sansele unei casatorii ....

  •  
    • 8403 mesaje
    21 Nov 2004, 21:25
    0 0
    ati intalnit in viata de zi cu zi cazuri de femei care s-au casatorit fara sa iubeasca barbatul respectiv,dar care au simtit pentru el o afectiunea prietneasca si sincera?au ajuns acele femei pe parcursul casatoriei sa isi iubeasca si sa isi respecte sotul?ce sanse credeti voi ca are o astfel de uniune?
  •  
    • 11 mesaje
    22 Nov 2004, 16:54
    0 0
    Uneori cred ca este mai bine ca o relatie sa inceapa cu o prietenie. E mult mai important sa poti comunica cu partenerul si sa ai incredere in el, decit sa-l iubesti pasional si orbeste. Si eu m-am casatorit bazandu-ma pe aceleasi criterii ca si tine: prietenie, intelegere si complicitate. Mi-a fost frica, si uneori inca mai imi este, ca am facut o prostie, dar ma linisteste faptul ca ma aflu implicata intr-o relatie cu un om care are capul pe umerii, familist, care ma iubeste, ma asculta, ma indruma, e alaturi de mine in orice moment. Inainte de-al cunoaste pe sotul meu am avut o relatie pasionala cam 10 ani, dar nu exista respect. Deseori, desi sunt convinsa ca si fostul ma iubea in felul lui, ma insela, ma mintea si se juca cu viata si sentimentele mele. Asa ca incearca sa vezi partile bune ale sotului, caci cu oricine ai fi mai tirziu, peste ani de zile vei ramine cu ce ai construit intre voi doi, cu prietenul si partenerul de viata. dragostea oarba trece in toate cazurile, fie ca a existat sau nu la inceput.
    Pe mine m-au ajutat in ultima vreme si sfaturile primite in forumul de discutii "Fructul oprit". Poate te ajuta si pe tine, daca-l citesti.
  •  
    • 8403 mesaje
    22 Nov 2004, 18:40
    0 0
    inca nu m-am casatorit...dar ma bate gandul..mai exista insa o indoiala..si de aceea am intrebat pe aici..
  •  
    • 360 mesaje
    22 Nov 2004, 18:43
    0 0
    Mai fetelor, stati asa. Cine te obliga, fata mea, sa te casatoresti cu un barbat pe care nu-l iubesti???? Dragostea fata de sotz nu se confunda neaparat cu pasiunea, cuprinde si prietenie, respect, comunicare, dar si acel ceva unic. Cand il iei noaptea in brate, in pat, simti ca voi doi sunteti unul si ca ti-ar fi greu sa traiesti fara el? Ti-este dor cand este plecat? Iti face placere sa va petreceti timpul impreuna? Ai grija, nu intra in ceva din care o sa vrei sa iesi peste 1 an-2 si n-o sa stii cum.
  •  
    • 11 mesaje
    22 Nov 2004, 19:23
    0 0
    Eu personal cred ca din moment ce ai ales un om, constient sau inconstient il iubesti. Nu cred ca exista persoane chiar asa de masochiste care sa se casatoreasca doar de dragul de a suferi alaturi de o broasca raioasa si respingatoare. La mine a fost ceva ce m-a atras si ce m-a facut sa zic ca e el si nu altul alesul inimii mele pe viata. Nu era atractie fizica. Era ceva mai mult, simteam ca e omul trimis de Dumnezeu, cel ce-mi corespunde. E ciudat ce spun, stiu, dar cam asa a fost. Acum cu timpul sunt tot mai apropiata de el si-l iubesc pe zi ce trece mai mult. Imi lipseste cind nu il vad si ador sa ne petrecem timpul in doi. Cu siguranta exista si cupluri care se casatoresc numai pt ca se inteleg bine si dau gresi mai apoi, dar momentan vad ca nu e cazul in situatia mea.
    Scanteie n-ai putea sa ne dai amanunte? Asa poate te putem sfatui mai bine. Tre sa-ti spun ca eu am ezitat mult inainte de a ma casatori cu el. Dar acum, dupa aproape un an de la casatorie imi dau seama ca intuitia mea a fost buna. Pe tine ce te indeamna sa-l iei de sot? Ce-ti place la el? Trebuie sa fie ceva, altfel nu te-ai gindi la casatorie.
  •  
    • 8403 mesaje
    22 Nov 2004, 20:10
    0 0
    baiatul acesta vine dupa o perioada mai..tulbure in viata mea...a stat langa mine,mi-a pansat ranile rabdator,a vazut cum plang dupa fostul,a simtit cum il respingeam sistematic,dar si-a spus ca ma va face cu rabdare sa il iubesc!simt pentru el insa doar o afectiune mai mult..frateasca..se poate numi prietenie frumoasa ceea ce este intre noi,dar ca sa raspund intrebarilor voastre,nu imi este dor de el prea mult atunci cand nu sunt alaturi de el,nu simt o pasiune deosebita cand sunt cu el..pur si simplu,imi face placere sa stau in preajma lui.in plus este un om caruia ii pasa de ceea ce se inatampla cu mine...saptamana trecuta am avut o criza de colica biliara,eram singura acasa..si nu aveam pe nimeni la care sa apelez atunci..a alergat la doua noaptea la o farmacie,si desi nu facuse niciodata injectii,mi-a facut atunci tratamentul de urgenta...
    ce pot sa spun?stiu si eu cum este dragostea..stiu si ce este prietenia...ma uit insa la el..si nu imi place sa il vad cum sufera atunci cand il repsing.este un om care nu merita asta!si totusi..nici nu pot sa ma casatoresc cu el doar din prietenie sau compasiune..
  •  
    • 11 mesaje
    22 Nov 2004, 20:48
    0 0
    Scinteie, situatia ta este aproape identica cu a mea. Si la mine a inceput la fel relatie cu actualul sot. Eram distrusa din cauza unei foste povesti care s-a terminat prost. Cred ca daca acel fost iubit ar mai fi vrut de mine as fi fugit repejor la el chiar si acum citeva luni dupa casatorie. Sotul meu m-a salvat oarecum. Eu nu vedeam lucrurile asa cum erau ele, idealizam fosta relatie. El mi-a deschis ochii, m-a ajutat sa ma vindec si m-a sustinut in toate momentele mai grele prin care treceam la momentul respectiv. Cred ca asta m-a atras la el prima data si faptul ca era atentionat cu mine, ca nu mintea, ca-si dorea lucruri simple si frumoase ca si mine, ca aveam gusturi comune….
    Nu stiu ce sa te sfatuiesc exact in cazul tau, dar cred ca trebuie sa te gindesti bine si sa pui in balanta toate posibilitatile. Gindeste-te bine mai intii ce vrei de la viata. Daca-ti doresti un camin fericit si linistit il poti avea cu acest om care te iubeste. Daca-ti doresti un barbat asa cum l-ai visat cauta-l dar ma indoiesc ca exista perle rare printre barbati. Sunt multi care au defecte majore. E cam dificil sa-ti spun ce cale sa alegi. Gindestete bine oricum inainte de a te casatori cu el. In cazul unui eventual divort mai apoi, il vei rani si mai tare decit daca te-ai desprti de el acum.
  •  
    • 8403 mesaje
    23 Nov 2004, 01:57
    0 0
    din cauza aceasta dany..imi fac o multime de ganduri..ma simt vinovata ca atunci cand ma strange in brate,cand ma ridica in aer,cand imi trage capul la pieptul lui..eu ma gandesc aproape tot timpul la cine nu trebuie..relatia cu acesta este terminata..dar eu ma simt vinovata ca nu raspund la fel acestui baiat!ar trebui sa fiu fericita,dar simt ca nu merit dragostea asta!
  •  
    • 1478 mesaje
    23 Nov 2004, 02:45
    0 0
    ai incercat sa te relaxezi si sa incepi sa il privesti cu alti ochi pe acest amic al tau?
    la urma urmei si el este barbat nu dadaca sau infirmiera.
    exista sansa sa te indragostesti de el?
    ce iti place si ce nu iti place la el?
    incearca sa te analizezi si sa vezi ce iti doresti de la un barbat si cine stie...poate il vei privi altfel.
    nu te atrage fizic?nu iti place cum vorbeste?caracterul?sufletul?faptul ca te iubeste si asta il face slab in fata ta?
    din ce spui tu ...tipul pare ok..dar tu esti singura care stie exact ce isi doreste.
    bafta
  •  
    • 1478 mesaje
    23 Nov 2004, 02:55
    0 0
    inca ceva..acum din cite inteleg isi ridica privirea catre tine plin de iubire...si iti daruieste toata atentia lui...dar incearca sa iti imaginezi ca daca se tot vede respins...va pleca chiar daca nu este ceea ce isi doreste.cum ar fi sa il vezi in bratele altei femei?daca nu ar mai da nici un semn de viata nu i-ai simti lipsa?
    fetele au avut mare dreptate in ceea ce au spus...si iti spun si eu...nu confunda iubirea cu pasiunea.
  •  
    • 8 mesaje
    23 Nov 2004, 04:06
    0 0
    nu stiu ce sa iti zic ca nu am prea multa experienta dar cred ca daca nu iubesti pe nimini altcineva si crezi ce este persoana cu care merita sa te casa toresti atunci fa-o caci dragostea vine cu timpul prin incredere si respect
  •  
    • 360 mesaje
    23 Nov 2004, 15:10
    0 0
    Sigur ca vine si dragostea la un moment dat. Dar nu in mod necesar pt sotz. Tu, fata draga, ai inca ranile deschise dupa despartirea de celalalt. Nu-l iubesti pe baiatul asta pt ca tu inca suferi. Ai nevoie de timp...spune-i asta, fara sa-l respingi, spune-i ca-ti mai trebuie timp, ca esti inca amortita, dar ca apreciezi compania lui si ca atata timp cat luati lucrurile incetisor, tu crezi ca exista o sansa si pt voi. Dar casatorie in conditiile astea??? No way!!!
  •  
    • 11 mesaje
    23 Nov 2004, 15:11
    0 0
    Scanteie, cred ca toate am citit prea multe povesti cu printi si printese. Idealizam intodeauna viata, ne dorim fel de fel de lucruri: o casa frumoasa, bani, masina… si binenteles un barbat super, ca scos din cutie, cu care sa ne mandrim, dar care totodata sa fie dragut cu noi, sa ne ajute, sa ne faca copii frumosi si destepti… si multe altele. Sunt de accord ca trebuie sa tindem spre o situatie mai buna si sunt de accord ca unii oameni au viata asa numita ideala, dar foarte multi si-ar dori sa aiba macar o camera, o bucata de paine si un pic de dragoste din partea celor din jur. Viata e scurta si trebuie profitat de fiecare clipa de fericire.
    Si eu mult timp, (si inca mi se mai intimpla) am gindit ca tine: ca nu e idealul meu de barbat, ca merit unul mai bun. deseori m-am culpabilizat ca el e atit de dragut, asa cum stie el sa fie, iar eu il dispretuiesc si ma gindesc la printul fermecator care va aparea curind in viata mea. Cu timpul, am inteles ca fericirea nu e intodeauna unde crezi si ca trebuie sa te bucuri de ce ti se ofera si sa nu speri tot timpul altceva, caci mereu vei fi dezamagita.
    Nu iti zic sa te fortezi si sa-l iubesti pe acest baiat, dar macar fa o alegere matura. Daca nu vrei de el despartate, nu-l mai face sa spere. Iar daca nu esti sigura ca vrei sa te desparti atunci acceptal cum e, incearca sa-l descoperi zilnic si sa incepi sa-i iubesti partile bune. Probabil ca Dumnezeu nu l-a pus din intimplare pe drumul tau. Ar fi pacat sa nu-i dai o sansa de a te face fericita.
  •  
    • 66 mesaje
    23 Nov 2004, 16:38
    0 0
    Eu n-as putea sa ma casatoresc cu un barbat pe care nu-l iubesc,chiar daca el m-ar iubi.Gindeste-te,sa te casatoresti inseamna sa fii cu el 7/7,24/24,in cea mai mare parte,vei fi cu el in fiecare noapte si zi.Nu ti-e teama si de faptul ca la un moment dat ai sa te indragostesti de altul?Si atunci ai sa-l faci sa sufere mult mai mult decit acum.
    Si in afara de asta,nu stiu ce-i cu mania asta de a ne casatori,mai fetelor.Sintem in anul de gratie 2004,nu in anii 50 cind visul unei femei era sa se marite,si sa se apuce de facut copii.Acum poti avea un copil si fara sa fii maritata,daca chiar nu gasesti persoana potrivita.Din punctul asta de vedere societatea e mai deschisa acum.
    Depinde si citi ani ai tu,scinteie.Daca ai vreo 40 de ani,cind deja incepi sa-ti doresti liniste,petrnu ca ai trecut prin toate,ai avut si pasiune si dragoste,si n-a mers,sa zicem ca ar fi un compromis acceptabil sa te casatoresti cu el.Dar la 20 si ceva de ani,no way!Mai ai timp sa cunosti pe cineva care sa te iubeasca,sa i-l iubesti,si sa aveti parte si de ceva pasiune.
  •  
    • 8403 mesaje
    23 Nov 2004, 16:49
    0 0
    am 32 de ani..si sincer..simt nevoia unei singuratati pentru o perioada de timp...respect sentimentele acestui om..dar..sunt momente in care atunci cand ma ia in brate..intorc capul..este deja destul de greu sa il resping.si este un barbat fermecator.si bland.si calm.in fine..cred ca tot eu am o parte de vina.intr-adevar sunt "rani"daca le pot spune asa.nu sunt genul care sa isi planga de mila,sunt chiar faorte rationala.i-am cerut timp si a fost de acord...dar..ma comport de parca as vrea sa arunc in aer acesta relatie.constientizez si eu ca un baiat bun nu se intalneste pe toate drumurile,si poate ca tocmai de aceea ma comport impecabil cu el..si totusi faptul ca inconstient il resping...ma pune pe ganduri!ori e ceva in neregula cu mine..ori..tot eu sunt proasta!
  •  
    • 84 mesaje
    23 Nov 2004, 17:59
    0 0
    Draga Scanteie,

    Si eu am inceput o relatie cu actualul meu sot dupa o alta relatie esuata cu un tip care eram convinsa ca este dragostea vietii mele. Asa credeam eu atunci.
    Pe atunci sotul meu de acum imi era prietn bun si confident. Ei bine, nu stiu cum s-a intamplat ca intr-o zi ne-am dat seama ca intre noi e mai mult decat o prietenie. De fapt el si-a dat seama de acest lucru primul - eu nu am vrut initial sa stric amicitia pentru o relatie care nu stiam cat va dura. Am zis totusi ca ar merita sa incercam: am avut un atu in faptul ca ne cunosteam foarte bine si nu se mai punea problema de suspiciune in ce priveste comportamentul asa cum se intampla de obicei intr-o relatie la inceput.
    Sunt 8 ani de atunci: pe 6 noiembrie am avut cununia civila.
    Nu stiu nici acum cand m-am indragostit de el si cum a devenit din amic iubitul meu si nici nu trebuie sa crezi ca tot asa va fi si in cazul tau.
    Eu aveam atunci 20 de ani el 18 si poate vedeam altfel lucrurile.
  •  
    • 141 mesaje
    23 Nov 2004, 21:51
    0 0
    Draga, scanteie!Povestea mea a inceput exact la fel.Mi-a fost alaturi in cele mai grele momente cand m-am despartit de fostul , m-a ajutat sa inteleg ca ce a fost, a fost, ca nu era de mine, m-a ascultat si m-a suportat cum plangeam dupa fostu' apropae 9 luni de zile!Imagineaza-ti!El imi spunea ca ma iubeste iar eu ii povesteam ce faceam cu "el", de ce ne certam, plangeam.....Intelegi?Si m-a suportat si mi-a fost alaturi.
    Insa dupa un timp(peste 9 luni), am realizat ceea ce aveam langa mine si am inceput sa nu ma mai gandesc la "el"!Si tare bine mai e acum!Fostu ramane o mare iubire de-a mea si undeva in inima, departe, insa realitatea de acum e alta!El este langa mine, ne-aam acceptat reciproc asa cum suntem si e minunat!1Avem o relatie carese va concretiza pe 9 Iulie 2005!Asa ca priveste ceea ce ai langa tine iar dc el te intelege si te iubeste, te va astepta cat va fi nevoie!(La mine a asteptat cam 9 luni).il iubesc enorm desi il consideram cel mai bun prieten al meu si nu-mi imaginez viata fara el!
    Bafta si ai incredere in tine!
    Iar trecutul, e trecut si nu tb sa privesti inapoi pt ca-ti vei face rau!
    Pupy!
    Alyna
  •  
    • 8403 mesaje
    24 Nov 2004, 01:32
    0 0
    casa de piatra,alina!si multumesc!eu insa nu am de gand sa stau 9 luni sa plang..e greu sa opresc anumite amintiri sau sentimente..dar mintea este cea care pana la urma impune..
  •  
    • 75 mesaje
    24 Nov 2004, 12:20
    0 0
    Draga Scanteie, am trecut si eu prin asa ceva. Am cunoscut un barbat cu aceleasi calitati pe care le are si prietenul tau la cateva luni dupa ce divortasem. Ma intelegea ca nimeni altcineva, ma consola, ma iubea, dar eu n-am putut sa-l scot pe ex din inima si acum sunt cu el. Mare greseala! Omul pe care l-am respins atunci nu mai e liber, dar daca ar fi fost as fi facut orice sa ma ierte si sa ma accepte langa el.
  •  
    • 9835 mesaje
    24 Nov 2004, 10:32
    0 0
    scateiutza scumpa, inteleg si eu foarte bine prin ce treci... de-aia cred ca pot sa iti dau doua sfaturi:
    1. NU MAI DISCUTA cu prietenul acesta despre fosta ta relatie (musca-ti limba daca iti mai vine sa zici ceva, si vino pe forum sa-ti versi amarul - noi iti vom fi alaturi). Altfel, iti improspatezi continuu ranile si il transformi pe el intr-un simplu confident - de-aia nici nu te simti atrasa de el.
    2. Permite relatiei sa aiba un curs firesc. Iesiti la un film sau un spectacol nostim, plecati din Bucuresti cate o zi-doua, organizati mici intalniri/petreceri cu prietenii apropiati - adica faceti tot ceea ce este normal sa faca un cuplu in faza de tatonare. Astfel, ii dai tipului de langa tine sansa de a-si manifesta si alte calitati in afara de cele de confident si infirmier. Poate ii vei descoperi multe trasaturi admirabile, care te vor face sa fii atrasa de barbatul din el.
    In felul acesta, iti dai si tie o sansa la fericire.

    Hai, zambeste, ca uite, bate Craciunul la usa! Ce simbol mai frumos decat asta ai putea gasi pentru un nou inceput?
    Si mie tot Craciunul mi-a redeschis inima si mi-a adus norocul!