Fetita mea

  •  
    • 266 mesaje
    12 Ian 2011, 10:42
    0 0

    Buna ziua.

    Va citesc de ceva timp, dar m-am ferit sa postez.

    Acum o fac. Sunt intr-un mare impas: am o fetita adolescenta, are 16 ani. Am adoptat-o de la 3 luni, dar am tot amanat sa-i spun, convinsa ca inca n-a sosit momentul.

    Am lasat-o sa faca revelionul cu niste prieteni. Cand a venit, mi-a spus ca stie adevarul - ca nu sunt eu mama ei.

    De atunci, refuza sa mai vorbeasca.

    Nu stiu ce sa fac. O iubesc mai mult decat pe mine. E tot ce am.

  •  
    svf
    • 5173 mesaje
    12 Ian 2011, 10:44
    0 0
    Cu ce prieteni a facut revelionul de a aflat ?
    Insista sa discuti cu ea, pana la urma, mama e cea care te creste nu cea care te face.
  •  
    • 266 mesaje
    12 Ian 2011, 10:46
    0 0
    Colegi de-ai ei. Ii cunosc, sunt copii cuminti. Nu stiu cine i-a spus. Partea proasta e ca eu sunt divortata de mult.
  •  
    • 1435 mesaje
    12 Ian 2011, 10:49
    0 0

    Scrie-i un mail in care ii explici cum ai adoptat-o, de ce, povesteste-i tot ce vrei tu, explica-i de ce nu i-ai spus, de ce ti-a fost teama si nu uita sa-i spui cat de mult o iubesti. Si trimite-i-l. Sa-l aiba acolo. Chiar daca nu va vrea sa-l citeasca, tot il va citi intr-o zi, de curiozitate macar.

  •  
    • 630 mesaje
    12 Ian 2011, 10:49
    0 0
    Cam nasol momentul, trebuia sa-i spui tu, nu sa afle de la altii...si-a pierdut increderea in tine.
    Incearca sa ai o discutie informativa cu ea : explica-i de ce ai facut-o, ce s-a ales de maica-sa, chestii care ea are nevoie sa le stie chiar daca tu nu vrei sa i le spui. O idee ar fi sa nu o confrunti, ca va coplesesc emotiile pe amandoua - mai bine scrie-i o scrisoare or something.
    Si ia legatura cu prietenii ei, afla ce s-a intamplat si explica-le si lor. Daca ei te-au dat in gat tot ei pot sa te-ajute.
  •  
    svf
    • 5173 mesaje
    12 Ian 2011, 10:49
    0 0
    Pai stai un pic, de unde sa fi stiut acei colegi? Totusi, esti prietena de suflet cu mama unuia si i-ai povestit? Stiu ca e tardiv, dar macar pe viitor stii de cine sa te feresti.
    In afara de vorbit cu fata ta, nu stiu ce ai mai putea face. Insista mai mult.
  •  
    • 3311 mesaje
    12 Ian 2011, 10:53
    0 0
    cum sa i scrie mail??
    astea trebuiesc vorbite fata in fata. pana la urma va accepta sa te asculte..
  •  
    • 3741 mesaje
    12 Ian 2011, 10:54
    0 0
    Si de unde stiau acei copii adevarul?
    Eu zic s-o mai lasi sa se mai linisteasca, o saptamana, doua, dar in care sa stai cu ochii pe ea ca pe butelie. E o perioada tare ciudata pentru ea si poate nu-si gaseste locul.
    Eu tin minte ca in adolescenta aveam tot felul de ganduri sumbre si ma credeam cea mai matura persoana. Credeam ca mie nu o sa mi se intample nimic rau, eh, basme!

    Dupa ce o lasi sa se mai linisteasca poti sa incerci sa te apropii mai mult de ea prin a-i spune cum este la o casa de copii, ba chiar sa mergeti impreuna sa vada ca ar trebui sa-ti multumeasca.
    Incearca sa discuti cat mai calm cu ea (chiar daca o sa planga in hohote si o sa-ti reproseze ca ai mintit-o-chestii telenovelistice) si fa-o sa inteleaga ca tu niciodata nu ai simtit ca ea nu este fata ta si voiai s-o protejezi de tot ce inseamna trecutul ei.
    Poti chiar sa o intrebi daca ar dori sa stie cine sunt parintii ei naturali. Sunt convinsa ca a vazut multe filme si probabil va incerca sa adapteze toate scenariile.
  •  
    • 266 mesaje
    12 Ian 2011, 10:56
    0 0
    Ultima data am vorbit cu ea pe 2 ianuarie. Mi-a spus: am aflat, nu esti mama mea. Atat. de atunci, nici nu vrea sa ma vada.
    I-am trimis mesaje si pe telefon si pe hi5. Nimic.
    Prietenii sunt colegi din generala.
    Despre mama ei naturala nu stiu nimic - nici macar daca traieste.
  •  
    • 3741 mesaje
    12 Ian 2011, 11:01
    0 0
    Pai de unde au aflat copiii? Ai vorbit cu mama unora mai mult decat trebuia?
    Voi in casa nu va vedeti?
    Eu zic sa o convoci la o discutie ca intre prietene, poate chiar s-o scoti in oras la o prajitura. Poate in aglomeratie nu o sa fie o drama queen
    Nu trebuie sa fii asa de slaba ca si cum ti-ai recunoaste vina.
  •  
    • 3216 mesaje
    12 Ian 2011, 11:01
    0 0
    petaledecrin said:
    Ultima data am vorbit cu ea pe 2 ianuarie. Mi-a spus: am aflat, nu esti mama mea. Atat. de atunci, nici nu vrea sa ma vada.
    I-am trimis mesaje si pe telefon si pe hi5. Nimic.
    Prietenii sunt colegi din generala.
    Despre mama ei naturala nu stiu nimic - nici macar daca traieste.

     

    zice ca nu esti mama ei? sterge cu buretele dintr-o miscare toti anii in care ai crescut-o, iubit-o, ingrijit-o? urat din partea ei...

    inainte ca ea sa afle, care erau relatiile dintre voi?

  •  
    • 121 mesaje
    12 Ian 2011, 11:03
    0 0
    Explica-i ca fara ajutorul tau ea traia in conditii mizere. Spune-i ca nu ai considerat-o nici o clipa copil adoptiv si de aceea nu i-ai spus inca nimic. Este la o varsta dificila. Daca nu rezolvi nimic vorbeste cu psihologul de la scoala sa intervina.
  •  
    • 266 mesaje
    12 Ian 2011, 11:08
    0 0
    Inainte ne intelegeam foarte bine.
    Locuim amandoua, singure.
    Am divortat de 6 ani.
  •  
    • 3741 mesaje
    12 Ian 2011, 11:12
    0 0
    Si eu cred ca un psiholog ar ajuta-o, dar numai daca ea va fi de acord. Nu poti sa-i bagi asa, pe gat, totul. Dupa ce va reluati rolurile de mama-fiica, numai atunci puteti discuta sa mergeti impreuna la un psiholog.
    Cred ca in perioada asta are foarte nevoie de sprijin afectiv.

    Poate ar trebui sa vorbesti tu cu un psiholog sa te sfatuiasca cum sa incepi sa vorbesti cu ea.
  •  
    • 7967 mesaje
    12 Ian 2011, 11:13
    0 0
    Cred ca afata ta are nevoie de putin timp sa-si analizeze sentimentele si emotiile. Eu cred ca ar trebui sa-i acorzi atata timp cat are ea nevoie. Este normal sa treaca prin sentimente contradictorii si cel mai important: nu ai de unde sa stii cum i-a fost transmisa vestea ca este adoptata...Mai da-i putin timp, pe urma incearca sa vorbesti cu ea...
  •  
    • 266 mesaje
    12 Ian 2011, 11:13
    0 0
    Trebuie sa plec la munca. Va citesc deseara.
    Multumesc pentru atentie.
  •  
    • 3741 mesaje
    12 Ian 2011, 11:13
    0 0
    Tot nu vrei sa ne spui de unde stiai copiii.
    Ori nu e o poveste reala si scrii 2 cuvinte apoi te gandesti ce sa mai zici, ori nu accepti niciun sfat, ci doar aveai nevoia sa te descarci.
  •  
    • 121 mesaje
    12 Ian 2011, 11:16
    0 0

    Nici ca ar conta de unde stiau copiii. Problema este ca fiica este inca foarte tanara si nu-si da seama ca de fapt mama adoptiva i-a facut doar bine. Cate cazuri de acest gen nu ati auzit?


    Acest mesaj a fost editat de către kathy_70: 12 Ian 2011, 11:17
  •  
    • 3741 mesaje
    12 Ian 2011, 11:24
    0 0
    Ba conteaza ca i-a spus pentru ca a facut-o din rautate.
    Copiii la varsta adolescentei ar face orice ca sa iasa in evidenta, iar invidia la ei e de zile mari!
    Probabil ca ea il considera pe cel care i-a spus, prieten foarte bun si va lua de bun tot ce ii va spune.
  •  
    • 574 mesaje
    12 Ian 2011, 11:29
    0 0
    petaledecrin said:

    Acum o fac. Sunt intr-un mare impas: am o fetita adolescenta, are 16 ani. Am adoptat-o de la 3 luni, dar am tot amanat sa-i spun, convinsa ca inca n-a sosit momentul.

    Am lasat-o sa faca revelionul cu niste prieteni. Cand a venit, mi-a spus ca stie adevarul - ca nu sunt eu mama ei.

    De atunci, refuza sa mai vorbeasca.

    Nu stiu ce sa fac. O iubesc mai mult decat pe mine. E tot ce am.

     Imi pare rau sa aud,cred ca povestea infierii auzita de fata a fost de asa natura spusa incat sa-i lase un gust amar...

     

    Daca ar fi deslusim itele aflarii advevarului cred ca de vecini,vecinii stiu mereu mai multe decat credeti intodeauna,copii lor au tinut minte povestea iar in timp fiecare a cosmetizat povestea cum a dorit si a dat-o mai departe,se pare ca la urechea fetei povestea in loc sa fie una frumoasa a fost una amara.

     

    Tinand cont de povestea cu care a fost intristata este posibil in momentele alea sa-si fie amintit fiecare mica amintire in care poate o certati de o greseala,cand primea critici de la familie etc. unde ganindu-se ca poate mama ei nu ar fi facut asta,dar ea nu are cum sa faca comparatia din moment ce a fost infiata de la la varsta asa mica.

    Nu recomand sa schimbati modul familie de comportare,lasati toate la fel ca inainte altfel sta cu umpresia ca decand a aflata devarul  familia adoptiva s teme sa n-o piarda ori ca face orice sa-i intre sub piele.

     

    E bine daca stiti unde ai sunt parintii sa le faceti cunostinta,e pacat...sa nu fie asa,de altfel doar asa realizeaza si ea cum sunt lucrurile in fapt.

    Nu-i mai ascundeti nimic, rudele,priteneii stiu povestea si...daca nu afla de la familia adoptiva o sa afle de la "gura lumii" pe care nici vantu n-o astupa.

     

    Ar mai fi si faptul ca fata a stat poate prea mult sub aripa familiei mereu monitorizata,supravegheata de aproape,trebuie sa dea un pic piept cu lumea de afara,asa vede pe propria piele cat de rai sunt oamenii si ca gestul infierii in zilele noastre nu este unul oarecare din moment ce sunt mame care-si abandoneaza copii.

    Sper sa nu-i povestiti lucruri prin care sa-si judece mama naturala,e pacat si la un moment dat o s-o macine.

    Nu fortati nimic,lasati totul natural,o sa-si dea seama,intre timp o excursie cu familia acolo unde isi dorea,isi doreste daca se poate ar fi numai buna.