Povesti de Craciun

  •  
    • 2297 mesaje
    9 Dec 2010, 14:24
    0 0
    Mesaj şters de administrator
    Acest mesaj a fost editat de către Deleted Member: 9 Dec 2010, 14:25
  •  
    • 3216 mesaje
    9 Dec 2010, 14:36
    0 0

    bun asa...

     

    aveam vreo 8 ani si deja stiam cine e "mosul" ... intr-o zi a venit mama cu o cutie, a lasat sacosa la indemana asa ca am facut o sumara perchezitie si am gasit o papusa in cutie. banuind pentru ce e papusa, (care papusa avea o hainuta cu gluga) i-am pus semn un capat de fermoar la ceafa, in gluga, apoi am pus-o furmos la loc in cutie si am lasat cutia pe pat.

    mama, realizand ca am vazut papusa, mi-a zis ca a rugat-o o colega sa cumpere papusa pentru fetita acesteia. am lasat-o in pace dar, peste vreo doua saptamani cand am gasit cutia sub pom, i-am zis mamei candid: asta nu o cumparasei pentru colega ta?

    mama a facut fete-fete, apoi mi-a zis ca nuuu... nu e aia. ca probabil imi placuse mie papusa si mosul s-a gandit sa-mi ia si mie una la fel.

    "nu zau? atunci asta ce cauta aici?" am intrebat-o pe mama, scotand capatul de fermoar de la ceafa papusii...

    si uite asa a aflat si mama ca eu stiu cine-i mosul. .. 

     

    acum fi-miu are 8 ani, eu banuiesc ca a aflat si el marele secret, dar nu ne spune ca stie, iar noi nu ne induram sa-i spunem, ca nu suntem chiar siguri ca stie... 

    si nici nu-i plac papusile  )


    Acest mesaj a fost editat de către hau_hauuu: 9 Dec 2010, 14:36
  •  
    • 27207 mesaje
    9 Dec 2010, 14:44
    0 0
    Hm. Nu am povesti impresionante de Craciun. Nu mai tin minte cum am aflat ca nu exista Mosul. Cred ca am stiut dintotdeauna. In schimb, tin minte acea caldura si frumusete a sarbatorilor. Si mai tin minte "Povestea fetitei cu chibriturile". Era povestea noastra de Craciun, povestea ce ne facea sa apreciem familia, caldura, sarbatorile si sa ne amintim de cei cu mai putine sanse decat noi.

  •  
    • 7673 mesaje
    9 Dec 2010, 14:57
    0 0
    ce vremuri....... adevarul e ca,noi am avut o copilarie adevarata ,fara calculatoare si telefoane mobile

    ai mei copii(cei mari) ,mi-au zis pe la 9-10 ani ,ca mosul nu exista ,cel mic ...cred ca anul asta mai crede,apoi merge la scoala si........afla si el adevarul
  •  
    • 161 mesaje
    9 Dec 2010, 18:08
    0 0
    eu ma bucuram ca ne adunam toata familia la bunica si femeile din familie gateau tot felul de bunatati si mirosea asa de bine Intr-un an aveam un brad imens in sufragerie , avea aproape 2m (locuiam la casa ) si imi dusese Moshul un set cu sucitor , tabla de lemn si dif ustensile pt bucatarit pt copii care era sub brad.M-am dus sa-mi iau si eu ustensilele sa le ajut pe mama si buni si am facut cum am facut si a picat bradul peste mine -eu aveam 3 ani inca imi povesteste mama cum ma tot asteptau si la un moment dat s-au dus dupa mine si eu plageam sub brad ,dar nu le strgasem ca imi era friica sa nu le supar ca facusem o mizerie.....toate globurile sparte prin camera , bibelouri ......noroc ca eu nu patisem nimik
  •  
    • 5575 mesaje
    9 Dec 2010, 19:03
    0 0

    Cred ca n-am crezut niciodata ca nu exista mosu', mereu am stiut cine e si ce vrea el la mine nu prea s-au practicat cadourile de craciun, imi lua maica-mea porcotale si ma indopa cu pepene galben (nu ma intrebati de unde il lua, ca nu stiu).

    Tin minte in schimb seara de craciun, cand fugeam de acasa ca nu ma lasa maica-mea, plecam cu colindul. Si dupa ce pret de vreo 3 km zbieram din casa-n casa, imi intra apa in ghete, imi inghetau degetele, ne alergau cainii, ne luam la bataie pe bani .... ajungeam, intr-un final, la un nene care ne dadea gogosi calde si vin. Va imaginati ca ieseam de la el trotilati, ce rezistenta puteam avea la 8-9 ani? plecam pe 7 carari, le uram "drele, drele pe podele si bureti pe pereti" babelor care ne dadeau prea putini bani sau care nu ne primeau, si ajungeam pe la 11 noaptea acasa, la mama, unde imi incasam bataia, dar eram victorioasa, imi castigasem bani de vreo 3 ciocolate bounty sau de guma cu surprize turbo

    Ce vremuri!

    Tin minte ca la un moment dat, a construit un tip o vila la noi in sat si ne ziceau ceilalti colindatori ca lor le-a dat mai mult6i bani. Pai cred ca l-am colindat pe respectivul de vreo 6 ori in seara aia, ne-am schimbat fesurile, ne-am dus cu stea, fara stea, ne-am dezbracat de geci, nu mai tin minte, oricum ala a fost cel mai "bogat" colindat.

    Am prins niste seri superbe de craciun, cu zapada mare, strangea maica-mea zapada in fata casei, se aduna un munte de zapada mai inalt decat casa si o zi-doua, pana se topea, calaream sania pe el, in cei 5-6 m pana-n gard. Cand ningea mult, ne faceam trambuline si cate o zi intreaga nu treceam pe acasa, veneam cu bocancii uzi, mi se albeau picioarele de atata umezeala dar nu-mi mai trebuia nimic de obosita ce eram. Faceam intreceri cu sania, cand era gheata, ne ducea sania si cate un km (la mine la tara fiind o succesiune de dealuri), ne alergau cainii, ne bateam, ne bulgaream .

    Mai era frumos dimineata de ajun cand veneau copii cu Buna Dimineata. Cred ca vreo 3-4 ani am tot incercat si eu sa ma trezesc la 3-4 noaptea sa plec cu ei. Mereu ma fenta maica-mea, imi oprea ceasul si ma trezeam cand ii auzeam sub fereastra si asa ma enervam ....

    Mi-e dor de zapezile din copilarie, in Bucuresti doar iarna de acum 2 ani a fost misto, cu multa zapada, in rest flescaiala nesuferita.

  •  
    • 1198 mesaje
    9 Dec 2010, 19:20
    0 0

    Si mie imi place la nebunie Craciunul, mi-aduc aminte de graba si febra cu care se pregatea mama, curatenie, cumparaturi, mancare, bradul, cadourile, musafirii,.. era mereu pe fuga din cauza serviciului, daca prindea 2 zile fix inainte de Ajun era bine... Si toate le facea cu asa drag, cu atata voie buna, cu atata spor, toate ieseau bine si era multumita... Imi aduc aminte si de tata, anul asta sunt primele Sarbatori fara el...
    Anul trecut tot cam pe vremea asta am inceput relatia cu prietenul meu, a fost frumos tare revelionul trecut mai ales.... Acum s-au cam stricat treburile si... vreau sa ma bucur totusi de aceste Sfinte Sarbatori, sa am starea aceea de entuziasm, de bucurie, de multumire fara de Dumnezeu ca sunt bine, am de toate, o am pe mama... Si sa imi recapat speranta... da, ma cam paste o pardalnica de depresie, o simt dupa colt, dar nu-i dau voie sa intre
    In alta ordine de idei, foarte misto topicul, mai asteptam povesti, amintiri


    Acest mesaj a fost editat de către ivonnna: 9 Dec 2010, 19:22
  •  
    • 291 mesaje
    9 Dec 2010, 19:53
    0 0
    ador sarbatorile de iarna,in copilarie mergeam la bunici,unde eram alintata ca eram cea mai mica nepoata,mergeam cu colindul,ajungeam inapoi acasa pe la 4 dimineata,dar nu mai contau frigul si oboseala eram fericita ca a doua zi il asteptam pe mosul,chiar daca imi daduseam seama in clasa I ca nu exista pt ca nu imi aducea tot ce voiam eu,asa ca la-am spus parintilor ca mos craciun nu exista,si ca at cand voi avea copii,eu nu o sa le cumpar nimic sa vad daca primesc ei asa ceva din cer,au inceput sa rada de mine,si tot imi spunea ca exista,pana la urma s-au lasat pagubasi,dar chiar daca stiam tot imi asteptam cadourile sub brad,mi-e dor de sarbatorile de demult,pt anul craciunul acesta imi doresc liniste sufleteasca,si sa fiu cu toti cei dragi mie
  •  
    • 138 mesaje
    9 Dec 2010, 20:34
    0 0

    Offf.......Ma apucara melancolia citind povestile voastre!

     

    Eu cel mai cu drag imi aduc aminte de Craciunul de pe cand aveam 8 ani! A fost primul Craciun cand ai mei ne-au dat voie mie si fratelui meu sa mergem la colindat (la noi se dadeau covrigi) si eram deja tare multumiti! Aveam un brad mare si frumos, inalt..

     

    In dimineata de Craciun, cand ne-am trezit, tin minte ca de cum ne-am dat jos din pat eu si fratimiu, mai sfiosi, mai rusinosi ne-am dus la brad...si sub bradul ala mare si frumos pe care il impodobise mama in noaptea de dinainte, era un trenulet d-ala pe sine care tot mergea de colo-colo si care fluiera pentru fratele meu, iar pentru mine un ursulet alb cu o fundita rosie la gat! A fost de vis! Cred ca niciodata nu am fost mai fericita ca de Craciunul acela!

     

    Bineinteles ca al meu fratior, care era tare indemanatic de altfel, a stricat trenuletul in aceeasi zi...Dar eu inca mai pastrez ursuletul polar!

     

    Craciunul urmator ne-am surprins parintii asupra faptului si am aflat ca nu exista Mos Craciun si tot farmecul a disparut! Parca de atunci de cand am aflat ca mosul nu exista, sarbatoarea asta a devenit mult mai comerciala!

     

    Acum de-abia astept sa ajung acasa, ca nu i-am mai vazut pe ai mei de vreo 5 luni si ma asteapta ca pe mere coapte!


    Acest mesaj a fost editat de către betty_boop: 9 Dec 2010, 20:36
  •  
    • 8237 mesaje
    9 Dec 2010, 21:56
    0 0

    Cum sa nu existe Mos Craciun, ati innebunit?

    Ha?


    Acest mesaj a fost editat de către Froggy_me: 9 Dec 2010, 21:56
  •  
    • 4455 mesaje
    9 Dec 2010, 22:39
    0 0
    pt mine craciunul a fost super pana pe la vreo 10 ani, le-am petrecut pe toate la bunici. bradul urias, diferitele arome, pana si banalele bomboane invelite in staniol (pe care le mancam si lasam hartiile in pom ca avea maica-mea o obsesie sa nu le atingem pana in ziua de craciun)...imi doresc sa simt acea euforie iar, dar nu reusesc.
  •  
    • 11438 mesaje
    9 Dec 2010, 22:45
    0 0

    pt mine cel mai memorabil craciun a fost cand...asteptandu-l pe mosu' si dorind sa-l surprind cu artificii...am dat foc la tot bradul...de la brad la covor, de la covor...la bataia ce-am incasat-o de la ai mei...dar bas ca nu mi-o pasat ca dehhh..aveam foc de tabara direct in buricul targului


    Acest mesaj a fost editat de către carmelia: 9 Dec 2010, 22:45
  •  
    • 5575 mesaje
    9 Dec 2010, 22:52
    0 0
    hmmm.... me too, opium.
    Anul asta cred ca am cam scrintit-o cu sarbatorile. Pana acum, toate craciunurile le-am petrecut cu maica-mea. Anul asta ne-a facut planul sa vizitam parintii intre craciun si anul nou, iar craciunul si rev. sa le petrecem in deplasare. S-au suparat ambele mame, we're so fucked. Incep sa ma enerveze sarbatorile astea, in loc sa fie frumos, e ca un kur totul, lume isterica, mesaje, cumparaturi, jaf la brazi, te doare sufletul cand ii vezi aruncati prin piete.
  •  
    • 4455 mesaje
    9 Dec 2010, 23:05
    0 0
    prima data e mai greu, pe urma se obisnuiesc cu ideea. io nu i-am vazut pe ai mei de craciun de vreo 5 ani. nu e practic nici pt mine, dar nici pt ei sa te plimbi mii de km iarna.
  •  
    • 6386 mesaje
    10 Dec 2010, 00:29
    0 0
    betty_boop said:

    Offf.......Ma apucara melancolia citind povestile voastre!

     

    Eu cel mai cu drag imi aduc aminte de Craciunul de pe cand aveam 8 ani! A fost primul Craciun cand ai mei ne-au dat voie mie si fratelui meu sa mergem la colindat (la noi se dadeau covrigi) si eram deja tare multumiti! Aveam un brad mare si frumos, inalt..

     

    In dimineata de Craciun, cand ne-am trezit, tin minte ca de cum ne-am dat jos din pat eu si fratimiu, mai sfiosi, mai rusinosi ne-am dus la brad...si sub bradul ala mare si frumos pe care il impodobise mama in noaptea de dinainte, era un trenulet d-ala pe sine care tot mergea de colo-colo si care fluiera pentru fratele meu, iar pentru mine un ursulet alb cu o fundita rosie la gat! A fost de vis! Cred ca niciodata nu am fost mai fericita ca de Craciunul acela!

     

    Bineinteles ca al meu fratior, care era tare indemanatic de altfel, a stricat trenuletul in aceeasi zi...Dar eu inca mai pastrez ursuletul polar!

     

    Craciunul urmator ne-am surprins parintii asupra faptului si am aflat ca nu exista Mos Craciun si tot farmecul a disparut! Parca de atunci de cand am aflat ca mosul nu exista, sarbatoarea asta a devenit mult mai comerciala!

     

    Acum de-abia astept sa ajung acasa, ca nu i-am mai vazut pe ai mei de vreo 5 luni si ma asteapta ca pe mere coapte!

     

  •  
    • 6386 mesaje
    10 Dec 2010, 00:31
    0 0
    Te asteapta ca pe painea calda sau....ca pe lumina ochilor, dragii de ei!
  •  
    • 4313 mesaje
    10 Dec 2010, 00:40
    0 0

    Doamna Tanike, matale esti-n imagine?

    Imi aduc aminte cu drag cand eram copil si venea Mos Craciun ce-mi aducea nici un cacat, nici un briz-briz, nici un dulce ce m-ar fi putut incanta, ci doar ceva de-mbracat ca si cum era responsabilitatea 'mnealui.

  •  
    • 4007 mesaje
    10 Dec 2010, 08:06
    0 0
    Vasile esti nerecunoscator. Principalul e ca parintii tai se straduiau sa iti ofere un cadou de Craciun, asa cum intelegeau ei ca trebe.

    Da' nemultumirea ta imi confirma ca fac bine cumparandu-i de sarbatori lu' fii-mea, doar jucarii.
  •  
    • 4007 mesaje
    10 Dec 2010, 08:26
    0 0
    Ryb, povestea Fetita cu chibriturile a intristat-o tare de tot de fetita mea. Aproape ca ii dadusera lacrimile si era nedumerita si speriata ca pot exista parinti atat de rai, chiar si in povesti.
  •  
    • 8901 mesaje
    10 Dec 2010, 09:18
    0 0
    Pe vremea mea i se spunea Mos Gerila, dar bunica imi zicea mereu ca, pentru cei cuminti, vine Mos Craciun. Si venea pentru toti copiii din bloc. Numai ca arata groaznic, era matol, cu fata rosie si barba pan’ la brau, iar pentru mine, numai gandul ca ma voi intalni din nou cu el imi dadea fiori.
    Dupa ce m-am maritat si s-a nascut baiatul, mi-am jurat in barba sa aiba parte de cel mai frumos Mos Craciun, atata timp cat va crede el. Drept pentru care am facut un costum dragut, lung pana-n pamant, cu gluga, o barba din vata si am cumparat o pereche de manusi. In plus, mosul meu avea un caiet mare, cartonat, un toiag si un sac destul de incapator, pt daruri. In fiecare an, ajunul de Craciun l-am facut acasa, cu brad, bucate traditionale si cu intreaga familie. Eram multi. Acum, am ramas doar cativa...
    Tata juca rolul mosului. Il imbracam in fuga, pe scara blocului. Si fi-miu se bucura in fiecare an, de sosirea lui. Singurul regret era ca, niciodata, bunicul nu ajungea la timp, sa-l prinda pe mos, cand aducea daruri. Mereu il certa: „Iar ai intarziat si a plecat mosu’!”
    Cand a intrat la scoala, auzise pe la copii ca mosul este inventat, ca nu exista in realitate. In acel an, dupa ce a desertat sacul, mosul s-a...dezbracat, incet....si mitul s-a spulberat. Pe fata lui se citea tristetea: „Mama, pentru mine Mos Craciun a murit...” Si chiar a murit, dupa cativa ani. Dar inca ne amintim cu drag acele clipe. Pentru ca, macar de Craciun, imi doresc sa redevin copil.