Incep sa cred ca sunt nebuna...
-
0 0
Povestea mea e simpla si poate prea des intalnita.
Am cunoscut pe un site de socializare de afara un tip. Sunt singura,cunosc multi tipi in viata reala,ies cu ei dar nu ma intereseaza niciunul in mod deosebit.
Cu tipul asta de pe net vorbesc de aproape 2 luni in fiecare seara cate 3-4 ore.E incredibil cat de bine comunicam ...cata chimie exista intre noi. E tipul pe care mi l-am dorit dintotdeauna,la nivel conversational cel putin.E senzational ce se intampla.Mi-as dori sa gasesc si in preajma mea pe cineva cu care sa am asemenea chimie. Si,din pacate pt mine,stiu ca arata si ff bine din punct de vedere fizic- web-cam si poze.
E evident ca am devenit amandoi dependenti de conversatiile noastre nocturne si am stabilit ca e doar o pierdere de timp...dar e atat de greu sa punem punct.Nu imi face declaratii (nu l-as mai fi placut daca o facea),luam totul fix asa cum e - discutii captivante intre doi necunoscuti. Eu una nu m-am mai simtit atat de atrasa de cineva de foarte mult timp,sunt ani...desi am cunoscut o multime de barbati...si se pare ca si lui i se intampla acelasi lucru.
Problema e ca el locuieste tocmai in Suedia...E foarte intrigat de ce i se intampla cu mine si a avut curajul sa-mi propuna sa ne intalnim pt 2 zile undeva in Europa,la mijlocul distantei.Sunt foarte sceptica si i-am spus ca nu o sa fac asta...dar nu ma pot opri din gandit in fiecare secunda la el. Tot ce astept de cand ma trezesc dimineata e sa se faca seara sa vorbesc cu el. Toti tipii din jurul meu mi se pare cantitati neglijabile....si idila asta stupida de pe internet chiar a inceput sa ma afecteze. Stiu ca e doar o fantezie,stiu ca e mai mult decat probabil sa nu mai fie aceeasi chimie daca ne vedem dar...
AS vrea sa fiu in stare sa pun punct covnersatiilor cu el....chiar as vrea..dar nu am puterea.
-
Parerea mea: traieste momentul.
Nu te gandi deja la concretizari fizice.
Ati vorbit, ati schimbat poze, v-ati vazut pe web, asta nu inseamna neaparat marea iubire si casatorie pe viata. Poate fi doar un prieten, in adevaratul inteles al cuvantului.
PS. Asta ca sa ma exprim gingas, caci ma faci sa revin la alta obsesie: nu inteleg deloc, dar deloc, temeinicia noastra (a femeilor) de a fi ,,in randul lumii" - maritate (musai si neaparat), eventual cu un copil, doi.
Dar asta-i alta discutie
-
Dar nici nu ma gandeam la casatorie sau ceva....cand am precizat ca nu vad um s-ar putea concretiza relatia,ma referam la o relatie normala,in care doi oameni petrec timp impreuna. Nu vreau sa-mi fie prieten,prieten am destui in viata reala.Simt o atractie inexplicabila si mi-as dori sa incetez!!
-
DaSilva said:
Dar nici nu ma gandeam la casatorie sau ceva....cand am precizat ca nu vad um s-ar putea concretiza relatia,ma referam la o relatie normala,in care doi oameni petrec timp impreuna. Nu vreau sa-mi fie prieten,prieten am destui in viata reala.Simt o atractie inexplicabila si mi-as dori sa incetez!!Relatie normala inseamna, in viziunea ta, o relatie in care cei doi de vad zilnic, cel putin cateva ore pe zi, sau pe noapte, pasul urmator fiind mutatul impreuna. Corect?
Stiind ca sta in Suedia, ce te-a determinat sa continui conversatiile pe mess?
Ca banuiesc, stiai cel putin instinctiv ca nu l-ai putea determina sa se stabileasca la noi. Nu ca la noi nu ar curge lapte si miere

-
Ce ma nedumereste pe mine este... de ce l-ai luat asa pe "NU" in brate? De unde stii tu ce ti se va intampla maine? De unde stii ca nu te-ai muta in Suedia? Ai fost acolo, ai trait cu el? Da, e adevarat, e posibil sa fie un balon de sapun tot ce ti se intampla acum dar la fel e de posibil sa fie iubirea vietii tale... chiar ai trai linistita sa stii ca puteai sa fii fericita dar ai ratat sansa pentru ca te-ai gandit tu ca nu poate fi adevarat?
Si daca ai sa fii ranita... na, toata lumea pateste din astea, vin si trec... viata e o cautare continua, daca te protejezi prea mult de rele ajungi sa traiesti artificial. Ia-ti inima in dinti si fa ce simti, analizand aiurea nu se intampla nimic.
Cat despre intalnitul la jumatatea drumului nu mi se pare o catastrofa doar ca... as alege eu orasul si hotelul si... le-as spune la receptia hotelului ca sunt acolo sa ma intalnesc cu un om pe care nu il cunosc foarte bine (un business) si ca as vrea sa reactioneze in caz ca vad ceva ciudat. -
@roberrzica
mey, ce treaba ai tu?
Noa, poate fetii ii ingheatza picioarele doar privind spre anumite regiuni de pe harta...
Plus ca astia din Suedia care fac parte din specia masculina, se pare ca defapt sunt un fel de "rara avis"...
Da, e drept, sunt ceva mai sensibili la nevoile feminine, insa oare cu ce sacrificii, sau riscuri??? -
Asa sunt eu,mai sceptica din fire...E drept ca in afara de familie si prieteni,nu ma tine nimic aici dar..cum sa plec pt un barbat in capatul celalalt al Europei intr-o tara care mi se pare cel putin neprietenoasa?ce job mi-as putea gasi eu acolo?
E prematura si stupida discutia dar ma tot surprind gandindu-ma la el.Si el imi marturiseste ca simte la fel.
I-am spus ca simt ca e cazul as incheiem conversatiile ca ne facem rau reciproc. In seara asta am preferat sa stau pe messenger cu el desi un prieten aproape s-a suparat pe mine ca nu am iesit,asa cum ii tot promit.
El insista sa ne vedem macar o data sa ne dam seama ce e cu noi si sa vedem de acolo.Mie mi-e frica sa-l vad de teama ca m-as putea indragosti...dar probabil imi voi lua inima in dinti si o voi face. Sa vedem dupa.. -
DaSilva said:
Am cunoscut pe un site de socializare ........
Relatiile la distanta cer multa incredere si rabdare de fier,la un moment dat nici unul dintre voi s-o sa multumeasca doar virtual si este nevoie de afectiune si atingere fizica.
Implicarea emotionala depaseste limite alarmante uneori si daca apare ruptura se lasa cu suferinta multa,de asta inca nici nu vrei sa renunti,eu zic sa nu te grabesti sa-i dai cu piciorul insa...ce te face sa crezi ca este asa cum ti se pune pe tava ?
Nu vreau sa te dezamagesc dar oamenii in spatele unui monitor isi creeaza imagine mult mai avansata decat realitatea iar diferenta o plateste cine ?
Mai cerceteaza si fi cu bagare de seama si poate vine el in Romania daca te iubeste,daca te doreste cu adevarat,sa te puna pe drumuri pe tine...e totusi riscant,nu sti ce te poate astepta.
-
Eu sunt de parere ca instinctul de aparare nu iti triite mesaje eronate, si ar trebui sa tii cont de el. Mai bine nu te intalnesti cu el deloc nicaieri, nici in Ro, nici la mijlocul distantei. E f posibil sa il placi, sa te indragostesti, si apoi dupa intalnire, dupa acele ore/zile care pot sa fie minunate cu el, sa suferi si sa tanjesti dupa el. Si daca nu te simti pregatita sa te muti din tara cu totul, daca simti ca nu te poti baza indeajuns pe el pt asta, la ce bun? Cred ca fluturii aia ii platesti dupa prea mult. eu nu m-as risca la asa ceva. Poate peste un timp, vei avea fluturii cu cineva mai aproape de tine...
-
Io tot nu inteleg...
Care-i treaba, ce te impiedica sa pleci?
Aaaaa, faptul ca acasa o duci momentan bine?
Frica de a fi intre straini?
Gandeste-te ca toate fac parte din evolutia ta ca si persoana...
Sau, poti sta acasa...
Sa cunosti aceiasi tipi anosti, si acelasi trai stresant cu care te-ai obisnuit deja... -
si eu as fi sceptica, dar in acelasi timp am auzit si de bine de asemenea situatii.
deci, pregateste-te sa nu te astepti nici la prea mult si fa-o. du-te si intalneste-te cu el. banuiesc ca esti genul care are totul programat si ordonat, dar rutina nu e totdeauna placuta.
eu mi-as face rezervare la hotel, as merge cu o prietena in cel mai rau caz... si inca ceva masuri de precautie.
mai tarziu va va trebui ceva mai multa seriozitate daca e sa ramaneti in relatie, pt ca la distanta e ceva mai multa bataie de cap. -
warmfreezer said:
@roberrzica
mey, ce treaba ai tu?
Noa, poate fetii ii ingheatza picioarele doar privind spre anumite regiuni de pe harta...
Plus ca astia din Suedia care fac parte din specia masculina, se pare ca defapt sunt un fel de "rara avis"...
Da, e drept, sunt ceva mai sensibili la nevoile feminine, insa oare cu ce sacrificii, sau riscuri???Pai... ce treaba sa am... eu am urcat copiii (unul de 2 luni si unul de 2 ani), sotul din dotare in avion si-am plecat la 8.000km de Romania. Au trecut 2 ani si suntem perfect ok. Deci pot spune cu mana pe inima ca in viata daca nu risti, nu castigi dar... na, fiecare cu socotelile lui!
Cat despre "suedezi"... mi se pare prea mult sa generalizezi... fiecare padure are uscaturile ei asa cum are si frunze care vor fi vesnic verzi, depinde de tine ce vrei sa vezi...