buna
-
0 0De ce noi femeile suntem supuse unor chestii,pe care sincer sa va spun nici eu nu le inteleg prea bine.Spre exemplu,eu cu iubitul meu ne intelegem foarte bine,insa la inceputul relatiei am stabilit sa mai lasam de la noi ca sa ne mearga mai bine,insa acum am impresia ca eu am lasat mai mult de la mine decat as fi vrut sa las.De ce oare am aceasta impresie,sau nu e doar o impresie.Astept raspuns de d-vs.Multumesc.
-
Unele femei tind sa faca compromisuri mai mari decat vor initial. Din dorinta de "a fi bine".
Din pacate, din p meu de v este o greseala. Fiindca aceste compromisuri sunt interpretate ca fiind parte din felul tau de a fi. Si daca apoi vei incerca sa schimbi ceva, acest lucru nu va fi acceptat. Celuilalt i se va parea ca merita ceea ce primeste si va fi greu sa schimbi acest lucru.
Compromisurile sunt bune intr-o relatie dar si acestea trebuie facute cu limita.
Eu asa cred.
Fiindca e foarte valabila zicala: "cu cat esti mai bun, cu atat esti mai prost".
Si inca ceva: daca deja observi ca ai facut compromisuri mai mari decat ai dorit, inseamna ca acest lucru te deranjeaza foarte mult si ca te-ai cam saturat. Ca sa schimbi aceasta stare de lucruri, ai nevoie de mult timp si de foarte multa rabdare. Fiindca va trebui sa schimbi lucrurile incet-incet, aproape pe neobservate. -
Cum sa-ti spun,eu nu pot spune ca am facut asa multe compromisuri dupa cum ai spus tu,insa el, adica partenerul meu nu-mi stie adevarata fata a mea si fata asta a mea adevarata mi-am ascuns-o,am bagat-o intr-un colt al sufletului si o tin acolo.Ma tem ca daca imi arat adevarata fata sa nu se schimbe si el.Poate ca o sa se comporte altfel cu mine.
-
Eu cred ca o relatie adevarata trebuie sa se bazeze pe sinceritate si comunicare. Iar daca tu nu ti-ai aratat adevarata fata prietenului tau, cred ca ai facut o greseala. Si poate de aceea te simti frustrata. Nu primesti de la el ceea ce astepti cu adevarat pentru ca, probabil, nu stie ce sa iti ofere. Si e pacat sa nu fii deschisa, sa nu comunici cu partenerul tau. Cel putin asta e parerea mea.
-
Cred ca e bine sa-ti asumi riscul (pentru ca poate fi un risc intr-adevar)de a-ti arata adevarata fatza. Incearca! Poate ca vei avea surpriza sa descoperi care este de fapt adevarata ta fatza. Cea sub care traiesti acum sau cea pe care o tii ascunsa. Si cand iti vei da seama care este aceea, te sfatuiesc prieteneste sa incepi sa fii tu insati. Prietenul tau va fi - poate - socat de a descoperi o alta persoana. Dar daca te iubeste cu adevarat, va aprecia "deschiderea" ta si te va accepta asa cum esti.
Este pacat sa traiesti altfel decat ti-o spune sufletul sau altfel decat ti-o doresti. Fiindca, in timp, acest lucru se va transforma in frustrare si vei izbucni.Si atunci prietenul tau nu va sti ce se intampla cu tine. Pe buna dreptate.
Asuma-ti riscul de a fi tu insati si vei vedea cat de mult ai pierdut fiind asa cum "a trebuit" sa fii sau cum au dorit altii sa fii.
E bine sa tii cont si de ceilalti insa nu te indeparta prea mult de la cum esti tu. -
Am si eu o problema. Vorbesc cu prietenul meu de 4 luni de zile.Acum dupa Paste vrea sa plece in Israel sa munceasca.Ma rog va puteti da seama ca imi este foarte greu sa ma despart de el tocmai acum cand incepusem sa ne cunoastem mai bine.El s-a exprimat ca pleaca pentru doi ani de zile dupa care,daca vreau sa-l astept se va intoarce la mine.Mi-a zis ca de lucrul asta sa fiu sigura.Dar totusi este o gramada de timp.Nu stiu ce sa fac,pur si simplu.Il iubesc si el ma iubeste,sau cel putin asa mi se pare.Vreau sa-l astept,dar problema este cand se va intoarce el,poate se intoarce cu alte idei,alte ganduri o sa mai vina la mine?Va rog imi puteti da un sfat?Sa-l astept sau nu?
-
Credeam ca relatia este mai veche. 4 luni de zile nu inseamna NIMIC. O relatie se consolideaza dupa un timp mult mai indelungat. Lasa-l sa plece in treburile lui, iar tie timpul iti va fi cel mai bun sfetnic. Sa vezi tu, cum de la distanta cum o sa privesti lucrurile mult mai obiectiv si chiar iti vei da seama daca relatia a insemnat ceva atat pentru tine si cat pentru el. O sa fii mult mai detasata privind obiectiv in urma hotarandu-te pentru viitor. Sfatul meu: fii intotdeauna tu insati, chiar cu riscul de a ramane 'SINGURA'. Stii, bunica imi spunea: fiecare borcan isi are capacul lui. O sa-l gasesti sigur.
-
Doi ani e un timp foarte lung,mai ales comparativ cu cele 4 luni cat ati fost impreuna.In 2 ani un om se schimba enorm,si o data cu el si sentimentele lui.Ma refer atat la prietenul tau,cat si la tine.Pe de-o parte,in 4 luni n-ati ajuns sa va cunoasteti suficient,iar pe de alta,timpul si distanta vor pune bariere intre voi,care pot deveni de netrecut.
Sfatul meu? Nu pune mare baza pe relatia asta,mai ales ca in sufletul tau simti ca ea nu e perfecta.Daca pleaca,tine legatura cu el,dar daca intre timp te simti atrasa de altcineva...stii proverbul cu vrabia din mana si cioara de pe gard