mame dificile?!?!? cum va descurcati
-
0 0
Ma confrunt cu o problema f importanta pt mine. Urmeaza sa ma casatoresc, il iubesc si ne iubim f tare...Dar am o mama dificila, f dificila..atat de dificila incat imi vine cateodata sa fug de tot. Am in curand 28 de ani, am asteptat dragostea asta toata viata si uite ca a venit. Ne iubim si vrem sa ne casatorim. Fire dificila de cand o stiu maicamea mi a facut zile amare de cand umblu cu acesta baiat...asta pt ca pentru prima data si a dat seama ca il iubesc enorm si sa sunt capabila sa lupt pt mine si dragostea ce ne uneste. Ea nu este impotriva casatoriei, sau Doamne Fereste atat imi doresc sa nu fie... insa o simt din atitudine, gesturi ca simte ca ma pierde si nu o vad cu adevarat fericita pentru mine asa cum mi-as dori. Eu sunt cea mai fericita din lume, il iubesc si abia astept sa ni se intample lucruri minunate impreuna. Ce sa ma fac cu ea?uneori cred ca e plina de frustrari, de nempliniri...cine stie, poate ea nu o fi iubit cu adevarat...si ca vrea sa ma tina langa ea...cine stie pentru cat timp??? Este timpul sa isi vada de viata ei, si eu de a mea. Cum sa fac sa fie bine? Eu o respect si mi-as dori sa imi fie alaturi. Dar atitudinea ei ma indeparteaza...acum nu ma mai face sa sufar cum era la inceput, am invatat sa nu mai pun la suflet..dar nu e asa de usor.
Ce si cum sa fac sa ii arat ca am 28 de ani? ca vreau casa si familia mea?
Multumesc si La Multi Ani!
Acest mesaj a fost editat de către caprice: -
''Ce si cum sa fac sa ii arat ca am 28 de ani? ca vreau casa si familia mea?'
'
arata-i asta, trecand la actiune...ia si te marita, permite-ti sa fii fericita, fa-ti viata ta separat, dar cu toate astea n-o respinge, nu te indeparta de ea chiar daca e dificila; cred ca ii este frica sa nu te piarda, ii este frica de singuratate...nu cred ca nu se bucura pentru tine; vorbeste cu ea, intreab-o ce simte si spune-i ce simti si tu, poate nu realizeaza cat de mult te raneste;
felicitari, iti doresc sa ai noroc in casnicia ta si sa fii fericita!
-
Mama ta seamana foarte mult cu a mea !

Ca si in cazul meu, singurul lucru intelept pe care l-ai putea face este sa nu mai pui la suflet tot ce zice si sunt sigura ca incearca sa te manipuleze si sentimental.
Poti avea o discutie mai serioasa cu ea, face to face (asta daca n-ai facut-o pana acum) si vezi daca poti obtine niste rezultate pozitive.
Daca nu, nu prea mai ai ce face, impaca-te cu ideea si vezi-ti de ale tale. Nu zic s-o ignori, dar nu-i lasa comportamentul ei sa te afecteze atat de mult. Mie mi-a zis ca si la 100 de ani, tot copilul ei o sa fiu
-
atunci ignora tot ce te supara din partea ei, fii fericita...daca ea o sa-si doreasca sa fie alaturi de tine si sa se bucure pentru tine va fi acolo langa tine, daca nu...o sa-ti fie greu, si poate ca toata viata o sa-i simti lipsa, d.p.d.v. afectiv...dar invatam sa traim cu golurile astea in suflet...acum, nu-ti recomand decat sa te concentrezi pe noua ta familie.
-
caprice, n-as prea crede ca mama ta n-ar dori sa mai fie alaturi de tine.
Si mie, acum ceva ani, erau momente in care imi venea sa-i sparg capu`, la propriu, si turbam de draci.
Pe parcurs, am incercat sa fiu mai empatica cu ea. Ea m-a crescut, ea m-a ingrijit, iar in ceea ce priveste relatiile, a avut ceva de suferit iar actualmente nici o casnicie tocmai fericita n-are. Asa ca am inceput s-o inteleg si sa sesizez de ce are anumite temeri in ceea ce ma priveste pe mine.
Acum am lasat-o mai moale cu ea, stiind ca si-ar si sufletul pentru mine chiar daca ne mai certam din cand in cand.
Fii tu cea mai intelegatoare iar daca vei avea o fata, sa nu uiti ce ai scris aici
Acest mesaj a fost editat de către winter_rose: -
mai... nu am vazut mama bucuroasa ca fiica.sa se marita. serios. adica iti pleaca copilul si tu sa jubilezi de fericire? inconstient, toti suntem egoisti.
ne gandim intai la noi. asa si ea. va ramane singura. sa se bucure de asta?
si tu esti egoista. vrei sa se bucure pt tine, dar tu nu simti durerea ei?
in fine, relatiile mama - fiica sunt puncte sensibile. desi stim ca ele atat pot da, tot avem pretentia de mai mult. ne credem noi... destepte dar nu putem sa le acceptam noi pe ele. eii.. vb si din proprie experienta. -
In general, mamele, sunt reticente fata de alegerile fiicelor. Nu mai spun de tati.
Mamele, tot in general, cred ca retraiesc emotiile indragostirilor lor, asa ca ar putea fi mai empatice.
Tatii, tot in general, vad o rupere fat de copil, ca asa il vad.
Acum, e o diferenta intre mamele care-si cresc copiii singure, ca tin loc si de mama si de tata. Asta simplist spunand.
Me_Eva, durerea mamei, zic io, nu-i ca ramane singura, ci ca stie (prin prisma experientelor proprii) prin ce trece o copila care vrea sa ia viata in piept, poate prea devreme, din punctul ei de vedere. -
da..este greu, poate ca gresesc...poate nu. Dar la un moment dat in tineretea ei si ea a luat hotararea de a intemeia propria familie alaturi de iubitul ei. Din aceasta relatie m-am nascut. Ma gandesc asa o fi fost si mama ei impotriva? Gresesc cand spun impotriva...adica oare aceleasi vorbe grele le-a auzit si ea cand a luat aceasta hotarare?
-
Eu sunt de acord ca mamele (in general) sunt egoiste si posesive. Nu din rautate, ci din prea multa dragoste. Isi fac o multime de griji, fara sa se gandeasca la fiica/fiu.
Caprice, n-o sa-ti fie usor...dar, cu rabdare, tact si multa diplomatie, o sa reusesti sa impaci si capra si varza. Acum, nu ma intreba care din cele doua e mama, ca n-am sa-ti raspund!
Vorbeste-i despre iubitul tau, dar fereste-te sa-i dai prea multe detalii - nici nu stii cand se pot intoarce impotriva ta!
Nu-i povesti mamei tale micile voastre certuri (stiu, o sa-mi spui ca nu va certati, dar se va intampla si asta), nu o lasa sa intre mai mult decat trebuie in intimitatea voastra.
Da-i insa de inteles ca o iubesti si, indiferent ce va fi, ea va ramane mama ta.