Cat sa il mai astept????

  •  
    • 10 mesaje
    16 Ian 2011, 18:21
    0 0

    Sunt sigura ca s-a mai discutat subiectul asta, va cer totusi un sfat, probabil ca aveti mai multa experienta decat mine. Am un iubit de 4 ani, facem 4 ani mai precis peste o luna. Tot de 4 ani stam impreuna . Eu 27, el 28. Amandoi muncim, impartim treburile, cheltuielile, eu am mai multa experienta in relatii, el a fost un barbat mai cuminte, in sensul ca sexual sunt prima fata din viata lui, desi greu de crezut, toata lumea credea ca el e gay, cand de fapt el era timid. Anyway, de inteles ne intelegem bine cu mici exceptii pe ici-pe colo, este un barbat foarte de casa, n-am avut pana acum vreo discutie pe tema inselatului, uitatului dupa alte femei, viata lui se limiteaza la serviciu, casa,intre mine si parintii lui, de altfel , el spune ca nu e genul de barbat fustangiu, prefera o prietena si buna. S-a intamplat sa ii pic eu cu tronc si viceversa (la mine, s-a intamplat sa il cunosc dupa o relatie zbuciumata si a fost ca o gura de aer, de la inceptul relatiei am fost nedespartiti). Toate bune si frumoase, mama lui ma place, ma prezinta peste tot ca "nora ei", nu are tata, toate neamurile lui ne intreaba cand nunta, dar el nu zice nimic. Am asteptat sa ma ceara anul trecut de craciun, apoi de anul nou, apoi macar de ziua mea, o luna mai tarziu, el nimic. Anul asta, la fel. Am sperat de craciun sa zica ceva, nimic. Am discutat si ras-discutat, l-am intrebat daca ar vrea, zice ca da, dar tot amana. Acum, stiu ca o sa ziceti ca de ce nu imi fac de lucru in alta parte, sa ma ingrijesc de cariera, bla bla, dar cariera am pus-o pe un fagas, timpul trece, leafa merge, munca este ok, vreau o familie si peste un an - doi, un copil. Pe el, de cate ori il intreb, zice ca o sa ne si casatorim la un moment dat. Intrebarea este:  cand? Toti prietenii lui bat apropo-uri ca strang bani sa ne ia cadou de nunta, el nu zice nimic, ma simt aiurea de fiecare data cand incep discutiile despre asta, pentru ca el tace si raman eu, toata lumea asteapta sa zicem ceva, si mereu trebuie sa fac eu o gluma sa detensionez situatia.

    Ceea ce cred eu este ca el nu e pregatit si s-ar putea nici sa nu fie pregatit cu mine, cel putin, vreodata. Desi nu e tipul de barbat sa zburde si sexual, avem o "viata" cu picanterii, nu stiu, poate o fi vrand sa experimenteze, nu-mi trece prin minte ce-o fi in mintea lui.

    Acum, cer pareri din afara, din experientele voastre, poate v-ati aflat intr-o situatie similara.

    Ce pot face eu? Sa astept for ever, nu ma multumeste, eu vreau mai mult si m-am saturat sa fiu tinta intrebarilor in ambele familii, si la mine, si la el. Il iubesc, ma iubeste, dar daca el nu se hotaraste atatia ani, cat mai astept? Este un barbat bun, dar fara initiativa totusi la multe lucruri. Peste o luna, vine ziua mea. Daca nici atunci nu ma cere, cred ca inebunesc. Daca n-am reusit sa-l conving in 4 ani , nu stiu daca il voi convinge vreodata. Nu stiu ce vrea, nu zice ce vrea, e foarte secretos, mama lui a aflat ca el are prietena cam dupa un an, si s-a mirat biata femeie.

    Cat sa mai astept? Sau, mai bine zis, cam cat este normal sa astepti ca sa-ti dai seama daca relatia merge intr-o directie sau nu? El are niste nemultumiri legate de felul meu de a fi, ca eu sunt mai grabita, mai agitata, el este mai calm si nu suporta sa-l grabesc, se incapataneaza sa nu faca un lucru tocmai pentru ca il rog eu sa il faca, si uite asa pierdem timpul de multe ori fara rost.

    Revin cu detalii, daca e cazul.

    Merci pentru rabdare!

  •  
    • 426 mesaje
    16 Ian 2011, 18:29
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 1889 mesaje
    16 Ian 2011, 18:41
    1 0
    In general, este regula, daca o relatie nu se oficializeaza dupa un an-doi cam slaba nadejde dupa aceea. In fond, ce-i lipseste?! Are casa, masa, cineva care sa-l spele si sa-l ingrijeasca, cineva care-l iubeste si fizic si sufleteste. De ce sa aiba si alte responsabilitati cind este dulce si placut acum. Sfaturi? Cam greu. Daca ii pui piciorul in prag si preiei initiativa s-ar putea sa se sperie si sa fuga. Daca i-ai spune ca astepti un copil nu stii cum va reactiona. Cel mai bine da-i senzatia ca te poate pierde. Cred ca asa fac femeile mai versate ca sa forteze mina destinului. Din pacate, asta e dezavantajul "traitului impreuna": taraganeala, la ce sa legalizez o situatie care e similara casatoriei? Avantajul este ca stii cu cine urci in caruta
  •  
    • 10 mesaje
    16 Ian 2011, 18:41
    0 0

    E foarte ciudat. Discutam despre asta, zice cateodata: cand o sa ne casatorim noi.... dar nimic nu se concretizeaza. Asta nu inteleg. De ce ii ia atata timp sa se decida? Ca doar nu e vorba de altcineva, nu cauta altceva, nu vrea altceva, se declara multumit de relatie, zice ca e fericit, cand il trag eu de limba, el fiind mai necomunicativ...... so?

    Vorbesc cu el, imi tine isonul acolo, dar nu se concretizeaza, nu zice: ok, peste 10 ani ne casatorim! Sa am si eu un deadline ca sa zic asa, sa stiu ca ne indreptam spre ceva, nu stam asa, in voia sortii.

    Cat e normal sa astepti dupa un barbat? Cand eu vreau niste lucruri pe care el poate nu le vrea? Cel putin pana acum, a sugerat ca vrea sa se insoare si sa aiba copii, dar ceva concret ... nimic.

    Cred ca ma repet

  •  
    • 23 mesaje
    16 Ian 2011, 18:44
    0 0
    spui pe de o parte ca astepti sa te ceara, dar pe de alta parte ii ceri sa te ceara; deci astepti sa raspunda pozitiv la cererea ta pana la urma, nu?
    tu stii daca merita sa astepti; inteleg ca vrei o familie dar daca nu mai astepti cu el ce faci, o iei de la capat cu altul?
  •  
    • 1899 mesaje
    16 Ian 2011, 18:46
    0 0

    De luat de la capăt cu altul se poate oricând, şi la 27, şi la 30 şi la 40 etc...


    Acest mesaj a fost editat de către Dora-Minodora: 16 Ian 2011, 18:47
  •  
    • 7051 mesaje
    16 Ian 2011, 18:50
    0 0
    rabdare...o sa vina si ziua aia daca este sa fie; am impresia ca pui o mare presiune pe el...eu zic, ca pentru o perioada, sa te relaxezi si ,chiar daca in sufletul tau iti doresti, lui sa nu-i mai spui nimic; mai ales ca deja i-ai spus tot ce te doare; lasa-l sa rumege un pic, lasa-i spatiu, nu pune presiune si daca o sa-si doreasca o sa te ceara si de nevasta
  •  
    • 10 mesaje
    16 Ian 2011, 18:51
    0 0
    Pai daca el nu o sa vrea niciodata? nici eu nu sunt totusi vreo stramba sau vreo atarnatoare , am senzatia ca ma umilesc prea mult asteptand ceva ce depinde de el.
    Nu stiu ce sa fac, pana la urma din dragoste nu a murit nimeni, iar daca el nu ma vede pe mine ca viitoarea lui sotie si mama copiilor lui, pot sa stau eu si in cap, ca tot nu sunt acea persoana.
    Pana la urma, daca va fi nevoie, o s-o iau si de la capat, decat sa ajung sa-mi pierd increderea in mine din cauza indeciziei lui. Ce-i ia atat de mult? Toti prietenii nostri s-au casatorit, unii chiar mai devreme si dupa mai putin timp de relatie decat avem noi, el in continuare merge pe burta, nici in stanga nici in dreapta.
    Este un barbat bun , dar nici sa astept toata viata dupa el nu merge .Ce sa fac,sa stau pana la 50 de ani, cand se va trezi el sa zica: hai sa facem si noi un copil?
  •  
    • 10 mesaje
    16 Ian 2011, 18:52
    0 0
    Nu, presiune nu mai pun, adica de vreun an, m-am ferit sa aduc in discutie subiectul , ca sa nu se mai simta presat. Dar ma simt eu insuficient iubita, ca imi doresc urmatorul pas sa fie asta, si el tot nu face pasul.
  •  
    • 7051 mesaje
    16 Ian 2011, 18:53
    0 0
    banuiesc ca nu vrei sa te ceara de navasta in urma unui ultimatum?
  •  
    • 7051 mesaje
    16 Ian 2011, 18:56
    0 0
    daca te intelegi bine cu mama lui poti sa-i ceri un sfat
  •  
    • 10 mesaje
    16 Ian 2011, 18:56
    0 0
    nu, evident! ar insemna oricum o cauza pierduta. Mai bine plec definitiv din relatie, decat sa se desparta de mine dupa cativa ani , ca l-am fortat eu.
    Dar nu inteleg de ce nu vrea, ca doar nici altceva nu cauta.
  •  
    • 10 mesaje
    16 Ian 2011, 18:57
    0 0
    Mama lui saraca imi face publicitate cat poate ea, tot zice mereu ' sa ne luam" , cred ca ii zice si lui cand sunt doar ei doi. El in schimb, nu zice nimic.
  •  
    • 7051 mesaje
    16 Ian 2011, 19:06
    0 0
    nu stiu...sa mai vina si un barbat sa-si dea cu parerea...

    poate nu recunoaste fata de tine...si vrea sa mai experimenteze
  •  
    • 10 mesaje
    16 Ian 2011, 19:13
    0 0
    cred ca la mine incepe sa se simta disperarea si nu e bine.
    Chestiile cu concurenta nu au efect , ca nu cred ca-si da seama, e atat de convins ca nu-l voi insela incat de cate ori s-a intamplat sa se apropie vreun tip de mine, n-a avut nici o reactie. Nici eu n-am dus lucxrurile la extrem, evident, m-am purtat cu bun simt. Dar cred ca daca ar avea concurenta, ar renunta din start, nu s-ar obosi sa ma castige el, e adeptul principiului ' dupa tramvai si dupa femei ....', cu toate ca nu i-au defilat femeile prin viata, ca sa creada asta.
  •  
    gmn
    • 327 mesaje
    17 Ian 2011, 00:40
    0 0
    Tu cat timp mai esti dispusa sa astepti sa te ceara?
  •  
    • 78 mesaje
    17 Ian 2011, 00:57
    0 0
    Nu te impacienta, daca relatia merge bine. Noi ne-am casatorit dupa 7 ani de relatie dintre care 6 am locuit impreuna. A venit de la sine, amandoi stiam ca ne vom casatori la un moment dat, dar nu s-au facut presiuni. Multi barbati se "sperie" cand e vorba de casatorie. Eu pe al meu l-am lasat sa hotarasca el cand e gata. Si chiar asa a amanat-o un an (nunta) Dar in final s-a facut
  •  
    • 5575 mesaje
    17 Ian 2011, 01:01
    1 0

    in principiu, nebuniile astea cu casatoria se comit cu succes cam in primii 3 ani. dupa 3 ani, unul din parteneri nu prea mai are chef si aici intervine obisnuinta, dependenta de celalalt, vrea altceva dar nu gaseste, motiv pt care bate pasul pe loc pana ii iese in cale preaminunata dupa chipul si asemanarea lui. Poate in cazul tau e altfel, un lucru tre sa ai in vedere: nu pierde mai mult timp decat e cazul. Daca vezi ca n-are de gand nimic, fa pasi.Irosesti niste ani cu un nehotarat si e pacat.Cand lui ii va iesi in cale acea femeie facuta pentru el, va sti instant ce vrea, deci daca tot amana, tare ma tem ca nu esti tu aia. Nici un soc nu e bun, un ultimatum, chestii definitive, dar nici sa stai inca 5-6 ani langa el sa vezi ce vrea.

    Eu una merg pe principiul: ori esti cu mine, ori nu mai esti. Si asta dupa ce la randul meu am asteptat cu sufletul la gura sa-mi ofere un domn belciugul mult asteptat. Si am terminat luandu-mi picioarele la spinare si fugind. Daca tu stii ca esti o fata in regula, care merita sa fie tratata intr-un anume fel, iar el nu pare sa vada asta, da-i cu praf de mers. Inainte de asta, fa o evaluare corecta, ce ai, ce pierzi, ce poti gasi. Bafta multa.

  •  
    • 78 mesaje
    17 Ian 2011, 01:09
    0 0
    Daca acum sunteti un cuplu fericit, veti fi la fel si casatoriti. Casatoria nu va schimba viata voastra cotidiana. Daca , in schimb, acum nu te simti implinita alaturi de el, nu te astepta sa se schimbe ceva dupa casatorie. In sine e doar o formalitate,
  •  
    • 292 mesaje
    17 Ian 2011, 08:16
    0 0

    Faptul ca tu esti prima fata din viata lui iar el nu este primul din viata ta, a facut ca tu sa fii cea care trebuie sa faca 'glume pentru detensionarea situatiei' si face sa para ca doar tu ai de pierdut daca nu va casatoriti, el dimpotriva...

     

    Cred ca de aici trebuie sa inceapa discutia dintre voi. La cate vedem si citim azi, a te casatori cu sigura femeie din viata ta, poate sa-l faca pe un barbat sa se simta complexat.