Confesiunea unei tinere cu probleme

  •  
    • 20 mesaje
    3 Ian 2011, 07:48
    0 0

    Buna dimineata!S-ar putea sa scriu un roman.Am rugamintea sa aveti rabdare,si sa incercati sa intelegeti ceea ce incerc sa va transmit.Simt nevoia sa ma exteriorizez,simt nevoia de un sfat,simt nevoia de critici,simt nevoia de absolut orice reactie din partea voastra.Ma simt vinovata,mai mult ca sigur ca sunt vinovata,dar trecutul nu poate fi schimbat.Am crezut ca pot sa trec peste insa m-am inselat.Am sa va spun adevarul 100%.Puteti doar sa ma credeti pe cuvant,sau nu.Am 26 de ani,lucrez intr-un domeniu placut,am casa mea,masina mea,muncesc mult pentru banii pe care ii am,si mai ales cinstit..din punctuo asta de vedere nu cred ca am ce sa imi reprosez..spun asta,ca sa se inteleaga de la inceput ca nu sunt o ahtiata dupa banii altcuiva,materialista si nici nu urmaresc altceva de la un barbat ..urata si proasta nu cred ca sunt..traume,probleme serioase in copilarie nu am avut..atata doar ca am crescut doar cu mama si cu fratele meu,pentru ca tatal nu ne-a dorit,ne-a parasit,si nu l-a mai interesat niciodata de noi,eu fiind foarte mica,atunci cand a plecat,iar de atunci nu am mai auzit nimic de el,decat ca a murit,pana la urma.Prima relatie am avut-o la 21 de ani,a fost grozav,dar nu s-a terminat in situatii roze,am gresit amandoi mult,acum am ramas prieteni.Oricum m-am vindecat.Dupa alti 2 ani jumatate,am cunoscut cea de a doua relatie a mea,care avea sa dureze pana in momentul de fata,datorita incapatanarii mele,sau a sentimentului de nesiguranta pe care il am in momentul asta.Stiu ,stiu ,aici o sa incepeti sa ma aratati cu degetul.Are 44 de ani,un om incantator,pe care ,daca ajungi sa il cunosti,din foarte multe pucnte de vedere,nu mai vrei sa il scoti din viata ta,pentru ca pur si simplu este imposibil.Este foarte destept,este FOARTE destept.Stiu o sa ziceti,uite inca o fraiera tanara,care isi pierde tineretea langa unul care crede ca le stie pe toate..se poate sa aveti dreptate ,sau nu.am auzit destule variante.Cand l-am cunoscut aveam 23 de ani,terminam facultatea,plesneam de viata,nu pot sa zic ca imi lipsea ceva.Am intrat intr-o relatie cu el,fascinata fiind,de el,si de tot ce imi oferea.Atentie nemasurata,echilibru,liniste interioara,respect,se ridica,sau se cobora la mintea mea,intr-un fel pe care numai eu il stiu.Arata foarte bine,este un om foarte energic,spontan,plin de imaginatie,tot pachetul.Nimic nu parea sa clatine ''relatia''.Nu pot sa zic ca mama era de acord,a fost foarte retinuta,dar mi-a dat libertatea de a alege,si intocmai asa am si facut,pentru ca am vrut sa invat din propriile-mi greseli,si sa ma acuz pe mine,si pe nimeni altcineva.Pana aici,nimic iesit din comun.De precizat,ca dupa o luna jumatate am cedat ''ispitei'',dupa ce am incercat sa il cunosc cat de cat.Avand anumite principii,am considerat ca nu este frumos sa il invit imediat la mine acasa,tocmai de aceea,nici eu o perioada nu am dorit acest lucru,sa ma duc la el,dar repet,asta nu inseamna ca am fost o sfanta.Niciodata nu mi-a dat de banuit ca imi ascunde un lucru,in fata caruia,daca as fi fost pusa in tema,nu l-as fi acceptat niciodata.Mai ales ca eu am trait intr-o familie destramata de altcineva.Dupa 6 luni am primit un telefon,prin care eram anuntata,ca el este insurat,si are 2 copii..am fost blestemata si mi s-a vorbit foarte urat.De atunci nu mai sunt eu,primind acel telefon.Nu va spun in ce hal m-am simtit,si cat de dezamagita am putut sa fiu de situatie.Partea proasta,sau buna,depinde cum interpretati asta,este ca i-am mai dat o sansa,incercand sa gandesc din alte puncte de vedere,decat situatia lui.M-am gandit la mine,si la ce simt eu in clipa respectiva.Mi-am dat seama ca a fost nefericit mult timp in acea casnicie,mai ales dupa cate imi povestise,dar bineinteles,acest lucru nu este o scuza.Nu pot sa inteleg,de ce l-am iertat,si de ce am mers mai departe.Faptul ca nu am pus punct din clipa in care am aflat,a avut consecinte asupra vietii mele..dupa 3 ani de zile,chiar daca a divortat,eu nu am fost invitata la el niciodata acasa,din foarte multe motive.Asta doare al naibii de mult,pentru ca i-am oferit totul,si toata increderea mea,si tot sprijinul meu,si i-am oferit mai mult decat trebuia cred.Am facut si compromisuri cu mama mea intr-un fel,care imi spunea,ca nu este de acord(ea oricum nu stie adevarul 100%)...Dupa 3 ani de relatie,chiar daca nu imi ofera ceea ce imi doresc 100%,sau de fapt ceea ce imi doream,totusi nu am reusit sa ma desprind de aceasta relatie,si nu inteleg de ce.Am ajuns sa imi fie teama,si sa ma gandesc la el,altfel decat la un barbat,sot..iubit..mi-e teama.Aseara ma uitam la pozele cu noi,si il priveam ca pe un tata.Stiu,o sa ziceti,dar cum poti sa ai parte de intimitate cu unul pe care il privesti ca pe un tata,intr-un final?Nu prea mai am parte,cel putin in ultimele luni..Suntem ca doi prieteni foarte buni.Insa din august am cunoscut pe cineva,cu care am vb la telefon 3 luni,apoi in octombrie mi-am luat inima in dinti,si ne-am intalnit..are 30 de ani,arata foarte bine,suntem atrasi unul de altul intr-un mod inexplicabil,insa nu are experienta si discernamantul primului,si nici el nu este decis daca vrea sau nu o relatie cu mine.Am fost indragostita de el in perioada octombrie-noiembrie,si ne-am intalnit de 4-5 ori,si am ajuns sa ii ofer si un cadou de Craciun.Nu stiu daca fata de al doilea baiat sunt atrasa din punct de vedere fizic,sau imi place el foarte mult..sunt la varsta la care nu imi mai permit sa umblu din floare in floare,dar nici nu o sa ajung sa pun cartile pe masa ''eu cu tine vreau sa imi fac un viitor stabil si sigur''..al doilea imi place mult..este genul care te tine de mana pe strada..te saruta dulce..simti ca zbori cand esti in bratele lui..dar este nesigur pe el,si asta ma dezarmeaza..nu stiu daca sunt pregatita sa am o relatie cu el sau nu..stiu doar ca imi place..asa..acum,ca sa zic asa,pe 24 seara,in ajun,primul a venit la mine sa facem bradul impreuna..un moment de neatentie,si mi-a fost dat sa traiesc o scena cumplita,mi-a citit mesajele de la al doilea,care nu m-au pus intr-o lumina foarte favorabila..m-am simtit extrem de prost,am inceput sa plang,si m-am simtit vinovata ca l-am inselat.Desi mi-am dat seama,privind din exterior,ca poate am avut dreptate sa fac asta,el mi-a spus ca nu am fost cinstita fata de el,ca mi-a oferit totul,si a compensat mult prin faptul ca mereu a fost alaturi de mine.nu contest asta,dar ..am crampeie,care nu imi dau pacea sufleteasca,nu imi pot imagina toata viata alaturi de el,stiind ca are copii,pe care nu ii mai suna,nu il intereseaza,si s-a desprins definitiv de ei,oricare ar fi fost motivul.Stiu ca am gresit ca am continuat relatia cu el,stiu ca el m-a mintit si nu mai merita atentia mea,stiu ca am gresit ca l-am inselat..dar stau si ma uit afara cum ninge,si ma intreb,de ce am facut toate astea?sunt foarte nesigura pe mine,nici nu stiu ce vreau de la viata,si nu stiu ce vreau de la ei doi,nu stiu cu cine sa raman,sau daca sa raman singura si sa imi pun ordine in viata..ma simt foarte vinovata ca am inselat.am o educatie si un discernamant totusi,nu pot sa inteleg cum de m-am aruncat inainte asa.nu stiu fata de cine sa ma simt vinovata mai mult.Fata de D-zeu,fata de mine..ma simt si fata de el..mi-e greu sa ma desprind de el....voi cum a-ti proceda?Stiu ca o sa ma criticati dur probabil..dar am cautat sa gasesc solutii ,nu sa ma simt si mai vinovata decat sunt ...

    va salut cu prietenie :)

  •  
    • 20 mesaje
    3 Ian 2011, 07:55
    0 0
    *cum ati proceda
  •  
    • 10876 mesaje
    3 Ian 2011, 08:17
    0 0
    mai stai putin cu raspunsurile, e abia 8 si ceva, dupa revelion, lumea inca nu s-a dezmeticit
  •  
    • 12625 mesaje
    3 Ian 2011, 08:24
    0 0

    sper ca problema ta sa fie 100 % reala ca sa nu ma irosesc in sfaturi

    esti acum la mijloc..ai de ales intre doua relatii

    desi un om mai in varsta iti ofera siguranta emotionala ar trebui sa te gandesti ca are un trecut si cateva obligatii numite copii.Nu a fost sincer cu tine,tu ai aflat tarziu ca are o familie.Deci nici el nu a fost cinstit cu tine.

    Cu cel de 30 de ani...ei e altceva nu?Singur,disponibil..si fara obligatii.Te face sa te simti altfel..o relatie e care nu te feresti de ochii lumii,nu ai grija ca te vede x sau y .Si apoi nu cred ca ar trebui sa te simti atat de super vinovata.Cel batran nu a fost sincer cu tine,de ce sa nu opresti relatia?Cine te obliga sa stai cu el?Il vezi ca pe un tata?E deja de domeniul trecutului..eu zic sa iti vezi de viata si lasa gandurile negre..

  •  
    • 20 mesaje
    3 Ian 2011, 08:28
    0 0
    buna dimineatawow ,chiar ca am scris mult,acum realizez..si da,am sa astept raspunsuri...zilele astea sunt inca in concediu
    carmen.multumesc pentru raspuns,e asa bine cand ti se confirma niste lucruri..
  •  
    • 208 mesaje
    3 Ian 2011, 08:53
    0 0
    rezumat? care dintre ei a citit mesajele?
  •  
    • 20 mesaje
    3 Ian 2011, 09:12
    0 0
    care dintre ei? pai primul,cel cu care sunt in relatia de 3 ani de zile ..scuze,dar nu pot face rezumat am incercat sa scriu cat mai pe scurt
  •  
    • 105 mesaje
    3 Ian 2011, 10:36
    0 0

    tu in titlul te numesti o tanara cu probleme, deci esti tanara si ai putea umbla un pic din floare in floare, nu in sensul de a insira barbatii, dar in sensul de a intalni si cu altii si poate de a te indragosti cu adevarat, pentru  ca dupa cum vorbesti nu iubesti pe niciunul din cei doi, corecteaza-ma daca gresesc.

    si cred ca poate te-ai intalnit cu al doilea tocmai pentru a avea un motiv sa te rupi de cealalta relatie, care simti ca nu mai e ce ai tu nevoie, asa ca incearca sa mai cunosti si alti baieti si poate ca ceilalti doi nuvor mai parea singurele tale sanse de a avea o relatie!

  •  
    • 20 mesaje
    3 Ian 2011, 10:44
    0 0
    davlena,
    multumesc pentru raspuns!
    de al doilea am fost indragostita foarte rau,insa si el mi-a ''tras clapa'' cum se zice...i-a placut foarte mult de mine ,dar fiind instabil,nici el nu stia ce vrea..si a mai iesit si cu altcineva intre timp..acum insa ma suna si imi trimite mesaje ca ar vrea sa reconsider.eram cu capul in nori dupa el,dar apoi mi-am dat seama ca trebuie sa revin cu picioarele pe pamant,pentru ca nu ma merita...oricum trebuie sa iau o decizie cat mai repede,pentru ca asa nu se mai poate!!!
    cat despre intalnit baieti..hmm.in mediul meu,nu prea lucrez cu persoane care ar putea sa imi faca cunostinta cu x sau y..lucrez cu copiii..daca ies in oras ,la o librarie,teatru,film..sa fim seriosi..doar nu o sa stau sa agat,sau sa ma bag in seama aiurea sincer,nici nu prea am prieteni..nu am un cerc de prieteni stabil.am doar 2 prietene foarte bune,si atat!!!...
    unde sa imi fac o relatie ?
    pe net nu incerc,pentru ca ..pentru ca vreau ceva care sa vina natural,si nu fortat!!!
    deci?
  •  
    • 105 mesaje
    3 Ian 2011, 10:47
    0 0
    cum l-ai cunoscut pe al doilea? nu trebuie nici sa intri in panica, poate ti-er fi buna si o pauza, nu sa treci dintr-o relatie in alta doar ca sa nu stai singura, decat prost insotita mai bine singura, parerea mea.
    din ce oras esti?
  •  
    • 9899 mesaje
    3 Ian 2011, 10:58
    0 0

    Deci, am inteles eu bine? Dupa atata timp "impreuna" individul nu te-a invitat niciodata acasa la el?

    De ce? Din ce motive?

    Mie asta nu-mi miroase a bine deloc.

  •  
    • 20 mesaje
    3 Ian 2011, 11:21
    0 0
    davlena ,
    pe al doilea l-am cunoscut,prin cineva,care mi-a facut cunostinta cu el,pentru ca lucram intr-un fel sau altul in acelasi domeniu,si mi-a oferit un contract,avea nevoie de mine.....sunt din bucuresti.
    dikens,
    nu m-a invitat la el,are conceptii vechi,si nu este pregatit sa ma primeasca in lumea lui,printre atatia oameni cu care a crescut de mic..stiu suna urat..mai zicea sa inchiriem un apartament impreuna undeva..dar i-am spus ca nu sunt de acord,intrucat eu am casa mea,dar nu sunt pregatita locuiesc cu el,psihic,pentru ca nici el nu m-a invitat la el.La mine a dormit de multe ori,dar niciodata nu a fost ceva mai serios de atat...
  •  
    • 1841 mesaje
    3 Ian 2011, 12:27
    0 0
    Draguta,

    Acum treci prin clipe grele si te inteleg. E si normal, fiindca ai trait o viata nefireasca in ultimii ani. Ai cautat figura paterna care ti-a lipsit si ti-ai pus toata increderea in el. Nici cand ai aflat ca te minte nu ai reusit sa te rupi de el si este de inteles.. preferai sa accepti asta si sa platesti pretul afectiunii care ti-a lipsit in copilarie. E si firesc ca te-a cucerit cu acele calitati pe care le-ai fi atribuit parintelui tau, din ceea ce vad eu in descrierea ta.

    Nu-s in stare sa ma rup eu de nenorocitul meu, insa tot ma simt indreptatita sa iti spun sa lasi lucrurile cum au picat, sa te indepartezi de el (poate n-o sa poti dintr-o data, poate incet incet) si sa il lasi de izbeliste si pe al doilea.

    Desi al doilea se comporta firesc pentru varsta lui atunci cand nu este involved (tine minte ca si tu erai involved cu altcineva si nu aveai disponibilitate totala pentru el, oricat de inconstient faceai asta)... si tu nu esti pregatita acum pentru noi dezamagiri.

    Eu te sfatuiesc sa inceri sa nu te mai gandesti daca ar trebui sa alegi si pe cine, ci pur si simplu sa te indepartezi de amandoi si sa vezi cum merg lucrurile pentru tine. Nu spune nimeni sa-ti asumi statutul de single si sa resimti schimbarea la modul constient, ca o sa te sperie gandul. O sa fii OMG sunt singura pe lume ce ma fac.. Nu esti singura, esti doar tu cu tine pentru o vreme, ca sa te dumiresti ce ti se intampla.

    Orice decizie vei lua (chit ca il alegi pe unul din ei, chit ca ramai tu cu tine), TE ROG MULT ia-ti timpul de gandire necesar. In vartejul in care esti acum nu realizezi, insa o sa vezi mai tarziu c-am avut dreptate.

    Orice decizie vei lua acum o sa fie emotional si deloc gandita, fiindca esti intr-o stare emotionala in care nu poti gandi logic. E normal, si eu sunt tot acolo, si stiu despre ce vorbesc. Fa tot ce poti sa iei distanta de toti. Nu stiu cum, cere-le amandurora o pauza de o luna (nu mai putin) si roaga-i sa nu te mai caute ca sa iti poti limpezi gandurile.

    In luna asta probabil o sa treci prin toate starile, de la confuzie, la dor nebun de unul sau de celalalt, la scarba si dorinta de a te raznbuna etc. Si este important sa lasi toate starile astea sa "ti se intample" ca sa te pui pe picioare si sa ai mintea limpede sa iei orice decizie vei lua.
  •  
    • 20 mesaje
    3 Ian 2011, 12:33
    0 0
    interesanta teoria ta...ma duc sa ma plimb prin zapada sa imi limpezesc gandurile...
    revin
    p.s.
    multumesc mult pt raspuns!!! destul de detaliat si prezentat cu mult interes!
    ce bine este sa te sustina cineva!
  •  
    • 7051 mesaje
    3 Ian 2011, 13:01
    0 0
    ce nu-mi place mie la primul...e ca a ''omis'' sa-ti spuna ca e insurat si are 2 copii; desi a divortat intre timp nu te invita la el acasa...si e gelos...pentru ca ti-a citit mesajele din telefon...ca sa nu spun nesimtit...si a facut tot posibilul sa te simti vinovata
    toate astea ar trebui sa te puna serios pe ganduri!
  •  
    • 1030 mesaje
    3 Ian 2011, 14:01
    0 0
    De primul nici mie nu mi place,ca in primul rand nu-si asuma responsabilitatile de tata,ceea ce nu este un lucru tocmai ok,si ar trebuii sa te puna pe ganduri,iar cu celalalt daca vrei sa te mai intalnesti,fa-o dar fi fff precauta,pentru ca din cate observ este destul de imprevizibil si nu ofera siguranta..ai putea sa i acorzi o sansa,dar sa pastrezi o oarecare distanta...sa nu ajunga sa te raneasca sau sa te foloseasca..vezi ce are in cap mai intai..daca nu,eu zic sa stai linistita ca inca esti tanara si ai toata viata inainte sa ti gasesti pe cineva care sa fie asa cum iti doresti...
  •  
    • 297 mesaje
    3 Ian 2011, 14:57
    0 0
    Se spune ca fiecare femeie incearca sa isi regaseasca tatal in relatia/relatiile cu iubitul. Parerea mea este ca, de fapt, in relatia cu domnul de 44 de ani, ti-ai cautat tatal = protectia emotionala pe care nu ai avut-o de-a lungul timpului. Din pacate, combinatia iubit/tata pe care ai incercat-o nu functioneaza intotdeauna si de aici dezamagirea.
    Ca sa poti face ordine in viata ta, cred ca cel mai mare ajutor ar fi o discutie cu tatal tau daca mai este in viata sau cu cineva care i-a fost foarte apropiat. Pana la urma tu ai nevoie sa afli de ce a plecat tatal tau, ai nevoie sa afli versiunea lui pentru ca tu stii doar versiunea mamei tale. De cele mai multe ori parintele care pleaca isi paraseste sotul/sotia nu copiii chiar daca, din diverse motive, nu isi mai vede copiii niciodata.

    E normal ca diferenta de atitudine sa se vada intre cei doi barbati din viata ta... experienta de viata conteaza enorm dar... toti avem nevoie sa ne traim experientele nu doar sa invatam din ale altora... de aceea eu as alege partenerul mai tanar pentru ca va avea rabdare sa traiasca alaturi de mine nu doar sa-mi spuna cat de bine stie el ce se va intampla in anumite situatii.

    Stiu ca e usor de vorbit si greu de facut in cazuri din astea dar... sper sa te fi ajutat macar un strop.
  •  
    • 20 mesaje
    3 Ian 2011, 15:07
    0 0
    multumesc mult pentru raspunsuri..sunteti toti grozavi
    usor-usor,am sa imi pun ordine in viata.abia astept sa incep si serviciul sa imi umplu timpul,desi acasa am si activitati extra,aici ma simt in siguranta si gandesc mai mult decat trebuie,dar am nevoie sa fac si asta..din pacate,nu mai pot sa vorbesc cu tatal meu,pentru ca a murit,si nici apropiati nu prea am,pentru ca bunicii au murit si ei,iar la vecini nu imi permit sa apelez,pentru ca nu as face asta niciodata.mama este singura in masura sa imi spuna lucruri,si trebuie sa o cred...va multumesc tuturor ca sunteti alaturi de mine,si sper sa revin cu amintiri mai placute...oricum daca mai vrea cineva sa imi spuna ce parere are..o poate face in continuare
  •  
    • 36 mesaje
    3 Ian 2011, 22:19
    0 0
    parca am citit povestea mea.....
    Am avut parte tot de un iubit mai in varsta, care m-a mintit in privinta numarului de ani diferenta dintre noi, ca a fost casatorit sau ca are 2 copii. Am aflat eu singurica dupa mai mult de un an cu cine am de-a face si totusi am ramas langa el. Apoi am cunoscut pe cineva de-o seama cu mine care mi-a placut. O perioada (lunga... aproape un an) am oscilat intre cei 2 si drept sa spun si acum ma mai gandesc (rar) cum ar fi fost viata mea daca ramaneam cu primul.
    Dar l-am ales pe cel tinerel (de-o seama cu mine) si desi nu mai am parte se "siguranta zilei de maine" ( a se intelege sfaturile mature si competente, educatia pe care o primeam de la acel om, plimbarile in toata lumea..) ma simt mai fericita si mai implinita ca niciodata. Am facut multe greseli osciland intre acesti 2 barbati dar am invatat mult, foarte mult. Si cea mai importanta lectie este ca trebuie sa te respecti si sa poti sa te descurci singura, indiferent de situatie. Daca gasesti stabilitatea inauntrul tau atunci iti vei da seama care e calea pe care trebuie sa o alegi
  •  
    • 57 mesaje
    3 Ian 2011, 22:21
    0 0
    eu zic sa te tragi spre cel apropiat de-o varsta cu tine
    stii cum e?
    nu trebuie neaparat sa stai langa cel invarsta doar pentru simplu fapt ca acum ceva vreme gaseai sprijin si tot ce trebuie langa el...te-ai gandit vreodata ce o sa se intample pe viitor daca o sa ramai langa cel de 44 de ani? da...inteleg e la moda in ziua de azi....din anumite motive dar pt simplul fapt ca tu o sa ajungi intr-o zi la 4-50 de ani si o sa ramai singura....sau poate vei fii privita cu alti ochi de restul (motivul monica-irinel columbeanu) si mai ales de parintii tai
    ...mai tre sa tii cont si de parerea lor cate-odata...ca mnoh...asta e
    good luck