voi ce intelegeti?
-
0 0
Incerc sa spun si eu un episod din viata mea, sper sa nu plictisesc si sa nu primesc prea multe "suturi". Oricum, orice parere este binevenita. De vreun an si ceva am cunoscut un barbat, divortat, cu o fata de 22 ani, care locuieste in acelasi oras cu mine. La inceput legatura noastra se rezuma la messenger si cateva telefoane la cateva saptamani. Nici nu ma prea incanta felului lui de a fi, a refuzat de la bun inceput sa-mi spuna numele, ci doar prenumele si stiu, destul de vag, unde lucreaza. Si situatia este aceeasi si la ora actuala (nu-mi plac persoanele "ascunse" si care pretind ca-ti sunt prieteni). Vara anului trecut, am avut probleme de sanatate, am suferit o interventie chirurgicala. Pana sa stiu exact ce afectiune am, am facut niste tratamente aiurea, in urma unei ecografii gresit interpretate de un medic radiolog. Cand acest barbat a aflat ca am probleme de sanatate, a inceput sa ma sune mai des, ma mai sfatuia, si uite asa am ajuns sa vb zilnic. A fost, moral, alaturi de mine pe parcursul intregii perioade, a sunat inclusiv cand eu eram in sala de operatie. Am apreciat f. mult ajutorul lui, este benefic sustinerea cuiva cand ti-e greu. Legatura am pastrat-o si dupa externarea mea, a inceput sa ma ajute la cumparaturi, uneori mai imi cumpara el fructe etc. Am iesit si in jurul orasului, la iarba verde, a avut rabdare cu mine ca mergeam mai incet. Prima data cand m-am urcat in masina lui, dupa operatie, mi-a zis :" Sa nu te indragostesti de mine si sa stai linsitita ca nu te "incalec" in masina". Nu prea am vazut eu rostul acelor precizari, pt. ca daca mi se pare dubioasa persoana cu, care urmeaza sa plec nu ma duc pt. nimic in lume. Deci, incredere in el aveam. Cu vreo luna in urma, a avut probleme cu laptop-ul si m-a rugat sa-l ajut (am studii de IT si ceva experienta in domeniu). Initial a zis sa ma duc la el, am zis ok. Apoi a hotarat sa vina el la mine acasa, ca la el venise fiica lui in vizita. Ok, a venit la mine, am incercat sa vedem ce are laptop-ul. A stat cam 2 ore, a fumat in casa, dar ce m-a suparat f. tare a fost remarca lui ca nu l-am servit cu o cafea, el fiind mare consumator. Nici prin cap nu mi-a trecut, eu si mama nu consumam cafea. Mi s-a parut putin deplasat sa tot zica intruna ca macar o cafea puteam sa-i dau (am zis ca-l servesc cu suc, prajituri). Mi-a venit si mie nervii si m-am gandit ca si el putea veni macar cu o floare, tinand cont ca eram doua femei in casa si o cunoaste pe mama. A plecat, a zis ca-l doare capul ca n-a baut cafea si mi-a lasat laptop-ul. Era hardul defect, a doua zi i-am spus ca are un coleg si prieten un hard pt. laptop, ma duc sa vad daca e bun. A fost de acord. Si uite asa, pe un polei, m-am carat cu laptop-ul pana la coleg. Asta a zis ca nu desface laptop-ul daca nu cer acordul proprietarului. Il sun, imi zice ca nu poate vorbi, ma suna el mai tarziu. Am cam inghitit noduri, colegul era la munca, nu puteam sa-i rapesc mult timp. Am motivat ca e la servici cand colegul m-a intrebat unde-i gasesc pe astia. Ma suna, isi da acordul sa incercam acel hard, era ok, dar nu a vrut sa ramana hardul colegului meu, voia componenta noua. Ok, decizia lui. Cand am plecat de la coleg, era cam intuneric, polei cat cuprinde, si il sun sa vad ce face cu laptop-ul. Mai bine ma lasam pagubasa. A inceput sa ma roage sa ma duc eu in oras sa-i comand hard, ca ma pricep, ca el nu poate pleca. Nu prea ma atragea ideea, era alunecus dar amintindu-mi cat m-a ajutat cand mi-a fost greu, am zis ok, mai ales ca eu am crezut ca e la munca cand a zis ca nu poate pleca. Dupa ce am plecat de la magazin l-am sunat sa-i spun pret, etc. si ca a doua zi ma va suna sa-mi spuna daca au adus hardul (am dat datele mele de contact la magazin), dar era o problema, eu nu aveam disponibili banii pt. achitarea hardului si trebuia sa mi-i aduca el, dar tragea intruna ca nu poate pleca. L-am intrebat, in gluma, daca e cumva la subsol, la arest si am ramas masca cand mi-a zis ca nu, e acasa, dar e fata lui prin casa si nu poate pleca. Am simtit ca-mi zboara creierii de nervi, pai cum, doar fata lui nu are 2 ani sa nu o poata lasa singura in casa, adica eu ma plimb, pe ger si polei, cu laptop-ul dupa mine, sa-i rezolv lui problemele si el sta in casa, ca e fi-sa acolo?! Atunci cum putea vb la telefon, mai ales ca mai facea si unele glume cam deplasate, nu-l auzea fata? Am uitat sa va spun ca intre noi nu e nimic intim, nici macar nu ne-am sarutat, dar subiectul lui preferat, de discutie, sunt aventurile lui amoroase, mai ales cu femei casatorite. Eram f. nervoasa, l-am sunat sa-i spun ca trebuiesc datele lui pt. a putea completa certificatul de garantie, ca nu-l pot face pe numele meu. S-a cam enervat, a venit si si-a luat laptop-ul. A doua zi l-am anuntat cand au sunat cei de la magazin, si s-a dus la ei. Si nu a mai dat niciun semn de viata. L-am sunat sa fiu sigura ca a primit hardul pe care-l comandasem eu. Si atat. Aaa, am uitat sa va spun ca a avut grija, dupa toate acestea, sa-mi spuna ca eu nu prea am cine stie ce programe pt. calculator, ca nu ma pricep daca ma scoate cineva de pe "linia" mea, adica mai ca nu a spus direct ca-s proasta. M-am enervat groaznic, simteam ca-mi crapa capul. Sa nu o mai lungesc: am rupt legatura cu el, si dupa vreo 8 zile m-a sunat sa-mi spuna ce probleme a avut el, cu bateria de la baie, etc. Vorbea ca si cand nu se intamplase nimic. Am vorbit cu el, din bun simt, dar f. scurt si distant. Si a inceput sa ma sune iar zilnic, ba mai bate si niste apropouri cu tenta sexuala. Ma fac ca nu aud, mai ales ca inca continua sa spuna ca daca venea el cu o punga de cafea era ca si cand ar fi venit cu o pereche de ciorapi sa ma "incalece". Ma crucesc de cum poate gandi, la varsta lui (47 de ani). M-a intrebat daca am nevoie de ceva de la hipermarket, ca stie ca nu pot cara greutate, i-am raspuns ca merg daca el are drum. Ieri eram in piata, ma suna si-mi zice ca daca sunt in piata inseamna ca nu mai am nevoie de nimic de la hipermarket, ca altfel il rugam. Iar mi-a venit nervii si i-am zis ca eu nu pot dispune de timpul lui liber, masina lui, etc. A inceput sa rada si nu a mai zis daca mergem sau nu. Stiu ca par lucruri puerile ce v-am povestit, si mie imi par, dar nu-l inteleg deloc pe acest barbat, imi spune ca ma gaseste atragatoare ca femeie dar se poarta tare urat uneori, si apoi mai povesteste si ce "trairi" minunate are el cu femeile. Uneori nu vreau sa mai vorbesc cu el, dar ma gandesc ca a fost printre putinii, uneori singurul, care se interesa de mine cand mi-a fost greu si parca simt ca am o obligatie morala. Poate gandesc eu prost. Ce vrea acest barbat de la mine, voi cum interpretati atitudinea lui? Va multumesc si nu judecati prea aspru initiatoarea topicului.:)
-
Cred ca e un barbat obisnuit sa aiba femeile la picioarele lui din cate am inteles are si o situatie materiala buna...E genu acela de barbat caruia ii place sa se joace cu o femeie si cand nu reuseste orgoliu lui cam are de suferit...E divortat,nu cred ca neveasta l a lasat de bun ce e....oricume dubioasa chestie "s a nu te indragostesti de mine"wtf,,,,prea mandru de el si se cam joaca cu tine,,,,
-
va multumesc pt. pareri. si acum sa incerc sa va mai lamuresc cu cate ceva: nu prea ma ghidez mereu ce IQ are interlocutorul, atata timp cat are bun simt, poate nu e bine cum procedez; din postarea ta am inteles ca nu sunt chiar atat de proasta cum sustine el
da, ai dreptate sorell, este f laudaros, vorba unui prieten care spune "asta se crede cel putin print, ar trebui sa se spele cu apa rece pe fata". Pieldeverano, situatia lui materiala este acceptabila, nu-l prea vad genul sa faca cadouri femeilor pt. a fi cu el. oricum, nu inteleg de ce spui ca orgoliul lui a cam avut de suferit, in cazul meu. pai nu ma tenteaza deloc sa-i ajung in pat, dupa ce imi tot spune. mai ales ca m-a sters cu ceva timp in urma si din lista lui de messenger, pe motiv ca habar nu am sa port un dialog, trebuie sa "traga" de mine, se mira ca eu pot discuta cu un barbat. bun, ok, asa o fi, dar atunci de ce ma suni? cica la telefon sunt alta, vorbesc, ii place, vorbeam si cate 2 ore. deci? cum sa ma atraga un barbat care atunci cand ma enerveaza insinueaza ca nervii mei sunt provocati de faptul ca sunt ne..... -
E un barbat de ala TELENOVELIST gen jose aramndo si nu in sensu pozitiv.....ii place sa se joace si sa nu se arda genu ala cuceritoru fara stapan....avand in vedere ca fiica lui are 22 de ani el 47 probabilo so fi insurat devreme si n o fi avut timp sa si traisca tineretea de don juan....si faza cu stersu din lista de mes da de gandit ce copil e zici ca are 3 ani
...in loc sa ti aduca flori el iti aduce nervi HALA BARBAT... -
Acest individ,se crede prea destept,prea bun,prea, prea...si ii place sa jigneasca sau este excesiv de sincer...eu in locul tau as rupe legatura...si i as zice cateva vb..cum ca ar trebui sa fie mai diplomat cu o femeie,mai respectuos,si nu asa sa ti povesteasca ce face el cu femeile in pat,sau cum le cucereste..mi se pare un mitocan..si mai ales pt varsta lui...
Acest mesaj a fost editat de către eueu09: -
atitudinile si parerile celorlalti despre noi ne fac noua propriile atitudini si pareri ...cateodata tindem sa credem ce spun ceilalti despre noi ...dak spun k suntem urate avem tendinta de ai crede ...asta dak nu ai incredere in propria persoana....am doar 18 ani dar stiu ce vb ...acel barbat nu este de tine...chiar dak te-a ajutat la greu asta nu inseamna k vom ramane vesnic recunoscatorii ...indeparteaza-te de el ...parerea mea ar fi sa ii spui clar in fata ce simti si ce te deranjeaza ...
-
Toti barbatii (sau cel putin f multi) se lauda cu anumite lucruri,mai mult sau mai putin adevarate.Cred ca faza cu aventurile sunt pure inventii pentru a l face in ochii tai mai dezirabil.O tampenie tipic masculina.
In rest se comporta cam aiurea pentru varsta lui,pastreaza amicitia atat timp cat nu te deranjeaza,altfel intrerupe legatura,nu e nevoie de explicatii,nu e nimic intre voi,si probabil ca nici nu va fi devreme ce il gasesti suparator si magar deja.