Din dragoste pentru copii
-
0 0
Prietena mea a fost in vizita la mine.Este casatorita de cativa ani, are un job stabil, o situatie materiala buna peste medie. Isi doreste un bebe dar este foarte speriata, mi-a pus o gramada de intrebari. Are mari retineri desi in sinea ei isi doreste un bebe.
M-am aflat in dificultate, care sunt motivele pentru a avea un bebe? Eu cand am vrut un bebe l-am nascut si gata fara multe intrebari. Dar noi oamenii suntem foarte diferiti de la natura. O inteleg pe de-o parte dar ramane ceva vag retinerea asta, frica. Saptamana viitoare va veni la mine si vom sta mai pe-ndelete de vorba.
Voua vi s-a intamplat sa aveti retineri, teama inainte de a da nastere copilului?
Acest mesaj a fost editat de către emadd: -
Nu regina, chiar sunt bine, suntem prieteni buni. Poti sa-ti dai cu parerea linistita.
Au o relatie linistita dar are o frana. Si el stie, au discutat. A vazut multe cazuri de copii bolnavi, in viata e mult stress si asa mai departe. Cred ca vede mai mult la partea goala a paharului.
Acest mesaj a fost editat de către emadd: -
poate prietena ta constientizeaza ca nu e usor sa cresti un copil...te intrebi...oare am sa fiu o mama buna, oare sarcina o sa decurga bine, oare o sa fie copilul sanatos, oare sotul o sa ma iubeasca la fel de mult dupa cateva kg in plus, celulita sau vergeturi...un milion de intrebari...oare am sa ma descurc...intrebari normale...e o fire mai sensibila, mai constienta de toate problemele, mai anxioasa
-
tu spune-i prietenei tale ca, in lumea asta, nimic nu se compara cu bucuria, fericirea, frumusetea clipei cand iti tii prima data puiul la piept...si nimic nu-ti da sens mai mult in viata...si spun asta dupa o nastere foarte grea, cu multe complicatii...dar toate trec...si ce-ti ramane in suflet e rasul fericit al copilului tau si sentimentul de plin...
-
Mai, eu cred ca chestia asta cu depresia e vrajeala. Totul vine de la mansarda.
Si eu am fost stresata de ideea de a face un copil, dar pt ca l-am facut la o varsta relativ inaintata - 37 ani, si pt ca zilnic vezi la televizor tz cazuri de copii cu probleme. Am fost un pic paranoica si am facut toate testele si paratestele pe timpul sarcinii, pana m-am linistit.
dar am fost atat de fericita si impacata la gandul de a avea o minune de ingeras, pe tot timpul sarcinii m-am bucurat de ce crestea in mine, si ma gandeam la momentul cand imi voi tine ingerasul in brate.
Si e adevarat ca nimic nu se compara cu sentimentul pe care il are o mama cand isi vede puiul in prima clipa. restul...aproape ca nu mai conteaza, vine de la sine.
uite ca am 6 luni de cand am nascut, si nu am avut nici o secunda de depresie..pentru ca ma bucur in fiecare clipa de minunea mea, de progresele pe care le face, de fiecare gram pe care il ia in greutate, de fiecare zambet, si tot restul.
Deci, iarasi spun, cred ca tine de atitudine,chiar cu toti hormonii care o iau razna.
Daca iti doresti cu adevarat un copil, si-l faci cu barbatul iubit, restul e parfum...
-
Prietena ta are peste 30 de ani?
Intreb pentru ca am citit recent un articol care prezenta avantajele si dezavantajele nasterii unui copil la 20+ in paralel cu nasterea unui copil la 30+.
Atuu celor de 20 este poate doza de inconstienta pe care o au.Sunt manate de dorinta, de suflet si mai putin de rationament.
Pe cand la 30+ maturizarea este in mare parte completa, drept ptr care viziunea legata de aducerea unui copil pe lume se schimba. Femeile sunt mai cerebrale, se gandesc ce posibilitati au de a-l creste, de a-l educa, ce se intampla daca....?Totul este matematica
!