Evelor, HELP!!!
-
0 0Sunt inca "anesteziata". Da, omul in care mi-am pus toate SPERANTELE, omul care m-a facut sa visez frumos atatea luni, care inca imi spune "te iubesc" nu e ceea ce pare. Acum cateva minute in urma m-am convins. Si primul impuls a fost de a va scrie.
Ce suflet poti avea incat sa joci teatru, sa te prefaci? M-a cucerit frumos, pas cu pas. Da, probabil e mandru, inca o cucerire pe interminabila lista.
El - departe, in Canada. Eu aici. Telefoane, scrisori, ganduri de intoarcere acasa, neajutorat, singur intre straini. Am primit printr-o cunostinta un pachetel de la el. Pentru ca se apropie ziua lui as fi vrut sa-i trimit si eu ceva. Ok, am cumparat ceva tipic romanesc si poze. Si inca ceva...(nu stiu daca o sa ma condamnati sau cum o sa ma etichetati), i-am pregatit banii de care are nevoie pentru venirea in tara. Nu, nu e vorba doar de un bilet dus, ci dus-intors, pentru ca doream sa-l ajut sa-si indeplineasca acest vis si nu voiam sa-i impiedic realizarea "visului canadian".
Toate, cu acordul lui..."fie, imi calc pe orgoliul masculin si accept biletul".
Sunt capabila de daruire pana la maximum, eu n-as mai conta dar...am descoperit ca nu e omul. Ma doare.
Nu stiu cum sa-i spun ca am descoperit acest lucru, poate e mai bine sa tac???
Sigur relatia aceasta s-a sfarsit, n-am fost prea fericita pana acum ca sa-mi permit in continuare o relatie in compromis.
Al doilea lucru care ma framanta...ce sa fac??? pachetul meu (inclusiv suma imensa de bani) e in Romania,la cunostintele mele care pleaca curand. El stie ca va sosi. Ce sa fac??? Sa-l las sa plece (dar catre cine??? catre un om care m-a mintit mereu si m-a facut sa cred ca e altceva) sau sa incerc a-l recupera?
Va rog, am nevoie de un sfat de la voi. Zilele trec si trebuie sa iau decizia corecta.
Va pup, Nora -
sacrificiul are o limita si o suma de bani data unuia care nu merita mi se pare o prostie.
eu zic sa iei banii inapoi si sa pleci in excursie..sa te distrezi..etc
lasa corectitudinea de o parte si fi corecta cu cine merita.
plus ca tu esti femeia si nu el..tu meriti sa fii rasfatata nu el sa primeasca tot pe tava.
cite femei au mai facut asta pentru el?
dragostea este oarba dar ai si un creier care sa puna stop in cazuri extreme.
indiferent de motiv nu vad de ce trebuie sa ii platesti tu drumul caci nu cred ca el este handicapat. -
Norina draga, sigur ai citit povestea mea. Si eu fac parte dintre acele eve care sunt capabile sa se sacrifice la maxim pt un barbat. Concluzia mea dupa 10 ani de relatie cu un astfel de om? NU MERITA SACRIFICIUL! Alegerea este insa a ta! Tu esti cea care trebuie sa ia o decizie... Deschide bine ochii, nu te lasa orbita de dragoste!
-
Draga mea, daca tu simti ca el nu merita, nu face sacrificiul, iti va parea rau dupa si un bilet dus intors Canada nu costa doi lei. Iar daca el a acceptat se pare ca are ceva lipsuri nu numai in buzunar.
Poate ar trebui sa-ti recuperezi pachetul si sa te mai gandesti. Nu te lasa oprita de sentimente de jena, ca ce va zice lumea, ca nu e bine. Mai bine gandestete ce va zice lumea cand va afla cum te-a prostit?
Si daca vrei sa faci un bine, da banii aia la niste batrani amarati, ca e plina Romania de ei.
Numai bine si sa te ocroteasca Dumnezeu. -
Norina draga, nu stim ce te-a facut sa vezi deodata lucrul asta la el, poate daca te ajuta sa spui te putem ajuta mai bine, insa orice ar fi ma gandesc ca e destul de grav, si chiar daca nu, tot nu merita efortul asta atat de mare pe care esti tu dispusa sa-l faci. Nu e sotul tau, nu ai nici o obligatie fata de el, ca ai vrut sa faci un gest frumos cu pachetul e altceva...dar tu sa faci de aici sacrificiul banilor cu biletul lui???!!! Scumpa mea, nu se poate asa ceva, el NU trebuia sa accepte asa ceva in ruptul capului!
Numai bine! -
norina....sa nu te superi pe mine dar rad de pocnesc...

TU NU ESTI ZDRAVANA LA CAP???? nici dupa o relatie de-un an n-as putea sa-i platesc ceva la vreun barbat, daramite cand nici nu-l cunosti prea bine...
ce-ai femeie, ai cazut in cap??? te scot banii din casa si ai chef de chestiuni caritabile??? mai bine i-ai da unui amarat de batran abandonat pe strazi...
doamne fata...
...exista o vorba atata de reala...
"lumea e plina de 'prosti'...destept esti daca-i gasesti si ii folosesti" -
Va multumesc ca mi-ati deschis ochii,ca nu m-ati "certat" prea tare si am reusit sa iau o decizie. Multumesc pentru ca ati gasit putin timp sa-mi scrieti.
Am telefonat rudelor mele, pe ultima suta de metri si cu inima stransa i-am rugat sa lase totul in tara. Ei au locuit intr-un oras la 200km de mine, deci va dati seama ca am fost hotarata, am facut drum dus-intors special sa las pachetul. M-au inteles desi a existat si...mirare.
Consider ca am fost corecta in aceasta relatie de la bun inceput, aucum doar voi putea fi acuzata ca nu m-am tinut de cuvant pana la capat. Si maine e ziua lui de nastere. Nefericita coincidenta, iar el asteapta sa ajunga rudele mele.Insa, nu pot accepta sa raman "rezerva" din viata lui in timp ce el pentru mine a fost totul.
A fost o vreme, in care ma suna des, vorbeam minute in sir, si-mi spunea ca vrea sa vina acasa,(dorul de tara), ca nu mai suporta. A plans. Si asa am crezut eu de cuviinta sa-l ajut, chiar daca e barbat. Daca ar fi fost o relatie adevarata cred ca trebuia sa luptam amandoi pentru ea. Dar, repet, cred ca eu sunt "rezerva", e ferm convins ca il iubesc asa cum e.
Nu stiu ce explicatii ii voi da, daca trebuie sa-i dau. Si tacerea e uneori un raspuns, nu???
Astazi si-a "adus aminte " ca ma iubeste. Tocmai am primit un mail siropos. N-ar fi exclus sa primesc si un telefon induiosator, cu rugaminti si lacrimi...au mai fost dar nu vreau sa traiesc din minciuni.
Mesajele voastre mi-au dat curaj, m-au facut sa "vad". Merci!
Cu bine, Nora -
sa nu ai indoieli si sa nu-ti fie rusine. Nu tie, ok?
de-ai stii cati ca el sunt pe lumea asta, daca tot e sa te fraiereasca unu' macar sa nu te si coste.
Da-l incolo si ia-ti ceva frumos de banii aia (ceva pufos si roz care sa te faca fericita). Ai facut foarte bine!
Si nu-ti mai pierde vremea cu el nici macar pentru explicatii, ca nu merita sa te mei consumi. Sarbatori fericite si linistite! -
In seara asta am ajuns acasa dupa o calatorie dus-intors de mai bine de sase ore. Am recuperat totul.
Nu sunt nici multumita, nici trista. Nu ma simt nici mai bogata, nici mai saraca. Nu am puterea sa desfac nimic si cred ca voi pune totul intr-un loc, sa ramana asa intact.
Poate intr-o zi va veni in tara, poate ne vom inatlni, poate 1% m-am inselat eu. Desi nu cred...e greu sa cunosti pe cineva cu care imparti totul dar pe cineva la 7000 de km?
pentru cinnamon_girl : lasa-mi o adresa de mail si-ti voi raspunde la intrebare.
Va pup,
Nora -
Au trecut cateva saptamani si povestea mea continua(?).
La tacerea mea am primit cateva semne pe mail iar in final telefoane...pana cand am reusit totusi sa vorbim. I-am scris si am primit un mail cu explicatii la fiecare "acuzatie". Am hoatarat sa trimit doar pachetul. Mi-a multumit, telefonat...n-a insistat sa intrebe "de ce?", "de ce numai atat"?
Apoi s-a asternut din nou tacere, pc-ul lui ii face probleme...voi credeti? La urma urmei exista si net-caffe sau or fi scumpe pe-acolo? Ideea este ca nu-mi place modul in care comunicam, atunci cand se asterne tacerea. El spune ca mai exista astfel de "sincope" si trebuie sa le depasim.
La fiecare telefon imi repeta sa am incredere in el si totusi...parca n-am!
Stiu ca intr-o zi iar va suna telefonul, ca iar imi va scrie dar imi lipsesc orele noastre cand stateam de vorba si nu stiu cum sa ma lamuresc.
Relatia asta e terminata sau e doar o neconcordanta de moment?