Viata asta....
-
0 0
Stiu ca nu este locul potrivit, dar...
Astazi sunt intoarsa...am aflat de dimineata de moartea unui coleg de serviciu. Un om linistit, in banca lui. Nici nu iesea in fata, nici nu ramanea la coada. Normal. Manierat, cu bun simt. Nu ma intersectam prea des cu el, domeniile noastre de activitate fiind diferite. Totusi, uneori, ne intalneam dimineata, in acelasi mijloc de transport. Schimbam cateva cuvinte.
Vineri a fost la munca.
Duminica i-a fost rau si a murit, la spital.
De ce va spun toate acestea? Pentru ca...aveam aceeasi varsta. Si uite-asa, m-a lovit o depresie, gandindu-ma: „Ce ti-e si cu viata asta....”
-
andrada86 said nu stiu ce sa zic, uneori viata e ciudata rau de tot si nu o poti intelege astazi esti bucuros ca traiesti si maine numai esti daca mai esti tanar este de groaza
-
era si-un banc
-iubito, stii ca mi-ai fost alaturi cind a murit tata
-da iubitule
-mi-ai fost alaturi cind a murit mama
-da iubitule
-mi-ai fost alaturi cind Rex, ciinele meu, mi-a murit
-Da iubitule
-mi-au fost alaturi cind m-au concediuat
-Da iubitule
-mai du-te dreaq, cred ca-mi porti ghinion
E doar un banc -
Dzeu sa-l odihneasca!
Cine oare stie cate zile va trai sau cum va muri?
De aceea se zice ca nu-i bine sa ne facem planuri pe termen lung caci ziua de maine ne poate aduce surprize la care "nici cu gandul nu gandim".
Se mai zice ca-i preferabil sa ne aratam simpatia fata de cei dragi, sa facem ce putem face azi si nu maine cand poate fi prea tarziu.
-
andrada, cunosc sentimentul, am trecut printr-o experienta similara si o saptamana eram total pe alta planeta. e normal sa te simti asa pt ca iti dai seama cat de fragili suntem si ce brusc poate fi intrerup drumul nostru.
un singur lucru incerc sa fac de atunci si spre suprinderea mea chiar imi iese, sa zambesc mai mult, sa daruiesc sa mai mult...sa incerc sa ma bucur mai mult de viata indiferent de circumstante...ca habar nu avem ce aduce ziua de maine -
nu stiu daca te ajuta cu ceva dar cine stie....uite eu in urma cu 6 luni am cunoscut un baiat si la scurt tim am devenit iubita lui.....n-a durat prea mult fericirea noastra si dupa 2 luni s-a stins intr-un accident de motor..pe care culmea trebuia sa fiu si eu...la inceput am crezut ca innebunesc de durere si de dor dar acum la 4 luni de la accident incep sa cred ca Dumnezeu are planuri pt fiecare dintre noi...indiferent se varsta, ocupatie si alte cele....asta nu de noi depinde....dar stiu ce nasol e...Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace... si tie mai multa putere si sa nu te lasi marcata prea mult si incearca sa treci peste ca nu stii niciodata ce-ti rezerva ziua de maine....