Vise, dorinte...oare ce sanse...? dezamagiri la tot pasul.
-
0 0
Stiu ca inceputurile de an ar trebui sa fie vesele, pline de speranta, ca astepti ce e mai bun de la noul an. Dar ce faci atunci cand visezi sa faci niste lucruri, sa iti schimbi viata, serviciul, sa muncesti la fel sau mai mult si sa castigi mai bine ca sa-ti permiti sa-ti implinesti o parte mica din acele vise, si totusi ... tot in jurul tau tine mortis sa te contrazica?
Voi de unde va trageti optimismul?
Ma confrunt probabil cu dezamagirea ca multi alti tineri.
Vreau sa iau viata in piept asa cum este si sa-i arat ca eu reusesc, ca iese ca mine si nu ca ea, dar cu toate astea imi este teama: daca pierd si putinul pe care il am acum?
La un bilant la inceputul anului, as iesi cam asa:
-un serviciu cu multe responsabilitati si destul de prost platit, pe care l-as lasa oricand daca as gasi ceva mai bun, dar nu gasesc si nici nu imi permit sa plec pe bani mai putini decat castig acum.
- o mama nemultumita, care ofera mult, cere mult si pentru care atat eu, cat si prietenul meu suntem niste neputinciosi ca nu suntem capabili singuri sa ne cumparam case de sute de mii de euro, desi avem doar 26 de ani si ne descurcam singuri (nu-i de ajuns pentru ea).
- prietenul care se multumeste cu ce are, provenind dintr-o familie saraca, fara ambitii de reusita, de bunastare, pentru care "nu am mai mult de atat" si "nu pot mai mult de atat" sunt cuvintele de ordine.
Sa nu credeti ca imi barfesc familia pe internet, pur si simplu am cedat psihic dupa niste sarbatori de rahat. Am vrut sa fiu alaturi de mama, ca sa nu faca singura sarbatorile. Am mers cu prietenul cu care sunt de aproape patru ani. A fost groaznic. Mama mi-a zis ca nu-l suporta ca el nu vrea sa faca bani, sa munceasca mai mult (nu si-a pus problema ca poate n-are cum sa faca mai mult de atat!), mi-a cerut expres sa nu mai calce el pe-acolo de-acum incolo, sa vin singura acasa. O uraste pe mama lui pentru ca nu este bogata si pentru ca ei nu vor sa realizeze nimic in viata lor.
Este foarte adevarat ca si mama mea si bunicii mei au fost amarati in tinerete, dar au prins alte vremuri si au reusit sa stranga un ban gramada si sa-si construiasca o situatie.
In schimb, la noi, optiunile sunt destul de limitate, mai ales ca noi am ales sa muncim si sa traim in capitala, pentru a ne gasi mai usor de lucru, fara sa fie nevoie sa apelam la pile, cunostinte, relatii.
Eu una dupa sarbatorile astea ma aflu intr-un mare rahat, in conditiile in care mama imi cere sa termin relatia cu "neispravitul". Prietenul meu este un baiat muncitor, dar faptul ca nu provine dintr-o familie de bogatani in face nedemn, se pare, de a-mi fi alaturi.
Nu stiu cum sa-i mai explic mamei ca n-are dreptate. Ea stie una si buna. Nu intelege ca nu toti avem acelasi noroc pe lume, ca nu poti sa furi si sa dai in cap pentru "a te ajunge". Il uraste pe prietenul meu ca s-a dus s-o viziteze pe maica-sa, de parca el n-ar fi ca mine, copilul unui parinte.
Nu stiu cum sa ma mai port cu ea ca s-o fac sa renunte la rautatea asta, la atatea invidii care-i rod sufletul. Orice as face eu , nu e destul de bine, iar faptul ca la douazeci si ceva de ani nu am reusit sa-mi construiesc palate, ci abia am reusit cu banii stransi demine si de ea, sa cumpar un apartament , o face sa se rusineze, eu - copilul ei- parca sunt o lepra, ii este rusine sa vorbeasca despre mine cand toate colegele ei de serviciu se lauda cu copiii lor studenti, ea lasa capul in jos ca fiica-sa nu-i mare director , ci doar o angajata (nu conteaza ca am facultate terminata, master, ca serviciul meu este in regula).
offf..... viata amara din prima zi a anului. Nu stiu ce sa mai zic. Probabil ca ati mai auzit astfel de povesti si va plictisesc, simteam nevoia sa zic cuiva ce am pe suflet.
Prietenul meu nu stie nimic din ce spun eu aici, in afara de cateva remarci rautacioase ale maica-mii, n-a aflat ce se intampla si nici n-am vrut sa-i zic, ca sa nu inceapa sa se urasca reciproc, macar sa fie unilaterala ura asta fara rost. Ca sa nu mai zic ca mama lui mereu ii transmite mamei mele salutari, sanatate .... eheeeee!
-
La multi ani!
Stai linistita, iti inteleg frustrarea si neputinta de a-ti multumi mama, dar gandeste-te ca tu nu vei mai sta cu ea in casa, ci cu prietenul si poate viitorul tau sot. Este foarte frustrant cand vezi cum unii au o familie mai apropiata si cu valori indreptate spre liniste, iar unii spre materialism.
Trebuie sa te detasezi mai mult de dorintele mamei tale si sa te focusezi spre ceea ce iti doresti tu mai mult. Vrei sa fii fata mamei si sa faci ce vrea ea sau sa-ti asterni dorintele tale si sa incerci sa ti le indeplinesti?
Hai, capul sus ca nu-i chiar asa de rau.
-
Multumesc pentru incurajari.
Este frustrant ca nu pot s-o fac sa inteleaga ca nu toti ne nastem norocosi sau binecuvantati, nu toti suntem la fel.
Pentru ea, nu-i de ajuns ca el este un barbat onest, fidel, ca e saritor, ca ma ajuta la chestiile marunte, dar ca pur si simplu n-are de unde sa faca bani asa cum vrea ea.
E trist ca eu incerc sa-mi adun familia pe langa mine, atat pentru mine, cat si pentru ea, ca nu-mi place sa stiu ca de craciun nu vine nimeni la ea sa-i deschida usa. Nu vreau nici sa stau singura ca ea toata viata, ca ea n-a mai vrut dupa divort sa accepte pe altcineva in viata ei. Si i-a fost greu, stiu asta, dar pana la urma fiecare e responsabil pentru alegerile ei si nu exista barbati perfecti in toate cele.
N-am cum s-o multumesc, orice as face. Si mi-e teama ca orice alt barbat mi-ar sta alaturi, nici el si nici eu n-am fi "demni" de a-i calca in casa. -
De unde o fi venind atata ura, nu pot sa inteleg!
Ca pana la urma, si mama lui este tot o mama, ca si mama mea. Si copilul ei vrea, ca si mine , sa imparta sarbatorile cu mama, cu familia.
Anul asta au fost niste sarbatori de rahat. La un moment dat, nu mai vroia sa intre in casa pentru ca era prietenul meu inauntru. ce i-o fi facut baiatul asta ei, de nu-l poate suferi, nu stiu. -
Probabil ca este foarte egoista si ii este greu singura si te-ar vrea numai pentru ea, nu stiu!
Daca tu il iubesti si el este foarte bun pentru tine nu te mai lua dupa ce zice mama ta. Cu varsta, parintii parca se inrautatesc pe zi ce trece.
Nu-ti fa planurile dupa cum "canta" mama ta, ci dupa ceea ce simti tu. Nu te lasa influentata de dorintele ei.
Comunica cu ea si spune-i ca nu vrei sa ajungi un om robot care sa fuga numai dupa bani, ci ca vrei o familie linistita chiar daca asta ar inseamna sa nu dormi in puf.
-
mama ta este obisnuita sa aiba controlul asupra a tot si toate.
are o problema cu asta.
nu stie ca, in primul rand, a impune ceva cu forta inseamna un esec patetic al propriei persoane. ca este nerealista. nu stie ca poti avea in casnicie un inceput fastuos si un final de rahat- scuza expresia. ca poti fi pe varful valului azi, financiar vorbind, chiar toata viata, dar ca aveerea pe care ai strans-o atat se poate duce naibii cand copilul nu stie ce e acela greul si isi bate joc de munca parintilor.multe nu mai stie mama aceasta a ta.
si imi face impresia unui copil mic, care incepe sa tipe si sa bata din p[icior atunci cand nu obtine ceva.
infantil comportament la faza cu intratul in casa....
Acest mesaj a fost editat de către scanteie: -
Tatal meu este un astfel de barbat care ar vinde-o si pe maica-sa numai ca sa faca bani.Si mama este la fel.Dar n-au rezistat impreuna, casatoria lor a fost una aranjata, cum se proceda acum 30 de ani , ea nu era o frumusete, ci foarte ambitioasa, el era un barbat frumos si curtat si cum mama provenea dintr-o familie de oameni oarecum credinciosi, educata sa fie "de casa", nu le avea cu petrecerile, nu cheltuia, tot ce avea strangea deoparte iar taica-miu cheltuia pe betii si orgii cu femei. Aveau un apartament cumparat in oras, ei locuind mai mult la tara unde aveau ambii parintii, si mama de cate ori venea in oras, gasea chilotii altor femei aruncati prin casa. Nu mai povestesc de alte chestii. A fost si batuta de taica-miu, noroc ca el a hotarat la un moment dat sa o paraseasca, si atunci a fost saraca disperata, s-a aruncat in fata masinii numai ca sa nu o lase. Dupa ce a plecat taica-miu si s-a recasatorit, ea a ramas in continuare sa traiasca cu mine si cu bunica-mea, nu s-a recasatorit, nu au interesat-o alti barbati, s-a concentrat pe munca, a facut niste depresii, a fost tare nasol.
Dar ca idee, atat ea cat si taica-miu sunt ahtiati dupa bani, orice fac, fac bani.
Ei ii place sa ofere mult, adica si daca ai nevoie si daca nu ai, ea tot iti da. Bani, mancare, haine, nu conteaza ca nu le vrei sau ca nu-ti trebuie, ea tot cumpara si trimite. Si daca ii spun ca nu am nevoie, ca oricum nu mananc ce imi trimite ea, se supara si ma blestema, se blestema si pe ea, pana la urma trebuie sa le accept sa n-o mai aud cum se blestema (sa se aleaga praful de cine ti-o mai cumpara, sa dea dumnezeu sa mor eu si sa duci lipsa la tot ce iti luam eu ).
Eu as prefera sa nu-mi dea nimic, pentru ca ce-i dau eu este evident mai putin decat ce imi da ea. Si de-asta e nemultumita.
Cu toate astea, n-am cum sa trec asa de la o zi la alta la salariu de sute de milioane ca sa-i satisfac orgoliul ei.
Prietenul meu, cum ziceam, este in regula comparativ cu multi altii pe care i-am cunoscut, dar pentru ea nu conteaza. Ca sa nu mai zic ca a fost la o prietena a unei prietene care i-a dat in carti si i-a bagat in cap ca eu si prietenul meu nu suntem "in soarta" si ca orice as face eu, si daca ma marit cu el, tot o sa divortez. Si orice as face si as zice eu, e de-o rautate teribila. Nu mai stiu ce sa-i fac sa nu mai musteasca de atata rautate si invidie.
-
eu sunt de parere ca o vreme sa te retragi si sa o lasi sa constientizeze ca ar fi mai bine pentru ea sa te vada din cand in cand decat deloc.
in plus, risti ca din certurile si discutiile aprinse cu ea sa iti impregnezi in subconstient imaginea ei. cu alte cuvinte, sa devii la un moment dat, o copie a ei.
spun asta pentru ca, acum nu te deranjeaza faptul ca sotul tau se multumeste cu putin. mai tarziu insa....este posibil sa se mai schimbe variabilele.... -
Tocmai ca ma sperie.
E usor sa ceri mult de la o persoana (adica bani, bani si iar bani) si sa ignori cu desavarsire partile bune ale respectivului. Dar nu poti fi fericit in viata asta numai cu bani. Ce folos daca cel de langa mine este un egoist si un magar si se comporta mizerabil, dar ma lasa sa-i toc banii pe toate cate vreau eu?
Chiar atat de importanti sunt banii? Nu mai conteaza calitatea omului? -
Nu zic ca nu mi-ar placea sa aiba el sau sa am eu mai multi bani, oricui i-ar placea o viata mai fara griji. probabil de-asta ea insista atat ca el sa aiba bani. Acum, cat am fost acasa la mama, mai ca l-a luat la suturi, cate apropo-uri a batut, ca poate va luati si voi o casa, mergeti la munca sa strangeti bani mai multi, dar poate va luati si o masina. E adevarat ca priietenul meu n-are asa multa initiativa, e consecvent cu serviciul, strange bani in masura in care poate, are ceva pus deoparte, dar nu miliarde cum ar vrea ea. Nici nu este barbatul sa alerge sa faca bani, cum fac altii, presupun ca trebuie sa fii facut de asa natura. Mama il admira foarte tare pe un tip caruia ii tine evidenta contabila la societate, care toata ziua alearga, are deschise vreo 3-4 firme, si-a construit o casa superba si si-a mobilat-o extraordinar in decurs de un an, are si cunostinte multe respectivul, ii merg afacerile, dar este facut de asa natura. Nu poti avea de la el pretentii de cultura, nu poti sa-i ceri omului sa citeasca o carte, ceva, pentru ca nu este genul. Dar ii curg banii. Ceva de genul asta vrea si maica-mea pentru mine.
-
Nasol.
E o boala grea de care nu va scapa niciodata.
La fel cum, dandu-ti mai mult decat ii ceri si decat ai nevoie, spera sa-ti cumpere afectiunea si sa te simti obligata fatza de ea intr-un fel incat sa faci tot ce zice.
Nu stiu ce sfat sa-ti dau, tind sa cred ca soarta va decide in locul tau.
Fostii tai prieteni i-au intrat in gratii mamei? Sau e aceeasi poveste? -
Mie mi se pare ca as face o nedreptate despartindu-ma de prieten si facandu-l sa sufere doar pentru ca el s-a nascut sarac, pentru ca parintii lui sunt saraci si neambitiosi. As fi o mizerabila, cel putin asa ma simt.
Mama in schimb continua cu presiunile, si in seara asta am avut discutii cu ea la telefon, reprosandu-mi cate imi da ea, cum isi ea ea de la gura sa-mi dea mie, si eu imi mananc tineretea cu el!
Ma doare sufletul cand o aud vorbind asa. De ce atata rautate? Atata invidie? De ce ei nu-i mai ajunge nimic niciodata?
In seara asta mi-a reprosat cum pot eu sa il insotesc pe el in calatoriile noastre cu trenul, ca ea in locul meu, n-ar face un pas cu el cat timp n-ar avea masina. De ce e atat de important pentru ea ca el SA AIBA? De ce nu poate intelege ca le vom face amandoi?
Si partea mai rea este ca imi impune ultimatumuri din alea prapastioase, sa nu o mai caut pana la moartea ei, sa raman cu el.
Ce vrea femeia asta de la mine? Sa traiesc singura ca ea?
-
Mai rareste si tu cu explicatiile, telefoanele, vizitele.
Si ar cam fi timpul sa impui niste limite. "Daca te mai folosesti de ultimaturi/daca ma mai ameninti/blestemi nu-ti mai raspund la telefon." "Daca nu iti place ceea ce fac, nu-ti mai spun ceea ce fac"
Fii ferma, tine-te de promisiuni si vezi ce se intampla.
Si nu-i mai spune nimic de prietenul tau. Cand incepe cu "prostiile", ascult-o si in momentul in care isi trage rasuflarea, intreab-o: "ai terminat? ca daca nu, vorbim mai tarziu, cand gasesti si alte subiecte de discutie". -
Mdap cunosc sentimentul intr-un fel. Si eu am o mama mai control freak asa dar problema e ca nu-s genul de persoana care suporta sa fie controlata. Am avut multe conflicte pe tema "ce faci cu viata ta?" sau "cand ai de gand sa te mariti?" care m-au indepartat de casa mult. In ultima perioada a inteles ca daca nu se calmeaza ce a mai ramas din relatia noastra se va duce pe apa sambetei.
Ce pot sa-ti recomand e putina distanta fata de ea. Concentreaza-te pe viata si pe relatia ta. Stiu ca e greu dar alta solutie nu cred ca e.
Ai incercat sa vorbesti cu ea si sa-i spui ca nu-ti convine cum te trateaza?
-
draga mea, am trecut in urma cu cativa ani in urma printr-o experienta asemanatoare. ce am facut? m-am gandit singura la ce este cel mai important pentru mine si am decis cum vreau sa arate viata mea.
din pacate mama ta nu o sa se schimbe, insa poti 'negocia' cu ea o solutie de compromis. incepe negocierea intreband-o :mama, tu consideri ca ai avut o viata fericita?
atunci cand nu este dispusa sa faca asta, stai departe de ea si asteapta momentul in care este dispusa sa te asculte