fa aplicatii pt un nou job. Du-te acolo si spune-le cat vrei jobul ala, ca esti pasionata de contabilitate si vrei sa demonstrezi ce poti chiar si cu putina experinta pe care o ai, ceri o sansa sa dovedesti profesionalismul si dragostea care o ai pt contabilitate.
Arata-te pozitiva si incantata tot timpul, este extrem de important sa faci o impresie buna de la inceput.
-
iti faci o lista scrisa de mana cu ce ti-ar place sa faci si pt ce ai aptitudini.
si apoi stai si analizezi unde esti si unde te poti indrepta.
daca e blocaj psihic ai nevoie si de deconectare si asta numai tu stii cum sa ti-o oferi. un mic concediu de un weekend daca este posibil, chiar filme banale dar care pot fi motivationale.
-
Eu zic sa ti pastrezi serviciul..asa cum este el..asta nu inseamna ca nu poti sa cauti in continuare...ba da...dar pana nu gasesti altceva mai bun,si de care sa fi sigura sa nu pleci..e foarte greu sa mai gasesti ceva in zilele noastre de criza..pe langa mai poti sa faci si alte cursuri,sa te specializezi in domeniul in care iti doresti...din pacate cam peste tot sunt job uri de rahat si prost platite..dar asta este situatia...extra activitati in care sa castigi ceva bani in plus,nu stiu sa ti spun..poate un al doilea job,dar deja ai zis ca ai un program mai dificil..sau poate ceva in week-end...
-
mona_p said:
Viata mea de zi cu zi e o nebunie si simt ca nu mai rezist asa.
Program criminal, slujba de tot rahatul, nebunie multa si prost platita, singurul lucru bun sunt colegii, care mai detensioneaza atmosfera.
As vrea sa ma apuc sa fac ceva in afara serviciului, o activitate care sa-mi aduca un ban in plus , sau sa-mi stabilesc un scop, o dorinta, ceva, pentru ca eu nu pot trai fara scopuri. Iar in momentul de fata am un blocaj psihic, cred, ca am impresia ca atrag numai lucrurile naspa, ca nu-mi iese nimic, ca nu-s de ajuns pregatita pentru ce fac. As vrea sa am un back up, ceva care sa-mi faca placere. Si nu ma refer la comercializat cosmetice, ca sunt convinsa ca in urmatoarele mesaje se vor gasi cel putin 2 persoane care sa se ofere sa ma recruteze in avoane, oriflame-uri, metropolitan-uri sau ce-o mai fi nou pe piata. Vreau ceva mai .... elaborat.
Ce faceti voi cand simtiti ca nu va mai place sau nu va mai multumeste serviciul pe care il aveti? Cum ii dati inainte? Sau plecati? Lucrez de atatia ani aici incat nu stiu cum ar fi in alta parte, n-am mai fost de ani de zile la un interviu, mi-e frica sa plec, daca nu gasesc mai bun de atat, daca nu ma angajeaza dupa perioada de proba? Daca ma dau afara imediat dupa ce m-au angajat, ca asa se poarta acum. Daca, daca , daca...?
As vrea sa ma axez pe partea de contabilitate, desi nu stiu cat imi va lua sa invat tot ce am facut in facultate, eu nelucrand efectiv pe conta niciodata. Deci practica zero, doar ceva teorie, ce-mi mai amintesc de acum cativa ani, cand am terminat eu ASE-ul.
So, what do i do?

depinde si ce posibilitati ai la serviciu... ai putea sa inveti o limba straina sau sa slefuiesti ce nu stapanesti 100% din cea/cele de care deja nu esti straina.
daca ai timp si chef de asa ceva. la mine a functionat la un moment dat.cred ca ne darama psihic si perioada asta, am numarat al doilea an complet de criza (nu sariti cu politici ma scot coltii la voi, aici discutam de profesie si nu de cea de politican
) si am intrat "cu fruntea sus si buzunarele-n vant" in al treilea.problema e ca e usor sa zici altcuiva "nu esti multumita, cauta altceva". dar sa treci la fapte, mai ales dupa ceva ani in acelasi post, cum zice Mona ca e, e mult mai greu.
pentru moment e buna si eva.ro, te mai destinzi, te mai descarci... multe intram aici sa ne detensionam de problemele acumulate, chiar daca nu toate deschid topic sa ceara sfaturi.

-
sorell said:
eu m-as pune la punct cu contabilitatea, mi-as lua atestat si as tine ceva contabilitate, pana as castiga foarte bine din asta, si apoi m-as lasa de serviciu si mi-as face firma mea de servicii contabile...asta as face eue multa concurenta in domeniu, Sorell, iar atestatul ala nu se ia chiar usor, din ce am auzit.
ca sa ai ceva sanse sa ajungi vreodata realizat trebuie sa devii membru c.e.c.a.r. si cred ca balaurii batrani de acolo nu se dau in vant dupa concurenta cu putere de munca...
-
concurenta este in orice domeniu...eu cand sunt pasionata de ceva, invat tot ce pot despre domeniu si incerc sa scot si niste bani...mona, lucreaza intr-un loc caldut de cativa ani...a incetat sa mai invete, a devenit autosuficienta...dar ea spune ca ar vrea sa se axeze pe partea cu contabilitatea...e momentul sa se ambitioneze, sa invete, sa se autodepaseasca si nu sa gaseasca scuze...daca ai vointa orice se poate
-
Daca tot ai cunostinte de contabilitate si doresti sa lucrezi in domeniu, poti sa incerci o colaborare cu o contabila sau o firma de contabilitate. Asta iti ofera si flexibilitatea dorita dar si acea remuneratie in plus.
In felul acesta iti aduci aminte dar si inveti lucruri noi. Referitor la CECCAR: daca ai terminat o facultate cu profil economic (nu neaparat contabilitate - aici intra si comert, finante banci, cibernetica - ase), poti da examen de acces.
Examenul este in toamna deci pana atunci poti sa inveti (examenul este din mai multe materii - legislatie, conta, drept, doctrina etc. CECCAR efectueaza si niste cursuri de pregatire / legislatie. Unele sunt tampenii curate, altele nu chiar (evident trebuie sa le platesti).
Poti incerca si un curs de inspector resurse umane. Va fi necesar ca fiecare firma sa aiba un contract de colaborare (chiar si 2 ore) cu un inspector pentru intocmirea fiselor PSI, instructaj and stuff. Cursuri de genul organizeaza si Ministerul Muncii parca. -
sorell said:
concurenta este in orice domeniu...eu cand sunt pasionata de ceva, invat tot ce pot despre domeniu si incerc sa scot si niste bani...mona, lucreaza intr-un loc caldut de cativa ani...a incetat sa mai invete, a devenit autosuficienta...dar ea spune ca ar vrea sa se axeze pe partea cu contabilitatea...e momentul sa se ambitioneze, sa invete, sa se autodepaseasca si nu sa gaseasca scuze...daca ai vointa orice se poateSorell, eu inteleg ce zici tu, doar ca... vezi tu, noi doua privim absolut subiectiv lucrurile...
Mona a incetat sa mai invete pentru ca probabil nu mai are ce, si de la acel moment a aparut grauntele de plafonare/rutina, care a crescut si tot creste...
daca era intr-adevar pasionata de contabilitate, facea de mult ce zici tu sa faca... la cum a pus Mona problema, mie imi suna mai degraba a "sa vadem ce as putea face altceva" combinat cu "in fond sunt absolventa ASE asa ca as putea incerca ceva pe contabilitate".
cunosc un caz similar, sugestia cu contabililatea i-am dat-o si eu si mi-a raspuns ca i-ar fi prea greu, dupa ani in care a lucrat in cu totul alt domeniu, fara legatura directa cu contabilitatea...
plus ca Mona zice doar de ceva cunostinte teoretice, dobandite in timpul facultatii.
in fine... la cate firme au ajuns "pe butuci" si cate sunt suspendate, nu e un moment prielnic, parerea mea.
Acest mesaj a fost editat de către hau_hauuu: -
cred ca mai degraba ar trebui sa vada cum poate ajunge recuperator de creante, la cate falimente sunt...
hau, ai si tu dreptatea ta...ea stie ce vrea si ce poate, cata energie are si cat vrea s-o ia din loc...in toate sfaturile date de fete mai sus e ceva de care se poate agata, numai sa vrea...oamenilor le e tare frica de schimbare, cu toate ca , de cele mai multe ori, aduce foarte multe lucruri bune... -
sorell said:
cred ca mai degraba ar trebui sa vada cum poate ajunge recuperator de creante, la cate falimente sunt...
hau, ai si tu dreptatea ta...ea stie ce vrea si ce poate, cata energie are si cat vrea s-o ia din loc...in toate sfaturile date de fete mai sus e ceva de care se poate agata, numai sa vrea...oamenilor le e tare frica de schimbare, cu toate ca , de cele mai multe ori, aduce foarte multe lucruri bune...depinde si ce varsta are Mona. la 30 de ani, fata de 45 de exemplu, altfel iei deciziile rivitoare la schimbari de job/cariera

cat despre "recuperator de creane", asta era buna cu vreo 2-3 ani in urma...
acum e perimata, care si-a luat teapa e deja in lichidare si nu mai ai ce-i face, cine nu, a invatat sa-si pazeasca mai bine spatele...

Acest mesaj a fost editat de către hau_hauuu: -
sorell draga nu-i usor fetii asteia, desi a facut o nfacultate de contabilitate daca nu a lucrat vreodata in odmeniu si nu are experinta nu are habar cu ce sa inceapa, are habar unde se termina dar stiu eu calr ce spun. Sun contabil, am lucrat in Romania cu pixul pe hartie cu dosar de debite si dosar de credite, in princiopiu tot ce intra trebuie sa iasa, ca valori ma refer, deci trebuie sa fie un balans. Ei bine am fost la fel de speriata cand am fost nevoita sa lucrez intr-o tara straina, intr-o limba straina pe care abia o vorbeam, dar mi-am dorit din tot sufletul jobul ala si am sustinut cu tarie ca stiu si pot demostra, desi nu cunosteam progarmul lor de contabilitate si nici limba cu termeni tehnici specifici. Nu mi-a fost usor, dar au fost impresionati de motivatia mea, de dorinta mea si mi-au dat sansa pt 1 luna sa dovedesc, o luna mai tarziu am luat contractul permanent. Asa ca, sa nu-mi spuna mie cineva ca nu se poate...cand ai 40 de ani si nici nu stii programul contabil deloc si nici nu ai habar de alte chestii locale esti in mare necaz, depinde in final de cat de mult vrei jobul ala.
Astia ai mei au zambit si mi-au dat o sansa...in 4 ani am fost promovata in 4 pozitii, am plecat fiindca nu mai aveam unde urca, peste mine era seful de finante si nu aveam sanse. M-am mutat din bine in mai bine, acum lucrez ca contractor de taxe si vizez firme care platesc bine, totul iti sta la dispozitie cand stii bine vrei si esti motivat sa o faci.
Ea are sanse mari sa partice contabilitatea dar nu are curaj sa se rupa din munca actuala, frica de necunoscut, teama ca nu stie bine un job, ca nu se va descurca...taote sunt sub semnul intrebarii. Aicii trebuie sa o ajutam noi...sa-i insuflam increderea in ea sa aplice pt joburi noi, sa accepte la inceput sa munceasca in joburi mai mici, undeva unde poate sa inceapa sa practice meseria pentru care s-a pregatit, dar definitiv ceva unde i-ar place sa munceasca.
Acest mesaj a fost editat de către Maricon: -
Maricon, eu una sunt de acord cu tine ca trebuie incurajata sa caute altceva daca actualul post nu o (mai) satisface, dar maaare atentie sa nu sara din lac in put; iar exemplul cu "uite ce am facut eu si ce am ajuns, daca eu am putut poate oricine" iar nu mi se pare corect.
in viata, pe langa calitati/capacitati, uneori mai intervine si un dram de noroc. daca la tine a fost dramul ala si ti-a iesit cum ai dorit, nu inseamna ca va fi la fel cu oricine altcineva.
zice Salma de femei abuzate; mie nu mi se par comparabile situatiile, zau asa.
plus ca probabil ca Mona a scris intr-un moment de surescitare; in fine... Mona momentan nu e in peisaj.
poftim
incurajati-ma pe mine ca-s in (aproape) aceeasi situatie. numa' sa nu cereti direct pe forum date personale gen varsta/semnalmente/pin card ca nu dau.pin-ul nici la privata

-
Intr-adevar as putea sa spun ca am fost super norocoasa, da, ai dreptate, factorul "noroc' l-am uitat si numai dumnezeu stie cat am vomat in dimineata de dinainte de interviu...de emotii si stress, si dupa ce am luat jobul am continuat sa vomit inca vreo luna...eram teribil de speriata si teama ca in orice moment o sa mi se ceara sa plec.....dar am avut norocul sa pot face fata si sa reusesc.
-
O informatie importanta PIN-ul cardului nu-l dai nimanui, niciodata, nici copiilor si nici sotului, ala trebuie sa fie marele tau secret.
Stiu bine ce vorbesc...lucrez cu transferuri bancare cu sume enorme de milioane de dolari, si am semnat contract de confidentialitate...pit face puscarie daca diviulg asa ceva. Cat priveste Cardul personal si PIn-ul lui, nu poti risca sa pierzi ce ai reusit sa strangi acolo, aici fiecare are cardul lui personal, inclusiv conturi si carduri separate pt soti. -
Maricon said:
sorell draga nu-i usor fetii asteia, desi a facut o nfacultate de contabilitate daca nu a lucrat vreodata in odmeniu si nu are experinta nu are habar cu ce sa inceapa, are habar unde se termina dar stiu eu calr ce spun. Sun contabil, am lucrat in Romania cu pixul pe hartie cu dosar de debite si dosar de credite, in princiopiu tot ce intra trebuie sa iasa, ca valori ma refer, deci trebuie sa fie un balans. Ei bine am fost la fel de speriata cand am fost nevoita sa lucrez intr-o tara straina, intr-o limba straina pe care abia o vorbeam, dar mi-am dorit din tot sufletul jobul ala si am sustinut cu tarie ca stiu si pot demostra, desi nu cunosteam progarmul lor de contabilitate si nici limba cu termeni tehnici specifici. Nu mi-a fost usor, dar au fost impresionati de motivatia mea, de dorinta mea si mi-au dat sansa pt 1 luna sa dovedesc, o luna mai tarziu am luat contractul permanent. Asa ca, sa nu-mi spuna mie cineva ca nu se poate...cand ai 40 de ani si nici nu stii programul contabil deloc si nici nu ai habar de alte chestii locale esti in mare necaz, depinde in final de cat de mult vrei jobul ala.
Astia ai mei au zambit si mi-au dat o sansa...in 4 ani am fost promovata in 4 pozitii, am plecat fiindca nu mai aveam unde urca, peste mine era seful de finante si nu aveam sanse. M-am mutat din bine in mai bine, acum lucrez ca contractor de taxe si vizez firme care platesc bine, totul iti sta la dispozitie cand stii bine vrei si esti motivat sa o faci.
Ea are sanse mari sa partice contabilitatea dar nu are curaj sa se rupa din munca actuala, frica de necunoscut, teama ca nu stie bine un job, ca nu se va descurca...taote sunt sub semnul intrebarii. Aicii trebuie sa o ajutam noi...sa-i insuflam increderea in ea sa aplice pt joburi noi, sa accepte la inceput sa munceasca in joburi mai mici, undeva unde poate sa inceapa sa practice meseria pentru care s-a pregatit, dar definitiv ceva unde i-ar place sa munceasca.cred ca poti sa fii sursa de inspiratie si motivatie pentru mona...povestea noastra este oarecum asemanatoare, numai ca eu am lucrat in ultimii 7 ani pentru mine, ...dar eu iubesc schimbarea, munca facuta cu pasiune, n-am incetat sa invat si cand mi-am propus ceva, cum spunea me_eva mai sus, am facut planul pe hartie, mi-am luat inima in dinti si am transformat visul in realitate...ehee, am facut greseli, am cazut, am disperat, am reusit...cred ca depinde de firea omului, de cat de puternic este visul...