Cum te desparti?

  •  
    • 3 mesaje
    20 Dec 2010, 18:26
    0 0

    Citindu-va pe voi, mi-am amintit de ale mele.

    Am o relatie de 2 ani jumate si tot de atata timp locuieste la mine el.Cand ne-am cunoscut, a fost cred dragoste la prima vedere, ne-am mutat rapid impreuna (de fapt el la mine, ca statea cu chirie) si este un barbat "de casa", cu mici scapari pe ici pe colo, dar per ansamblu este in regula. Cea in ne-regula sunt eu. La un moment dat, am incetat sa-l iubesc. Nu stiu exact unde si cand in relatie, ne-am certat de cateva ori pentru chestii legate de casa, eu fiind mai impulsiva, mai infipta decat el, nu prea imi place sa astept pana se gandeste sa faca el un lucru sau sa-mi cumpere un cartof din piata daca eu i-am zis ca asta intentionez sa gatesc, iar el fiind foarte incapatzanat, de cele mai multe ori face fix opusul a ce-i zic eu si pe mine asa ma calca pe nervi, ca imi pierd inutil timpul sa ma cert cu el in loc sa mergem amandoi inainte, sa facem ceva constructiv, el imi pune piedici si sincer nu-l inteleg. Sa va dau un exemplu, am mobilat anul trecut bucataria si am stat cu dulapurile in mijlocul casei cred ca 2 saptamani, pana n-am mai rezistat si am platit pe cineva sa le suspende in perete cu holsuruburi. Iar el se incapatzana sa nu faca nimic, ba ca lucreaza de noapte si trebuie sa se odihneasca, ba ca este obosit dupa tura de noapte, ba ca nu are chef si ca de ce insist eu, de-aia nu va face nimic. Si n-a facut nimic. Ne-am despartit odata ca a fost nesimtit si mi-a zis niste chestii, l-am dat afara si intentionam sa nu-l mai vad vreodata prin viata si casa mea, apoi a venit si si-a cerut scuze, ca a inteles gresit si s-a referit la altceva cand a zis ce-a zis, am acceptat sa se mute inapoi la mine, dupa 2 luni in care statea cu chirie intr-un bloc pe strada vecina. Si ne-am impacat, si eu ma obisnuisem cu el si imi era tare aiurea cand veneam acasa si nu gaseam pe nimeni, el ma suna disperat ca nu-l mai sunam eu deloc. Am reluat de unde ramasesem, am mai dus-o un an schiopatand si uite ca eu incep sa cam obosesc. M-am plictisit sa-l bat la cap, sa ma repeada, sa ma rog de el ca sa nu-l umilesc, ca as putea sa chem pe cineva sa-mi faca treburile respective contra cost, evident, dar el insista ca le face el,si de cate ori ii zic, el imi raspunde la fel: uite, pentru ca mi-ai zis, de-asta nu fac nimic!

    M-am plictisit de toate cele in relatie, seara imi vine sa dorm separat, incepe sa ma enerveze simpla lui prezenta in viata mea, mi se pare ca trece viata pe langa mine, nu mai simt nici o emotie, nici un fluture, o molie ceva, e o rutine urata, si daca macar el ar fi un iubit extraordinar, sa-mi aduca flori si sa-mi declare amorul, as zice, ba cred ca tocmai partea asta lipseste. Imi dau seama ca ma iubeste, dar sincer am ajuns sa nu-mi mai pese de el, de ce vrea, cum vrea, simt nevoia sa petrec timp cu mine , sa ies cu alta lume, sa ma plimb unde vreau eu, sa am si eu ca toata lumea sambete si duminici frumoase, sa nu le mai petrec singura ca el munceste, sa ies si eu seara ca toata lumea in oras in loc sa stau sa-i fac printului bucate alese. Stiu ca e numai vina mea ca am acceptat, intr-un exces de zel, niste compromisuri, mi-am promis ca nu ma voi mai muta in veci cu cineva in conditiile in care nu canta cocosul meu pe gardul nimanui.

    Ramane o singura problema: el nu o sa vrea sa se desparta de mine. Randul trecut, ca sa-l fac sa se mute, i-am zis ca am nevoie o perioada de spatiu, sa nu-l mai vad, sa-mi fie dor de el, si mi-a zis dupa aceea ca era sigur ca-i un moft de-al meu (eu neavand pana acum "mofturi", fitze de niciun fel). N-as vrea nici sa-l fac praf, ca acolo, un pic de atasament tot mai am fatza de el si cand il vad cum se chinuie sa inteleaga ce am si nu mai doarme noaptea cand am eu draci pe el, parca ma apuca remuscarile si ma gandesc ca sunt nedreapta cu el. Dar daca ar fi un pic mai altfel....

    Nu stiu.

    Voi ce parere aveti, mai pot salva ceva? Sau imi omor timpul si tineretile degeaba?

    Am 27, apropo. Si el 28.

    Merci!

    Seara faina !

  •  
    • 8901 mesaje
    20 Dec 2010, 18:49
    0 0
    Sa inteleg ca ti-e greu sa-l dai afara din casa? Ti-ar trebui niste...manusi?!
  •  
    • 7051 mesaje
    20 Dec 2010, 18:54
    0 0
    daca mai poti salva ceva doar tu stii...nimeni nu cunoaste mai bine povestea voastra...noi putem doar sa facem discutii
  •  
    • 3383 mesaje
    20 Dec 2010, 19:10
    0 0

    Daca esti ff hotarata sa te desparti, dupa ce i-ai spus toate asteptarile tale de la el, dupa ce i-ai spus cum te-a facut sa te simti in tot timpul asta si ce simti pt el in prezent, ii spui ca nu mai puteti continua si nu vrei sa-l tii pe post de coleg de apartament.

    Voi ati mai discutat pana acum despre cum te simti tu in relatie? Nu a schimbat nimic imediat dupa discutii?

  •  
    • 105 mesaje
    20 Dec 2010, 19:27
    0 0

    profita de curatenia care se face de obicei in preajma sarbatorilor,  poate ratezi multe alte ocazii complacandu-te in relatia asta, e oricum singuratate in doi, dar tot singuratate!

  •  
    • 1030 mesaje
    20 Dec 2010, 22:04
    0 0

    Da,intr adevar e cam complicata situatia,se pare ca el nu face nimic din proprie initiativa,eu zic ca ai dreptate,un barbat trebuie sa se zbata un pic,in bunul mers al lucrurilor,sa te ajute in gospodarie...daca deja te ai cam saturat de el,nu prevad nimic bun pe viitor,si nu stiu daca el se va schimba....probabil ii este comfortabil la tine,nu isi mai face griji cu chiria...si din cauza asta ii este greu sa se debaraseze...acum tu decizi daca vei vrea o viata in continuare cu el asa,sau macar sa i spui ce nevoi ai ,ce dorinte,ca vrei sa fie mai receptiv...sa discutati serios in ceea ce va priveste...

  •  
    • 11438 mesaje
    20 Dec 2010, 22:19
    0 0
    o relatie merge doar daca reusesti sa traiesti cu defectele celuilalt.
    daca tu simti ca nu-i poti accepta defectele, pune punct fara menajamente.
    spune-i clar ca tu iti doresti alt fel de persoana langa tine si fiecare s-o ia pe drumul lui. si punct!
  •  
    • 1088 mesaje
    20 Dec 2010, 22:52
    0 0

    Angelie?

    Tu ai discutat cu el toate aspectele astea care te framanta? Eu as sta de vorba cu el.
    Nu stiu, eu nu concep chestia asta cu incapatanarea, sa stai 2 sapt. cu mobila in mijlocul casei, el neavand initiativa, pare asa "lasa-ma sa te las".Poate ca gresesc dar asta am inteles.
    Ce sa zic, discuta cu el.


    Acest mesaj a fost editat de către emadd: 20 Dec 2010, 22:53
  •  
    • 8715 mesaje
    21 Dec 2010, 01:21
    0 0
    " She said it's really not my habit to intrude
    Furthermore, I hope my meaning won't be lost or misconstrued
    But I'll repeat myself, at the risk of being crude
    There must be fifty ways to leave your lover
    Fifty ways to leave your lover

    You just slip out the back, Jack
    Make a new plan, Stan
    You don't need to be coy, Roy
    Just get yourself free
    Hop on the bus, Gus
    You don't need to discuss much
    Just drop off the key, Lee
    And get yourself free

    Ooo slip out the back, Jack
    Make a new plan, Stan
    You don't need to be coy, Roy
    Just listen to me
    Hop on the bus, Gus
    Don't need to discuss much
    Just drop off the key, Lee
    Get yourself free"

    Of, of,
    Mai, mai...


  •  
    • 567 mesaje
    21 Dec 2010, 02:43
    0 0

    Hmm....ce povestesti tu mi-a adus aminte de zicala aia "ce incepe bine se termina de obicei rau, si ce incepe rau se termina si mai rau..." Cred ca daca ai deja sentimentul ca vrei sa iti petreci timpul cu altii si nu cu el, sa faci altceva decat sa fiti impreuna si te enerveaza "simpla lui prezenta" atunci e deja clar, ramane doar sa spui ca vrei sa te desparti. Stiu ca cel mai mult te-ar aranja o despartire hotarata de el, ca sa iti mentii "the moral high ground," dar nu merita sa astepti. Despartirile sunt mereu dificile si nu o sa fie mai simplu daca lasi sa treaca mai mult timp.

    Ce aveti voi nu e atasament, nici macar rutina, e un soi de obisnuinta vecina cu delasarea, de aceeasi factura cu aceea care a lasat mobila in mijlocul casei atatea zile. 

    Ia taurul de coarne, pune punct si vezi-ti de viata. Nu ajuta pe nimeni sa te complaci. Si indiferent ce crezi, faptul ca el tine la tine, n-o sa te ajute pe tine sa tii mai mult la el.

    Bafta. 

  •  
    • 4811 mesaje
    21 Dec 2010, 02:47
    0 0
    M-a strigat cineva? )
    O singura intrebare am: esti tu sigura ca dupa ce il vezi plecat cu totul din viata ta n-o sa ti se faca dor de el?stiu cum e cu dorinta asta de a fi de capul tau,stapana pe spatiul si pe timpul tau,stiu cum e sa stai in dus cate 1 ora numa ca sa nu trebuiasca sa iesi si sa-l vezi pe celalalt...Am trecut prin toate dar am trecut si prin disperarea despartirii.Si nu e fun deloc.
    El cum reactioneaza cand ii spui toate astea? (a doua intrebare). Sau,ma rog,sunt si eu retardata,tu nu-l mai vrei deloc,nici chiar cu updatarile de rigoare. De suferit oricum o sa-l faci sa sufere....nu exista cale usoara.
  •  
    • 7743 mesaje
    21 Dec 2010, 09:17
    0 0

    "M-am plictisit sa-l bat la cap, sa ma repeada, sa ma rog de el ca sa nu-l umilesc, ca as putea sa chem pe cineva sa-mi faca treburile respective contra cost, evident, dar el insista ca le face el,si de cate ori ii zic, el imi raspunde la fel: uite, pentru ca mi-ai zis, de-asta nu fac nimic!"


    si spui ca te iubeste?
    unde-i iubirea in toata povestea asta? in tot ce povestesti tu?
    ia mai parazitu de-un crac si da cu el pe geam, ce atatea rugaminti, negocieri, nu vezi ca n-ai cu cine?

    normal ca nu vrea sa se desparta. ce-i fraier? unde mai gaseste el asa?
    de-asta si suna. sa fie sigur ca nu pierde fraiera. scuze.eu asa vad
    tu vad ca te chinui. si esti convinsa ca si el. ca il chinuie remuscarile noaptea of,of.
    nu-i pasa. te si repede. iti si spune.. tu pricepi greu...nu face nimic pentru ca i-ai zis. ..uite-asa . de-al naibii
    fata draga, iubire inseamna sa-ti pese. in primul rand.
    nu vrea sa se desparta? doar n-o sa te mai rogi de el. bagajele la usa, yala schimbata. pa . si pusi.


    Acest mesaj a fost editat de către _Eva: 21 Dec 2010, 09:20
  •  
    • 3 mesaje
    21 Dec 2010, 20:09
    0 0

    Multumesc mult ca mi-ati raspuns, nu ma asteptam sa primesc atatea raspunsuri.

    Sunt foarte confuza cu iubitul asta al meu. Chestia este ca nu e mereu delasator, ceea ce ma confuzeaza destul de mult. Are zilele lui in care are chef sa gateasca, sa faca curatenie, uneori cumpara chestiile care-mi plac mie si pe care el nu le mananca (dar nu atunci cand ii cer eu, ca atunci nu le cumpara , cred ca de-al dracului ce e el).

    Eu nu inteleg atitudinea asta a lui, jur ca nu inteleg de ce s-ar pune un om contra a tot ce il rog eu sa faca. va rog sa ma credeti ca nu urlu, nu zbier, nu ii zic pe ton ridicat, nu imi place sa ma cert sau sa il insult, ca mi-ar fi foarte simplu sa il balacaresc ca la usa cortului, dar m-as injosi.

    Il rog o data, de 2 ori, de trei ori , de 100 de ori si tot nimic.

    Nu sunt foarte hotarata sa ma despart, evaluez ce sanse am sa fac din el un barbat implicat, ca doar nu-i cer imposibilul, ii cer chestii legate de confortul nostru, lucruri pe care eu le fac pentru el cand imi cere (spre exemplu, imi cere sa-i platesc si lui factura la tel., i-o platesc, o data cu a mea, in schimb el merge si-si plateste factura lui, nu se gandeste sa intrebe si de-a mea, ca sa nu mai zic ca de cateva ori l-am rugat, i-am lasat si factura, a platit pt el si a zis ca nu mai avea bani sa o achite si pe-a mea, si nu era o suma enorma, erau vreo 3-4 sute de mii).

    Nu stiu cum sa procedez cu el, ma gandesc ca poate eu am gresit mergand pe ideea de egalitate, poate trebuia sa sterg pe jos cu el ca sa ma adore, sa fac figuri, sa-i dau cu florile in cap cand imi aduce el crizanteme, si sa urlu ca eu vroiam ... i don't know, gardenii????!!!!!

  •  
    • 3 mesaje
    21 Dec 2010, 20:28
    0 0
    El crede ca lucrurile intre noi merg grozav, la fel credea si randul trecut, cand eu ma dadeam de toti peretii de nervi si nu stiam ce sa mai cred cand il vedeam asa impasibil si neinteresat de problemele mele existentiale de natura gospodareasca si emotionala. Mi-e teama sa nu fac o gresala pe de o parte, fiindca el este totusi un barbat fidel si oarecum familist, dar incep sa cred ca il cam doare la bascheti de mine.E dincolo de puterea mea de intelegere. iar de cate ori initiez discutiile, ma lovesc de un zid: mereu aceeasi fraza: " tu nu intelegi ca de ce imi zici sa fac un lucru, de-aia nu-l fac".
    Cum ar trebui sa reactionez eu la asa ceva?
    Nu merge varianta aia : daca el nu face, nu fac nici eu, pentru ca asa am ajunge sa traim intr-o cocina iar eu n-as face nici macar un pas inainte.
    M-am gandit ca poate ritmul vietii mele e prea alert pentru el, pentru ca eu imi doresc sa cresc profesional, sa ajung oarecum cunoascuta in domeniul meu, el se mira de ce alerg eu atat de mult pentru chestiile pe care mi le doresc si care ma intereseaza, si o tine una si buna ca el nu e materialist.
    Cum ar trebui sa se poarte un astfel de barbat cu mine, pentru a-l considera the one?
    O buna prietena imi spunea ca, de exemplu, ea nu ar fi acceptat ca el sa nu-i aduca de la magazin ce i-a cerut ea sa cumpere si ca daca ea i-ar fi zis lui "ia-mi hartie igienica", respectivul ar fi sunat-o sa o intrebe: cu cate straturi vrei? cu 3? cu 5? cu 7?
    Eu nu mai stiu ce sa cred, ca am impresia ca scara mea de valori e so fucked up!
  •  
    • 2323 mesaje
    21 Dec 2010, 20:47
    0 0
    Adica tu sa nu-i spui nimic, sa faci tot ca si cum ai fi singura si, daca se poate in liniste, nu?
  •  
    • 7743 mesaje
    21 Dec 2010, 22:01
    0 0
    "impasibil si neinteresat de problemele mele existentiale de natura gospodareasca si emotionala."
    si nu numai
    si tot tie ti-e teama sa nu faci greseli.
    ai barbat? doar cu numele, cred
    nu te poti baza pe el.
    totul e dupa ureche.. si dupa cheful lui.
    ti-o si spune..
    eu i-as raspunde : stii ce? iesi. casa a mea, usa a ta! c-asa am eu chef!
  •  
    • 161 mesaje
    22 Dec 2010, 10:47
    0 0
    In timp ce citeam povestea ta , mi s-a ridicat [uful pe mine de draci nu-mi plac oamenii de genul acesta.Cunosc un cuplu care seamana cu cuplul vostru si , doamna a ajuns sa-si inece amarul in bautura. Nu a reusit sa-l faca pe barbatul ei sa faca nimic pt casa.Pentru altii ,barbatul face orice si rapid si klumea , dar pt familie .....nevasta ,gravida in 7 luni a trebuit sa zugraveasca camera copiilor deoarece el a inceput si asa a lasat vreo cateva luni.Au inceput renovarile la casa acum 10 ani si inca nu e gata , si nu e din lipsa de bani ci de vointa.
    Ea a ajuns sa bea in fiecare zi cate putin , acum primul lucru care-l bea cand se trezeste nu e cafeaua ci vre-o spirtoasa,nu-i mai pasa de casa .Doar de copii care intradevar sunt curati , haniti bine , sunt primii la invatatura .......dar degeaba ca si ei vad ce se petrece in casa lor.
    Ea a fost o femeie foarte frumoasa , fosta gimnasta ,dupa primul copil avea un corp de inebunea orice barbat.Acum la 38-39 ani a, dantura nasoala , se vopseste cand isi aminteste , se imbraca aiurea...............
    ce am vrut sa spun e ca dintr-o femeie superba si ca aparitie , caracter , harnica , ambitioasa , din cauza unui barbat delasator a devenit si ea delasatoare si se vede foarte urat.
    pacat de ea
  •  
    • 1030 mesaje
    22 Dec 2010, 13:24
    0 0

    Deci mai bine singura decat cu unul care te trage in jos...nu ai pt ce sa te obosesti atat,gandeste te daca de la varsta asta nu face nimic,sau de abia face,si nu vrea mai mult de la el,se multumeste cu putin...mai incolo nici atat...


    Acest mesaj a fost editat de către eueu09: 22 Dec 2010, 13:26
  •  
    • 1899 mesaje
    22 Dec 2010, 13:36
    0 0
    De ce aleg unii sa traiasca in doi? Pentru ca viata in doi e mai frumoasa, e mai usoara, ai cu cine impartasi un zambet, o emotie, o mancare, un film bun, cand tu esti jos, el te ridica, si invers, cand tu esti obosita face el pentru tine mancare sau curat, oricum cei doi trebuie sa incerce sa-si faca unul altuia viata mai usoara, sa se echilibreze reciproc, sa se intareasca unul pe altul, sa ia energie unul de la atul...

    Tu-ti consumi energia cu el, si timpul, eu asa vad lucrurile. Mai ales chestia de incapatanare si imaturitate, nu fac un lucru, uite asa de-a dracului, tocmai pentru ca mi-ai spus tu sa-l fac!
  •  
    • 3216 mesaje
    22 Dec 2010, 13:38
    0 0
    mrs.chew said:

     

    ...ca doar nu-i cer imposibilul, ii cer chestii legate de confortul nostru, lucruri pe care eu le fac pentru el cand imi cere (spre exemplu, imi cere sa-i platesc si lui factura la tel., i-o platesc, o data cu a mea, in schimb el merge si-si plateste factura lui, nu se gandeste sa intrebe si de-a mea, ca sa nu mai zic ca de cateva ori l-am rugat, i-am lasat si factura, a platit pt el si a zis ca nu mai avea bani sa o achite si pe-a mea, si nu era o suma enorma, erau vreo 3-4 sute de mii).

     

     si ce te opreste, ma rog, sa o platesti doar pe a ta, cand iti zice s-o platesti se pe-a lui, si apoi sa-i zici "uite de-aia nu am platit-o si pe-a ta, ca mi-ai zis tu s-o platesc"?

     

     


    Acest mesaj a fost editat de către hau_hauuu: 22 Dec 2010, 13:39