Asteptari de la noi, de la cei din jur, de la viata

  •  
    • 38 mesaje
    11 Ian 2011, 20:49
    0 0

    Citindu-va, am inceput sa ma gandesc ce anume astept eu de la cei din jurul meu. Cum as vrea sa fiu eu perceputa, sa fiu vazuta? De parinti, de colegi, de iubit, dar mai ales de mine - cel mai aspru critic?

    Cata indulgenta imi permit cu mine? Cat de fina e linia aia intre a te iubi pe tine si a ajunge in delasare?

    Ce astept eu sa-mi aduca viata? Si cum fac sa influentez rezultatele in favoarea mea?

    Ca de multe ori ma apuca disperarea cand imi arunc ochii in departare si vad drumul lung si greu care se asterne in calea mea, mi se face teama ca n-o sa reusesc. Sper la o viata mai buna, la o situatie financiara mai buna, imi doresc o viata fara griji si o batranete linistita si fara stresul banilor pentru parintii mei, dar in tara asta ziua de maine e atat de impredictibila , incat ajung sa-mi fie teama sa mai fac un pas, sa imi doresc mai mult, sa indraznesc mai mult.

    Cum facem sa dam inainte cu tupeu, cand simtim ca ne trage inapoi tot in jurul nostru?

    Ce facem cand ne e teama sa mai indraznim? Ne jucam cartea pana la capat, ca la ruleta , sau ne retragem si pastram ce avem, multumindu-ne cu putin?

    Greu, tare greu.........................

    Voi ce retete aveti cand vi se face teama?

    Cum va incurajati, cum vedeti ziua de maine?

  •  
    • 121 mesaje
    11 Ian 2011, 20:53
    0 0
    In Romania situatia este critica.Nu se prea poate evolua cu pasi mari. Daca ai langa tine persoana potrivita cred ca poti face multe in viata.
    Sa vedem partea buna a paharului. Sa analizam partile bune ale vietii.
  •  
    • 9873 mesaje
    11 Ian 2011, 20:55
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 38 mesaje
    11 Ian 2011, 20:57
    0 0
    )))) bine zis. Radem a paguba, cred
  •  
    • 121 mesaje
    11 Ian 2011, 20:58
    0 0
    trili said:
    pe buneeeeeeeeeeeeee?? in romania este greu????????? ai taci

    te rog frumos, zi si mie unde e usor, acu plec.

     

     

    Am fost in vizita la fratele meu in Elvetia. Acolo nimeni nu vorbeste despre criza, toata lumea e vesela si zambitoare. Si crede-ma pe cuvant ca economic si tot ce vrei este net superior.

  •  
    • 8578 mesaje
    11 Ian 2011, 20:59
    0 0
    Eu cred ca iti faci mult prea multe ganduri si te stresezi prea tare, lasa totul mai lejer si fii mai optimista
  •  
    • 121 mesaje
    11 Ian 2011, 21:00
    0 0
    Exact.Cand iti doresti totul dintr-o data nu vine nimic chiar din contra toate-ti ies pe dos. Deci relaxeaza-te
  •  
    • 9873 mesaje
    11 Ian 2011, 21:03
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 16187 mesaje
    11 Ian 2011, 21:07
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 7051 mesaje
    11 Ian 2011, 21:10
    0 0
    am invatat, dupa cateva greseli, evident, ca mai bine ma simt atunci cand indraznesc, decat atunci cand stau cu teama in suflet si astept...pur si simplu detest sa ma simt paralizata...sa traiesc cu frica de esec...asta nu inseamna ca nu-mi este frica...ba daaaa...si inca cum, dar actionand am sentimentul ca detin controlul (cel putin controlul asupra sentimentelor mele)...si de cate ori am avut curaj sa ma avant am avut rezultate frumoase, experiente valoroase pentru ceea ce sunt ca om.
    si mai fac ceva...caut compania unor oameni de la care am ceva de invatat, compania oamenilor care actioneaza si mai ales compania oamenilor cu o atitudine pozitiva asupra vietii...
    nu-mi bat capul cu lucruri pe care nu le pot schimba, gasesc bucuria de a trai in lucruri mici, iubesc cu tot sufletul..ce va fi maine...Dumnezeu stie...
  •  
    • 121 mesaje
    11 Ian 2011, 21:13
    0 0
    Milady_me said:
    Kathy, ti-as putea povesti pana maine cat de grea poate fi viata in Elvetia. Cat de dificil e sa-ti gasesti locul, chiar si pentru un nativ. Cat de dureros de stricti pot fi elvetienii uneori (in comparatie cu ei, nemtii sunt ca-n basmele de Fratii Grimm).

    Da' cred ca n-ar interesa pe nimeni.

    Breaking news: nicaieri nu-i usor. Iar in strainatate ai de pascut si iarba imigratiei. Care poate fi foarte amara uneori.

    Totusi este trist in lume

     

     

    Asa este Milady. Pana iti gasesti locul ai de tras dar asta e valabil  oriunde. Depinde de sansa noastra in viata. Sansa si ambitii. Fratele meu locuieste acolo de vreo 15 ani, este pilot. Cazuri triste sunt oriunde in lume.

  •  
    • 9873 mesaje
    11 Ian 2011, 21:15
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 121 mesaje
    11 Ian 2011, 21:16
    0 0
  •  
    • 1832 mesaje
    11 Ian 2011, 21:19
    0 0

    Milady_me said:
    Kathy, ti-as putea povesti pana maine cat de grea poate fi viata in Elvetia. Cat de dificil e sa-ti gasesti locul, chiar si pentru un nativ. Cat de dureros de stricti pot fi elvetienii uneori (in comparatie cu ei, nemtii sunt ca-n basmele de Fratii Grimm).

    Da' cred ca n-ar interesa pe nimeni.

    Breaking news: nicaieri nu-i usor. Iar in strainatate ai de pascut si iarba imigratiei. Care poate fi foarte amara uneori.

    Totusi este trist in lume

     

     Milady are dreptare ... eu locuiesc in Germania  foarte aproape de granita cu Elvetia si cunosc ambele categorii de oameni  ... la o prima vedere e o alta lume dar  ...  Aceeasi Marie cu alta palarie ! ... in orice tara e greu sa te realizezi si totul se face cu pasi mici si siguri  cum a zis si Milady mai sus  ai de pascut iarba imigratiei care e amara . Sotul meu e neamt si dupa tot timpul pe care il am aici inca mai primesc replici rautacioase ca sunt romanca=tiganca ( sunt si bruneta si asta le da apa la moara ) si multe altele. Toti visam sa plecam din Romania ptr ca in oriunde in alta parte e mai bine ... asa e, dar nicaieri nu i ca acasa!

     Se mai zice ca viata ti o faci tu, cum vrei tu ... si aici e un gram de adevar asta daca stii cand sa ieri deciziile corecte ca sa ti atingi telul propus!


     


    Acest mesaj a fost editat de către maria_maria25: 11 Ian 2011, 21:20
  •  
    • 38 mesaje
    11 Ian 2011, 21:19
    0 0
    Unde gasesti acesti oameni, sorell? Eu in jurul meu am numai pesimisti, numai oameni amarati, multumiti ca si-au gasit o slujba marunta si platita la timp. Multi au fost dati afara, restul cam tremuram de teama ca zburam si noi, restructurari peste restructurari. Parintii mei ma indeamna sa plec, sa schimb domeniul muncii, lor le suna suna bine numele functiei, le gadila urechile, desi salariul pe care l-as primi nu mi-ar ajunge nici sa ma intretin. E adevarat ca in vreo 5 ani, as ajunge sa ma descurc, dar sunt 5 ani de munca, in care eu nu stiu ce ma asteapta, nu stiu daca ma voi descurca, nu stiu daca o sa-mi placa acea munca . Probabil ca voi fi marea lor dezamagire, desi s-au pus pe capul meu sa renunt si sa renunt, ca ei asteapta lucruri mari de la mine si spera ca eu sa am destui bani sa-i intretin la batranete. Dar daca nu voi face fata programului, cerintelor, daca va fi prea mult pentru mine ? Ce fac?
  •  
    • 121 mesaje
    11 Ian 2011, 21:21
    0 0
    Esti singura?
  •  
    • 121 mesaje
    11 Ian 2011, 21:24
    0 0
    Maria, trebuie sa iti faci cercul tau de prieteni si sa fii fericita cu sotul tau.Nimic altceva nu este mai important.Si in Romania unii te trateaza de sus ca esti 'din provincie' si nu ai multe de spus.Rautati sunt oriunde. Ce te-ai face in Romania sa lucrezi pe 10 milioane,adica cu 250 de euro? Pun mare pret pe fericirea in cuplu. Daca ai un barbat ca lumea treci peste multe.
  •  
    • 1832 mesaje
    11 Ian 2011, 21:25
    0 0
    Daca o dai in de astea pesimiste nu ajungi nicaieri ! Semnele de intrebare nu te ajuta la nimic si daca esti singura ai frau liber sa ti alegi ce cale vrei, daca stii ce vrei! Altii cum pot si tu nu poti !
  •  
    • 1832 mesaje
    11 Ian 2011, 21:28
    0 0
    kathy_70 said:
    Maria, trebuie sa iti faci cercul tau de prieteni si sa fii fericita cu sotul tau.Nimic altceva nu este mai important.Si in Romania unii te trateaza de sus ca esti 'din provincie' si nu ai multe de spus.Rautati sunt oriunde. Ce te-ai face in Romania sa lucrezi pe 10 milioane,adica cu 250 de euro? Pun mare pret pe fericirea in cuplu. Daca ai un barbat ca lumea treci peste multe.
     

     NU am zis ca sunt nefericita, Doamne fereste! M am raportat la tema topicului si atat !
     Am o familie minunata, el, copii nostri si parintii lui! E casa mea,  sunt fericita si nu plec urechea la ce zic unii si altii, iar cu prietenii mai subtire ( nu zic ca nu exista prieteni adevarati ) dar eu merg pe principiul barbatul meu, fratele meu, prietenul meu etc !

    Acest mesaj a fost editat de către maria_maria25: 11 Ian 2011, 21:30
  •  
    • 7051 mesaje
    11 Ian 2011, 21:30
    0 0
    carpe.diem said:
    Unde gasesti acesti oameni, sorell? Eu in jurul meu am numai pesimisti, numai oameni amarati, multumiti ca si-au gasit o slujba marunta si platita la timp. Multi au fost dati afara, restul cam tremuram de teama ca zburam si noi, restructurari peste restructurari. Parintii mei ma indeamna sa plec, sa schimb domeniul muncii, lor le suna suna bine numele functiei, le gadila urechile, desi salariul pe care l-as primi nu mi-ar ajunge nici sa ma intretin. E adevarat ca in vreo 5 ani, as ajunge sa ma descurc, dar sunt 5 ani de munca, in care eu nu stiu ce ma asteapta, nu stiu daca ma voi descurca, nu stiu daca o sa-mi placa acea munca . Probabil ca voi fi marea lor dezamagire, desi s-au pus pe capul meu sa renunt si sa renunt, ca ei asteapta lucruri mari de la mine si spera ca eu sa am destui bani sa-i intretin la batranete. Dar daca nu voi face fata programului, cerintelor, daca va fi prea mult pentru mine ? Ce fac?