"Ma simt aiurea...."

  •  
    • 60 mesaje
    1 Ian 2011, 22:57
    0 0

    Buna tuturor.

    Este prima zi din an si am inceput foarte prost cand eu credeam ca in sfarsit viata mea capata un sens.

    Nu vreau sa scriu walls of text si am sa incerc sa rezum povestea in speranta ca cineva se uita peste randurile mele si isi va spune opinia sincera

    De aproximativ 1 luna jumatate mi-am reintalnit un vechi amic din copilarie, pe care nu l-am considerat niciodata un om cu care as fi vrut sa am o relatie amoroasa din diverse motive, ii placeau prea mult fetele.Cu timpul am aflat ca s-a casatorit, ca are si un copil dar casnicia lui nu a durat prea mult. Mult timp nu am stiut de el, ce se petrece cu el, cum mai e.

    Ne-am intalnit din coincidenta, momentan locuim in aceeasi tara, departe de Romania. Ne-am sunat, am hotarat sa iesim la o vorba, mi-a parut bine sa-l revad, am discutat despre problemele fiecaruia, intr-un fel spuneam amandoi "ce bine ca avem pe cineva cunoscut aici pe meleaguri straine".

    Am vorbit foarte mult, zilnic de cateva ori, ne intalneam in weekenduri, ieseam , ne simteam foarte bine impreuna, imi spunea mereu ca ar vrea sa-si refaca viata cu o femeie matura, ca se saturase de viata dezordonata pe care a dus-o in trecut.

    Divortul a lasat urme adanci, ura si poate faptul ca isi dorea o viata linistita l-a facut sa se apropie foarte tare de mine.

    Eu sunt o femeie calita, ultimele 2 relatii mi-au lasat un gust amar, nu vroiam sa ma apropii de nimeni desi simteam pe zi ce trece ca el imi place mult, dar nu vroiam sa trec prin alta dezamagire.

    Intr-un final, inevitabilul s-a produs, suntem impreuna...dar totusi distanti. De ce spun asta? Pt ca pe langa faptul ca sufera din cauza ca nu isi vede copilul decat foarte rar, are si o problema in familie care il macina enorm.Am fost alaturi de el, zilnic imi spune ca nu are chef de nimic, ca vrea sa se termine suferinta lui iar eu il incurajez desi parca vad o schimbare in bine doar pe moment.

    Si cu mine e destul de rece in gesturi cateodata, vad cat de nelinistit este. Cu toate astea sunt singura persoana cu care vorbeste absolut orice si mi-a marturisit ca multe lucruri si trairi nu le-a spus nimanui pana la mine. Eu sunt fericita ca il pot ajuta sa se descarce si ma bucur ca fiind alaturi de el si ca-l ascult il fac sa se simta mai bine.

    Problema, din puctul meu de vedere, a aparut de ieri. Eu credeam ca fiind ultima zi din an, chiar daca se simte aiurea, o petrecem impreuna(Craciunul l-am petrecut impreuna).Insa ieri mi-a spus ca problema lui de familie s-a agravat, ca se simte super prost, fara dispozitie, ca nu are stare si nu-si gaseste locul. L-am intrebat ce facem in seara de revelion, iar el a spus ca nu vrea sa ma supere, dar are o stare proasta si nu vrea sa-mi strice si mie dispozitia.

    I-am spus ca deja ma simt aiurea pt ca ma simt exclusa, mi-a cerut sa-l inteleg, ca problema lui nu e legata de mine. Pe parcursul serii am vorbit si la telefon, si pe net iar azi ne-am sunat doar sa vedem daca fiecare dintre noi este bine.

    Sunt pentru prima data in situatia asta, nu stiu cum sa reactionez, insa eu daca am o problema cred ca pe prietenul meu nu l-as exclude, adica ar fi singura persoana pe care as vrea sa o stiu aproape, insa poate barbatii nu gandesc ca noi femeile, sau poate fiecare reactioneaza in situatii de criza diferit. Mi-a marturisit ca starea lui emotionala il blocheaza si nu stie ce sa zica si cum sa faca sa treaca peste probleme. Cu altceva eu nu-l pot ajuta, decat sa-i fiu alaturi, dar el vrea sa stea si singur dar in acelasi timp ma cauta sa vada cum sunt eu. Mi-a spus ca se simte prost ca mi-a stricat seara de revelion, ca a fost egoist si s-a gandit numai la problemele lui.

    Va rog mult dati-mi si mie o solutie, cum sa reactionez, ce trebuie sa fac? Sa insist ca nu e bine sa stea singur sau cea mai buna solutie e sa il las sa se linisteasca.

    Voi cum reactionati fata de partener atunci cand va macina ceva sau aveti o problema? Preferati sa va izolati si sa nu vedeti pe nimeni ?

    Va multumesc mult, un an nou cu bucurii pentru toti.

  •  
    • 8403 mesaje
    1 Ian 2011, 23:00
    0 0
    cum reactionez?
    ma inchid in mine.
  •  
    • 1924 mesaje
    1 Ian 2011, 23:17
    0 0

    mai si eu am momente cand n-am chef de nimeni si de nimic

    daca tot ai luat-o pe calea asta, poate e bine sa ai rabdare si sa lasi lucrurile sa curga de la sine

    desi, in locul tau, eu nu mi-as face cine stie ce asteptari de la o astfel de relatie, care mie tare imi suna a relatie-tampon

  •  
    • 12 mesaje
    2 Ian 2011, 00:03
    0 0
    Blacktulip, iti inteleg dezamagirea! Da-i timp, tu nu trebuie sa fii doar omul de sprijin pentru necazurile lui, barbatii sunt cei puternici deci isi rezolva singuri problemele. Aici cred ca gresesti, nu te implica mai mult decat e cazul in necazurile lui.

    Cat timp are relatia voastra? Poate nu e sigur de ce-si doreste...
    Tu ai copii, ai fost casatorita? Daca nu, ia in calcul ca relatia cu un barbat divortat, cu un copil trebuie privita altfel.
  •  
    • 60 mesaje
    2 Ian 2011, 01:14
    0 0
    Nu ma implic mult in problemele lui, desi daca pot sa-l ajut o fac.
    Nu e vorba de cat timp are relatia noastra, inainte sa afle ca situatia din familia s-a agravat totul era bine, nu ma simteam oarecum nebagata in seama ca si acum.
    Poate ca are nevoie sa stea singur cu problemele lui o vreme desi ma cauta, deci clar nu-i sunt nepasatoare chiar daca are necazuri acum.
    Stau si ma intreb daca sunt egoista si ma gandesc numai la mine acum?
  •  
    • 178 mesaje
    2 Ian 2011, 01:58
    0 0
    Atentie mare!
    Cineva a spus ceva bine mai sus. Si mie imi suna a relatie tampon, un barbat care inca e legat emotional de o femeie si care inca nu stie ce vrea. Ti-a si pomenit de "o stare emotionala care il blocheaza".
    Tu esti cineva cunoscut intr-o tara in care se simte singur, la fel ca si tine si asta l-a facut sa se apropie de tine si sa iti faca niste confesiuni. Nu cred ca iti spune tot adevarul si se ascunde dupa pretexte legate de familie.
    Nu te implica mai mult decat e cazul, nu te transforma in Maica Tereza ca sa-l salvezi si, mai ales, nu te autoiluziona. Lasa-l liber si spune-i sa-si rezolve problemele, iar cand crede ca stie ce vrea si mai esti disponibila, atunci sa vina la tine.
    Un barbat care vrea o relatie si ceva mai serios de la o femeie nu face atatea figuri si fite!!
  •  
    • 60 mesaje
    2 Ian 2011, 02:00
    0 0
    Nu e vb de probleme cu fosta nevasta, divortul s-a terminat demult, e vb de unul din parintii lui, e foarte bolnav, stiu asta pt ca ii cunosc foarte bine familia, de asta e el in starea asta, se asteapta oricand sa primeasca o veste proasta
  •  
    • 12 mesaje
    2 Ian 2011, 11:27
    0 0

    blacktulip said:
     e vb de unul din parintii lui, e foarte bolnav, stiu asta pt ca ii cunosc foarte bine familia, de asta e el in starea asta, se asteapta oricand sa primeasca o veste proasta

     

    Cred ca e cumplit sa fii departe si sa nu-ti poti ajuta parintele bolnav decat material. Sa-l vezi pe o poza cum se stinge sau sa-l auzi vorbind din ce in ce mai greu la telefon. Dar orice lucru are un pret.

    El ce a facut de Revelion? A preferat sa ramana singur?! Parca e greu de crezut...

     

  •  
    • 9728 mesaje
    2 Ian 2011, 12:23
    0 0
    ochi_tristi said:


    El ce a facut de Revelion? A preferat sa ramana singur?! Parca e greu de crezut...

     

     

     

    Ah, da, nemaipomenit de greu de crezut

    Daca unele dintre voi se dau de ceasu' mortii sa-si gaseasca un barbat - "ah, vai, sunt singura" , 'ah vai, ce ma fac" , ei,  e bine sa aflati ca nu toata lumea e ca voi.

     

    Si da, sunt anumite momente de tristete si suparare cand iti vine sa te bagi in gaura de sarpe, sa nu mai dai ochii cu nimeni, sa nu mai fie nevoie sa vorbesti. Iar in acele momente o p*** de barbat  ori o p***** de femeie nu au nici o valoare , mai ales  una dintr-o relatie destul de recent inceputa.

    Nu-mi inchipui exact motivele tipului, dar printre ele este foarte posibil sa fie si acesta care l-a spus; probabil se cunoaste f bine pe el insusi si stia ca va avea o fatza de tot plansul, era lipsit de orice chef, nici sa faca cel mai mic efort de a zambi nu mai vroia, asa ca a preferat sa stea intr-un colt sa-si linga ranile.

    iar cu blacktulip nu incepuse o relatie de prea  mult timp, asa ca inca nu-si pune inima chiar in palma ei, atat de repede.

     

    Hai ca nu e nimic asa greu de crezut.

     

  •  
    • 178 mesaje
    2 Ian 2011, 12:59
    0 0
    Ok, am inteles mai bine situatia, dar repet, nu te transforma in Maica Tereza. Lasa-l singur atata vreme cat are nevoie, raspunde-i cand te cauta si fii intelegatoare cu problemele pe care zice ca le are.
    Nu te agita mai mult decat trebuie!
    Nu te erija TU in partenera lui pt ca inca nu esti! Nu-ti asuma niste drepturi asupra lui pe care nu le ai inca! Asta incerc sa-ti spun.
  •  
    • 60 mesaje
    2 Ian 2011, 13:06
    0 0
    @ochi_tristi- a ramas acasa, cu webcamul deschis( sa nu-mi fac eu impresia ca are alte planuri, sincer nici nu m-am gandit la asta), m-a sunat de cateva ori, isi cerea scuze ca mi-a stricat seara, ca se simte foarte prost fata de mine.
    @Cafe -au-lait- nu ma dau in ceasul mortii sa-mi gasesc pe cineva si nici nu sunt disperata ca sunt singura in seara de revelion, doar ca asa mi s-a parut normal sa fim impreuna chiar daca el avea starea asta.Poate am fost eu egoista si m-am gandit numai la mine, nu sunt in situatia de a pierde pe cineva drag si probabil ca nu pot intelege ce se petrece in sufletul lui.Asta imi spunea si el, sa-l inteleg si sa nu intrepretez gresit starea pe care o are.
    Nu as crede ca nu am vreo valoare in ochii lui, noi chiar daca am inceput relatia de scurt timp nu suntem straini, am copilarit impreuna, e adevarat ca a fost o perioada in care nu am tinut legatura dar cand ne-am revazut totul a fost atat de natural intre noi, de asta mi-e greu ca se inchide in el si nu are chef sa se descarce.
    Mi-a spus de multe ori ca nu obisnuieste sa-si povesteasca necazurile oricui.
    Am vorbit cu el aseara, mi-a spus ca se simte la fel de rau, nu stie ce sa faca, ar pleca in Romania, dar ce sa faca acolo? Ar fi ca si cum ar astepta ca tatal lui sa moara.A vorbit si cu familia ieri si i-au spus ca situatie e critica si sa se gandeasca la ce e mai rau.
    Pupaza peste colac, de 3 saptamani nu munceste, iar aici e foarte greu sa supravietuiesti in conditii dinastea, il macina si lipsa banilor.Am incercat sa-l linistesc, asa este iarna cu munca, am intrebat si eu la cunostintele mele in speranta ca o sa gasim ceva pt el, dar toti mi-au spus ca sa mai astept macar pana in februarie -martie.
    Isi repeta in continuu ca este jalnic si ca vrea sa se termine problemele lui.
    O sa am rabdare cu el....cred ca e cel mai bine
  •  
    • 9728 mesaje
    2 Ian 2011, 13:14
    0 0

    @blacktulip, sincer, nu la tine m-am referit cand am vorbit de "ceasu' mortii" si disperare pt un barbat, dar sunt pe-aici niste userite, care atata se miorlaie    si nu cred una-alta...

    Eu cred ca tipul e intr-o situatie naspa, si aluneca si intr-o mare depresie....

    Si il cred cand spune n-are chef nici de revelion, sau altele,  stiu cum e

    Si chiar daca va stiti de mai demult, relatia e totusi mai noua, nu e ca si cum ati fi impreuna, cu bune si rele, de mai multi ani de zile


    Acest mesaj a fost editat de către cafe_au_lait: 2 Ian 2011, 13:14
  •  
    • 3741 mesaje
    2 Ian 2011, 13:31
    0 0
    Cafe, nu crezi ca jignesti asa, doar de dragul de a te baga in seama?

    Stiu ca te-ai referit la "ochi_tristi" cand ai zis de disperarea de a-si gasi un barbat si nu inteleg ce e greu in asta. E femeie in toata firea, a cresut un copil si nu-si gaseste echilibrul. Daca nu stiai, nicio persoana celibatara nu are echilibru daca nu are cuplu stabil.

    Nu stiu cati ani ai tu, dar cred ca intre 22-28.
  •  
    • 60 mesaje
    2 Ian 2011, 15:30
    0 0
    @cafe-au-lait, multa lume se simte trista cand e singura, eu personal, eram foarte bine singura, mi-am gasit oarecum linistea, acum......simt ca nu mai am stare nici eu, ma simt neputincioasa in fata problemelor lui.
    Si da...forumul acesta este pt "miorlait" si e bine sa te descarci, sa-ti spui ofurile.
    Stiu ca timpul le rezolva pe toate....sper ca pana la urma totul sa fie bine.Ma gandesc cum va reactiona cand tatal lui va muri, daca acum se simte asa...atunci o sa fie groaznic.
  •  
    • 9728 mesaje
    2 Ian 2011, 16:00
    0 0
    Miruna, cand o sa intri la buget, si deci si mai mult in viata, abia atunci o sa-ti dai seama ce e jignire si ce nu, pana atunci vorbesti doar vorbe
  •  
    • 9728 mesaje
    2 Ian 2011, 16:05
    0 0
    ...si intr-adevar, aici lumea are tot dreptul sa miorlaie, insa si eu si altii avem tot acelasi drept sa spunem si cand ne enerveaza miorlaitul
  •  
    • 3741 mesaje
    2 Ian 2011, 16:12
    0 0
    cafe_au_lait said:
    Miruna, cand o sa intri la buget, si deci si mai mult in viata, abia atunci o sa-ti dai seama ce e jignire si ce nu, pana atunci vorbesti doar vorbe

     

    Nu inteleg exact ce ai vrut sa spui cu "si deci si mai mult in viata" , dar in fine.

     

    Daca vorbesc vorbe atunci te las pe tine sa miorlai

  •  
    • 1030 mesaje
    2 Ian 2011, 16:23
    0 0

    Eu inteleg problemele lui,nu e tocmai usor sa  fi in situatia asta,si cu tatal si cu banii,cred ca trece printr o perioada deprimanta,dar nu stiu...eu una nu mi ar fi placut ca in noaptea de revelion sa stau singura,mai ales acum in perioada asta grea..as fi avut nevoie de cineva,de un umar care sa plang,din contra m ar fi ajutat prezenta cuiva drag si mai ales a iubitului meu... asa sunt eu..poate el este altfel,dar este un pic cam ciudat...


    Acest mesaj a fost editat de către eueu09: 2 Ian 2011, 16:24
  •  
    • 60 mesaje
    2 Ian 2011, 17:36
    0 0
    Multumesc pt raspunsuri, tocmai am vorbit cu el, se simte mai bine psihic, i-am spus ca il sprijin si se poate baza pe mine in primul rand ca si prieteni. Mi-a multumit, si-a cerut scuze pt comportamentul lui si vrea sa ne vedem.
    Am hotarat sa nu-mi pun sperante in ceea ce priveste relatia noastra, totul o sa vina de la sine, e cel mai bine.
  •  
    • 284 mesaje
    2 Ian 2011, 18:55
    0 0
    eu l-as sfatui sa faca tot ce poate sa isi mai vada o data tatal daca este posibil. chiar daca nu poate schimba cu nimic situatia, va ramane cu senzatia ca a facut totusi ceva, si-a luat ramas bun. eu cred ca asta este un lucru destul de important pentru mai tarziu cand trebuie sa faci fata suferintei ca ai pierdut pe cineva drag, intodeauna faptul ca ai apucat sa-ti iei ramas bun va fi ca o mica consolare. abia cand va ii va mai trece din suferinta va fi in stare sa gaseasca energia necesara sa isi caute un job, sa se ingrijeasca de relatie.... si eu prefer sa imi plang singura durerea si mi se pare de inteles sa se refugieze cand se simte atat de rau. tu poti doar sa-l ajuti prin a fi intelegatoare, eventual poti sa ii spui (daca este adevarat) ca alta data preferi sa fii si tu trista cu el decat sa fiti tristi separat. se poate ca ti-a dorit compania dar s-a simtit vinovat si nu a vrut sa iti strice si tie seara. oricum, dupa datele care le-ai dat despre el cred ca aceasta va fi o relatie de lunga durata asa ca, cu grija, tot inainte