o dragoste imposibila....ce ma fac?
-
0 0
m-am indragostit nebuneste de un barbat cu care am trait o frumoasa poveste de dragoste acum sapte ani,in 2004 ,a fost o dragoste la prima vedere din ambele parti insa s-a treminat rapid din cauza distantei{400km}si poate faptului ca eram prea mica si m-am lasat prea mult influientata de cei din jur.am suferit enorm atunic si eu si el,,din 2005 nu am mai vb niciodata cu el ,acum sunt casatorita si am un copil la fel ca si el insa l-am regasit cu ajutorul internetului si am inceput sa vb la telefon,in momentul cand l-am auzit a trezit in mine ca un vulcan,simt ce nu credeam ca voi mai simti vreodata,nu ma pot contola,simt ca nu mai am aer,nu mai pot dormi ,nu mai pot manca,nu mai pot sta fara sa-l aud,tot ce simt este atat de puternic incat sunt convinsa ca nu poate intelege decat cine a mai simtit asta vreodata,vorbim la telefon foarte mult poate si cate doua ore pe zi,insa facem asta pe ascuns,stiu ca nu e bine dar asta simtim,nici eu si nici el nu putem renunta la familie din cauza responsabilitatior pe care le implica un copil insa nu ne putem controla,ne dorim foarte mult sa ne vedem insa distanta e foarte mare pentru a face asta pe ascuns,simt ca o sa mor daca nu-l vad,de doua saptamani nu mai sunt in stare de nimic,simt ca inebunesc....ce sa fac?stiu ca noi nu voi mai fi impreuna niciodata dar nu ma pot opri.....acum nu-mi mai doresc nimic altceva decat sa-l vad,insa nu stim cand si cum vom face asta iar gandul asta ma innebuneste........spuneti-mi ce sa fac ? cum sa pot merge mai departe?
-
eu zic sa ti dai doua palme si sa te gandesti la copilas, e greu dar trecutul e trecut ... nu stiu cum pot unii sa si complice existenta intr un asa hal. Nu te judec, nu te critic te inteleg dar nu mai esti un o pustoaica si ar trebui sa stingi vulcanul cumva si sa ti vezi de viata ta! Faci primul pasi si dupa, ce urmeaza ...deschizi cutia pandorei ?
Acest mesaj a fost editat de către maria_maria25: -
aaaard in flacari, aaaard in flacari........

eei nu poti controla, astea-s povesti...te lasi cum m-am lasat eu de fumat acum 5 sau 6 ani: dintr-o data!
trebuie doar sa vrei cu adevarat si sa fii motivata iar motivatia AR TREBUI sa fie familia ta
trezeste-te pana nu va fi prea tarziu
Acest mesaj a fost editat de către floare-de-colt: -
Prima data distanta a fost fatala, dar a doua oara oare ce va fi fatal pentru relatia voastra, dragostea si sentimentul in sine este extraordinar mai ales atunci cand este intens, eu te inteleg si stiu prin ce treci dar trebuie sa intelegi ca ai un copil la mijloc si e pacat sa il faci sa sufere pentru o relatie care nu stii daca va merge. Si eu trec prin acelasi lucru este greu dar e posibil.
-
trebuie sa analizezi cat conteaza familia ta, despre care nu dai prea multe detalii, daca esti fericita sau daca aveti probleme, daca merita sa risti sa-i faci pe cei dragi sa sufere pentru cateva momente de pasiune, si mai trebuie sa te gandesti ca din 2005 pana acum si tu si el v-ati schimbat si poate nu va mai fii la fel de frumos ca atunci.
poate ti-e doar dor de perioada aia, gandeste-te si decide ce e mai bine pt tine si familia ta! -
yellow.y said:
m-am indragostit nebuneste de un barbat cu care am trait o frumoasa poveste de dragoste acum sapte ani,in 2004 ,a fost o dragoste la prima vedere din ambele parti insa s-a treminat rapid din cauza distantei{400km}si poate faptului ca eram prea mica si m-am lasat prea mult influientata de cei din jur.am suferit enorm atunic si eu si el,,din 2005 nu am mai vb niciodata cu el ,acum sunt casatorita si am un copil la fel ca si el insa l-am regasit cu ajutorul internetului si am inceput sa vb la telefon,in momentul cand l-am auzit a trezit in mine ca un vulcan,simt ce nu credeam ca voi mai simti vreodata,nu ma pot contola,simt ca nu mai am aer,nu mai pot dormi ,nu mai pot manca,nu mai pot sta fara sa-l aud,tot ce simt este atat de puternic incat sunt convinsa ca nu poate intelege decat cine a mai simtit asta vreodata,vorbim la telefon foarte mult poate si cate doua ore pe zi,insa facem asta pe ascuns,stiu ca nu e bine dar asta simtim,nici eu si nici el nu putem renunta la familie din cauza responsabilitatior pe care le implica un copil insa nu ne putem controla,ne dorim foarte mult sa ne vedem insa distanta e foarte mare pentru a face asta pe ascuns,simt ca o sa mor daca nu-l vad,de doua saptamani nu mai sunt in stare de nimic,simt ca inebunesc....ce sa fac?stiu ca noi nu voi mai fi impreuna niciodata dar nu ma pot opri.....acum nu-mi mai doresc nimic altceva decat sa-l vad,insa nu stim cand si cum vom face asta iar gandul asta ma innebuneste........spuneti-mi ce sa fac ? cum sa pot merge mai departe?
Gandeste-te la copil!
-
Probabil ca daca l-ai vedea nu ai mai simti acelasi lucru.Eu am avut surpriza sa gasesc pe internet un fost prieten,de care am fost indragostita nebuneste in adolescenta.Era cat pe ce sa nu-l recunosc,se uratise in ultimul hal,sau poate ca asa era si atunci si-l vedeam eu print
Nu e posibil ca sentimentele tale sa fie autentice,sunt doar un ecou a ceea ce ai trait atunci... -
anna.anna said:
ai un impuls nu te poate condamna nimeni .... cu toti stim ce inseamna chiar dak alti nu o recunosc dar cu totii avem aceleasi sentimente ...poate va puteti intalni si o aventura nu strica...pe ascuns bineinteles..dar fi prudentatu faci parte din categoria : Calc pe cadavre ca sa fiu eu fericita!
-
yellow.y said:
m-am indragostit nebuneste de un barbat cu care am trait o frumoasa poveste de dragoste acum sapte ani,in 2004 ,a fost o dragoste la prima vedere din ambele parti insa s-a treminat rapid din cauza distantei{400km}si poate faptului ca eram prea mica si m-am lasat prea mult influientata de cei din jur.am suferit enorm atunic si eu si el,,din 2005 nu am mai vb niciodata cu el ,acum sunt casatorita si am un copil la fel ca si el insa l-am regasit cu ajutorul internetului si am inceput sa vb la telefon,in momentul cand l-am auzit a trezit in mine ca un vulcan,simt ce nu credeam ca voi mai simti vreodata,nu ma pot contola,simt ca nu mai am aer,nu mai pot dormi ,nu mai pot manca,nu mai pot sta fara sa-l aud,tot ce simt este atat de puternic incat sunt convinsa ca nu poate intelege decat cine a mai simtit asta vreodata,vorbim la telefon foarte mult poate si cate doua ore pe zi,insa facem asta pe ascuns,stiu ca nu e bine dar asta simtim,nici eu si nici el nu putem renunta la familie din cauza responsabilitatior pe care le implica un copil insa nu ne putem controla,ne dorim foarte mult sa ne vedem insa distanta e foarte mare pentru a face asta pe ascuns,simt ca o sa mor daca nu-l vad,de doua saptamani nu mai sunt in stare de nimic,simt ca inebunesc....ce sa fac?stiu ca noi nu voi mai fi impreuna niciodata dar nu ma pot opri.....acum nu-mi mai doresc nimic altceva decat sa-l vad,insa nu stim cand si cum vom face asta iar gandul asta ma innebuneste........spuneti-mi ce sa fac ? cum sa pot merge mai departe?
Tu te-ai casatorit din dragoste sau ca sa intri in randul lumii?
-
lasa-te condusa de hormoni si o sa vii peste o luna - doua - un an- 7 si ne vei spune ca ti-ai distrus casnicia pt cine nu merita.
a fost o iubire neimplinita si de cele mai multe ori reintalnirile cu ele ne fac sa suspinam iar, sa retraim clipele acelea frumoase ale unui inceput de relatie (mai ales ca nu ati apucat sa va cunoasteti si defectele). e doar o himera. nu te lasa amagita de un impuls.
merge rau relatia cu sotul tau?...nu da vrabia din mana pe cioara de pe gard. -
multumesc pentru interesul pe care l-ati acordat problemei mele ....da chiar este o probleme...o sa incerc sa detaliez un pic desi nu-mi doresc.nu am o casnicie fericita si desi sunt casatorita de cinci ani si casnicia a mers prost inca de la inceput nu concepeam faptul sa-mi insel sotul,asta pana sa-l regasesc pe acest baiat,sunt imreuna cu sotul meu datorita copilului si asta o stim amandoi si probabil ca asa o sa ramanem desi relatia noastra nu se poate numi una de cuplu.insa barbatul de care v-am povestit are o casnicie ''aproape fericita'' spune el si de aceea totul pare asa de imposibil deoarece amandoi stim ca nu ne putem abandona familiile si responsabilitatile si nici nu am vrea sa ranim pe cei din jur. aveti dreptate ''ard in flacari'' exact asta simt si celor care nu au simtit asta vreodata nu le pot explica pentru ca asta se simte nu se explica,nu stiu ce se va intampla insa stiu sigur ca pana n-o sa-l vad nu o sa mai pot fi eu,stiu ca sunt condamnata pentru ceea ce fac pentru ca asta as fi spus si eu pe acest forum pana sa il regasesc
-
Deci tu doresti sa distrugi 2 casatorii, de dragul de al revedea, nu-ti pasa nici de familia ta nici de ai lui, nici macar de copilasii nevinovati... (mai sus ai scris cam asa "acum sunt casatorita si am un copil la fel ca el" si oare nu te incapatanezi intr-o situatie care nu are sfarsit fericit?
Oare ai dreptul sa distrugi atatea vieti doar pentru ca tu arzi sa-i mai sari odata in brate?
Daca tu nu esti fericita acum in casatoria asta nu inseamna ca trebuie sa-i distrugi si lui casatoria, poate el este fericit dar socat de reactia ta vulcanica.
Gandeste-te bine fetito daca nebunia ta de acum nu te va face vreodata sa regreti.
Cu siguranta sunt cel putin 2 copilasi, sotul tau si sotia lui care vor fi distrusi...durerea pe care o provoci va fi prea mare ca cineva sa te ierte vreodata.Sper sa ai destul creier cand vei hotari soarta a 6 oameni!
Acest mesaj a fost editat de către Maricon: -
... cat de simpla pare situatia asta privita din exterior de persoane care nu au trait asa sentimente vreodata.....eu nu vreau sa distrug nici casnicia mea nici pe a acelui barbat,asta sa fie clar,insa ceea ce simt mi-e greu sa controlez,din pacate inima mea nu are creier,poate ca daca il voi vedea o sa ma linistesc ,iar daca il vad nu inseamna ca i-i distrug familia sau ca sunt o femeie ..asa cum probabil multi va grabiti sa spuneti