Obsesia banului si independentei la femei

  •  
    • 3 mesaje
    14 Ian 2011, 02:03
    0 0

    Buna seara. Va cer o parere. Iubitul meu nu ma mai suporta pentru ca de aproximativ 2 ani incerc sa fac o schimbare de profesie,inca nu am reusit, invat mult, muncesc mult, seara sunt obosita terminata,dar imi doresc enorm sa reusesc, deoarece remuneratia ar fi aproape tripla comparativ cu ce iau acum.

    El e suparat pe mine, si cred ca pe buna dreptate, ca noi mergem in concediu cu cartile mele dupa mine, in week-enduri, cand am timp, incerc sa mai citesc cate ceva, este extrem de mult de invatat iar munca stresanta si prost platita pe care o fac imi cam mananca nervii si timpul, mai lucrez uneori de noapte si cam 2 zile sunt rupta, nu stiu ce-i cu mine.

    El nu intelege de ce ma agit eu atat si nu ma multumesc cu ce am.

    I-am explicat ca imi doresc sa realizez niste lucruri, si anume sa-mi fac sau sa-mi iau o casa si o masinuta, cat sa ma pot descurca decent. El tot nu intelege de ce sunt eu asa de materialista. Eu sunt disperata ca ma simt neputincioasa, nu am cum sa fac bani mai multi decat ce castig din salariu ca nu-mi permite timpul, lucrez 10 ore zilnic pe 1900 lei lunar, iar in cele 2-3 ore cat mai stau pe acasa, abia daca apuc sa mananc si sa deschid o carte de specialitate. Nu mai tin minte de cand n-am mai citit un roman in voia mea, eventual am ' furat' un capitol in fuga zilnica intre statii de metrou, de tramvai, cateva randuri seara, cand vreau sa adorm mai repede.

    Am capatat si un deficit de atentie, uit mult, sunt neatenta, as zice eu ca sunt ingrozita, desi nu stiu exact de ce, cred ca de teama de a mai continua asa inca un an sau dumnezeu mai stie cati ani.

    Pana la urma, el m-a lasat in banii mei, incerc si eu sa fim prezenti la intalnirile cu prietenii, desi imi doresc ca in timpul ala pe care il pierd aiurea si nu castig nimic, sa-l fi petrecut acasa in liniste, tocand marunt un subcapitol din materie.

    Nu vreau sa renunt la visul meu, ca stiu ca m-as prabusi intr-o depresie.

    Adevarul e ca ma sperie lipsa banilor, insuficienta lor, stiu ca acum castig binisor comparativ cu multi, dar  la cat stres, nebunie, alergatura implica munca asta a mea, nu merita.

    Pe el nu ma pot baza financiar, castiga un pic mai putin decat mine, facem lunar cheta si achitam facturile plus mancarea iar restul incercam sa-i economisim sau sa ne mai luam cate ceva.Dar tot nu pot zice sa traiesc fara griji, inca ma privez de la multe lucruri, am mereu stresul zilei de maine si el nu ma intelege. Cateodata ma intreb cat va mai sta cu mine asa, in felul asta. Gatesc pe fuga, fac curat in viteza, oriunde ma duc imi car dupa mine macar o carte , iar el imi reproseaza ca el n-a trebuit sa se chinuie atat de mult ca sa castige niste bani. Adevarat si asta. Nu este un barbat ambitios, nu-i place sa se zbata, se multumeste cu exact ce are, nu cere mai mult, nu vrea sa se autodepaseasca. Probabil ca daca am fi amandoi disperati ambitiosi, ori n-am mai fi impreuna acum, ori am avea bani cat sa nu ne mai stresam ( cel putin eu)

    Nici macar nu stiu ce vreau de la voi, cred ca mai mult vroiam sa ma racoresc, sa zic odata tot.

    Cateodata ma gandesc ca poate sunt intr-adevar nebuna, insist pe un vis probabil imposibil, sau posibil in proportie de 5% sau cam asa ceva. Dar tot nu ma lasa inima sa renunt usor, n-as suporta sa regret toata viata ca n-am incercat destul incat sa ma conving ca eu chiar nu pot si gata.


    Acest mesaj a fost editat de către iulikamika: 14 Ian 2011, 02:09
  •  
    • 630 mesaje
    14 Ian 2011, 02:08
    0 0

    Pai si tu la ora asta casti gura pe forumuri d-astea? 

    Treci si pune mana pe carte!

  •  
    • 3 mesaje
    14 Ian 2011, 02:10
    0 0
    Pai ce crezi ca am facut pana acum? ma duc la culcare . Mi se ]nchid ochii.
  •  
    • 4811 mesaje
    14 Ian 2011, 09:31
    0 0
    mie mi se pare de apreciat atata vointa si te invidiez.
  •  
    svf
    • 5173 mesaje
    14 Ian 2011, 09:35
    0 0
    Esti de admirat. Mi-as dori si eu ambitia ta.
    Mult succes iti doresc.
  •  
    • 13597 mesaje
    14 Ian 2011, 09:41
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 428 mesaje
    14 Ian 2011, 09:43
    0 0
    iulikamika said:

    Buna seara. Va cer o parere. Iubitul meu nu ma mai suporta pentru ca de aproximativ 2 ani incerc sa fac o schimbare de profesie,inca nu am reusit, invat mult, muncesc mult, seara sunt obosita terminata,dar imi doresc enorm sa reusesc, deoarece remuneratia ar fi aproape tripla comparativ cu ce iau acum.

    (...)

    Am capatat si un deficit de atentie, uit mult, sunt neatenta, as zice eu ca sunt ingrozita, desi nu stiu exact de ce, cred ca de teama de a mai continua asa inca un an sau dumnezeu mai stie cati ani.

    (...)

    Nu vreau sa renunt la visul meu, ca stiu ca m-as prabusi intr-o depresie.

    Adevarul e ca ma sperie lipsa banilor, insuficienta lor, stiu ca acum castig binisor comparativ cu multi, dar  la cat stres, nebunie, alergatura implica munca asta a mea, nu merita.

    (...)

    Cateodata ma gandesc ca poate sunt intr-adevar nebuna, insist pe un vis probabil imposibil, sau posibil in proportie de 5% sau cam asa ceva. Dar tot nu ma lasa inima sa renunt usor, n-as suporta sa regret toata viata ca n-am incercat destul incat sa ma conving ca eu chiar nu pot si gata.

     

    Felicitarile mele in primul rand ca esti atat de ambitioasa. Mesajul tau a fost o sursa de inspiratie penru mine. Oamenii ca tine reusesc Continua sa lupti sa te autodepasesti, dar fara sa-ti pui in pericol sanatatea. Acorda-ti macar o zi de pauza pe saptamana, o zi in care sa nu pui mana pe carte si sa incerci sa te destinzi. Vei vedea ca daca te odihnesti corespunzator vei fi mai eficienta.Creierul are nevoie sa se reseteze Si vei domoli si frustrarile partenerului care te vrea mai mult in preajma.

     

    Atitudinea potrivita o ai deja, deci vei reusi pana la urma ce-ti propui, dar nu-ti bate joc de corpul tau ca se va razbuna pe tine mai devreme sau mai tarziu. Daca iti permiti unele momente de odihna nu se intoarce lumea cu fundul in sus. Mult succes!


    Acest mesaj a fost editat de către ve_ve: 14 Ian 2011, 09:45
  •  
    • 1276 mesaje
    14 Ian 2011, 10:21
    0 0
    partea misto e ca prietenul tau te face sa crezi ca ceea ce faci tu e gresit / exagerat. nu e. Doar oamenii ca tine reusesc. Da' mai ia si tu cate o pauza.

    iar el...daca nu poate sa tina pasul cu tine... too bad for him. Mie nu mi se pare "obsesie", mi se pare realism si multa ambitie. Felicitari
  •  
    • 4009 mesaje
    14 Ian 2011, 10:27
    0 0
    este ceva pe care ar trebui sa-l pretuim la orice varsta - echilibrul viata persoanala - munca (sau work-life balance). Este bine ca iti esti ambitioasa si iti doresti sa progresezi, dar sa nu dai in extrema cealalta. Altfel s-ar putea la un moment dat sa clachezi daca iti organizezi toata existenta in jurul jobului. Ai nevoie de timp si de alte activitati care sa iti incarce bateriile.

    Si sa nu fi surprinsa daca la un moment dat o sa te trezesti singura. Relatiile se construiesc si se intretin continuu, la fel ca un job.
  •  
    • 13597 mesaje
    14 Ian 2011, 10:27
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 2323 mesaje
    14 Ian 2011, 10:28
    0 0

    In ce domeniu vrei sa reusesti?

  •  
    • 4009 mesaje
    14 Ian 2011, 10:39
    0 0

     

    "Am capatat si un deficit de atentie, uit mult, sunt neatenta, as zice eu ca sunt ingrozita, "

    "incerc si eu sa fim prezenti la intalnirile cu prietenii, desi imi doresc ca in timpul ala pe care il pierd aiurea si nu castig nimic, sa-l fi petrecut acasa in liniste, tocand marunt un subcapitol din materie."

     

  •  
    • 8901 mesaje
    14 Ian 2011, 10:41
    0 0

    E foarte bine ca iti doresti atat de mult sa reusesti, dar......
    la viata ta personala mai ai timp sa te gandesti?

    Crezi ca le vei putea "impaca" pe toate?!

     

    Si cat timp ai pierdut ca sa scrii un text asa lung......


    Acest mesaj a fost editat de către andrada86: 14 Ian 2011, 10:42
  •  
    • 4009 mesaje
    14 Ian 2011, 10:42
    0 0

    macar ti-ai stabilit un deadline in care sa iti indelinesti visul? 1 luna, doua, trei.... sa stii ca tragi pentru chestia asta si iti sacrifici viata personala o perioada limitata de timp? Sau urmeaza sa devina un stil de viata?


    Acest mesaj a fost editat de către Allegria_: 14 Ian 2011, 10:42
  •  
    • 470 mesaje
    14 Ian 2011, 10:43
    0 0
    Parerea mea e ca atunci cand lucrezi te concentrezi pe munca, atunci cand te relaxezi te concentrezi la relaxare. Nu faci una gandindu-te cat timp pierzi din cealalta... Daca mergi in vizita, bucura-te de vizita, nu te gandi cat puteai invata in timpul asta...
    In rest, ambitia ta de a obtine ceva mai bun e ok, atata vreme cat ai si un target la care sa te opresti
  •  
    • 8901 mesaje
    14 Ian 2011, 10:47
    0 0
    Mi-am adus aminte de fata aceea, care lucra la o firma nu-stiu-cate ore/zi.....surmenaj, stres, etc...final tragic.......Doamne-fereste!
    Ai mare grija de tine!
  •  
    • 13597 mesaje
    14 Ian 2011, 10:49
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 432 mesaje
    14 Ian 2011, 11:49
    0 0
    Bre, una peste alta....aduni averi, faima..urci pe scara sociala..sunt egale cu 0 atunci cand nu ai multumire sufleteasca sau o familie frumoasa.
    Deja cred ca la tine este un pic obsesie...si baiatul ala saracu, chiar are dreptate
    Parerea mea..
  •  
    • 726 mesaje
    14 Ian 2011, 11:53
    0 0
    si familia aia frumoasa cu ce o va intretine? cu aer?
  •  
    • 8901 mesaje
    14 Ian 2011, 11:58
    0 0
    Stai putin, talida...din cate spune ea, nu sunt ei chiar muritori de foame...
    Sunt familii care se intretin cu mult mai putini bani...si mai au chiar 1-2 copii...sa nu dramatizam!