Dilema mare :(
-
0 0
Buna feteleor!O sa trec direct la subiect: sunt casatorita de 3 ani,m-am cas.din diverse motive( sa plec de-acasa...certuri, bautura,taicamiu..etc) ..nu l-am iubit never, nu au existat fluturasi,nik....doar ceva de genul frate sora..el m-a ajutat mereu,si cu bani si cu de toate...Acum, fiind impreuna de 7 ani...se cam resimte lipsa de iubire.El m-a iubit,cred,nu pot sa spun, doar ca a avut mereu un mod ciudat de a mi-o arata,fiind foarte rece.Niciodata nu m-am simtit apreciata,frumoasa,dorita,iubita etc.....A facut niste gafe,nu m-a inselat,doar niste decizii aiurea luate de unul singur,care m-au indepartat raaaaaaaaauu de tot de el... M-am indragostit de altul, nu l-am inselat,fizic nu.....a trecut ceva de cand aceasta poveste s-a terminat,dar acum, la 27 de ani, am inceput sa ma gandesc fff serios...la faptul ca simt ca nu e el cel pe care il vreau ca tata al viitorilor mei copii....NU ma atinge de o gramada de timp, de prin aprilie nu am mai facut nik ...in dormitor...stau cu soacra,de 3 ani....Off..nu mai pot sa stau asa, nu m atrage deloc,absolut deloc, niciodata nu a facut-o... NU mai pot trai fara nici un strop de iubire,de ..nimic.e ca si o mancare fara sare si piper
El e mai mare cu 8 ani decat mine...se simteVreau sa ma simt implinita,vreau sa am un copil cu un om pe care il iubesc....ce sa fac? Asta e dilema mea......Acasa nu ma pot intoarce, sa stau singura nu-mi permit..ai mei sunt fericiti ca am pe cineva care...nu bea,nu etc...dar asta nu e totul.Nu vreau sa imbatranesc cu cineva pe care nu-l simt...the one,chiar si cu defecte sa fie,dar nu e el..A devenit asa de frustrant,ma macin pe dinauntru
si cred ca poate e timpul sa ma gandesc si la sufletul meu... A aparut un 'el' din trecut...ceva neincheiat.,in sensul ca la vremea respectiva nu s-a concretizat in nimic..eu l-am lasat..il simt ca e sincer si ca e cam ce vreau eu...ma simt atat de bine cu el......CE sa fac?? VA rog,nu ma judecati! Nu am curaj 
Acest mesaj a fost editat de către yzza: -
anda22-7 said:
Casatoria se face numai si numai din dragoste nu din alte motive....si e pe viata...asta e doar parerea mea..tu nu trebuie sa fii de aceasi parere...sper sa iei decizia corecta

glumesti, nu?
izza, cam multa vaicareala la 27 de ani! pai daca nu te leaga nimic de omul de linga tine, daca sinteti 2 straini, ce te retine sa-ti urmezi drumul?
eu chiar nu vad nici o dilema aici!
-
normal ca nu e o decizie usoara

normal ca va exista o perioada grea de adaptare la o noua viata dar nu poti sta asa neimplinita toata viata de frica unor explicatii.
lumea este curioasa, bagacioasa, vor fi multe "de-ce-uri" doar ca trebuie sa te inarmezi f bine psihic si sa stii ce doresti de la viata.
tu alegi.
-
Ellado, nu este vorba de vaicareala! Este doar o situatie cu care muuulte dintre noi se confrunta -ai fii uimita sa aflii cate. Daca n-ai trecut prin asa o 'dilema',nici nu-ti doresc sincer...e suficient de frustrant incat sa o simti pe creier in fiece secunda,nu e o senzatie atat de placuta.Imagineaza-ti cum te simti cand esti cu iubitul tau,daca e cazul, si raporteaza-te la situatia mea..doar ca nu simti nik pt el...asta daca poti...Si-apoi citeste-ti comentariile celor care-ti considera povestea drept 'vaicareala'......sper ca te simti bine dupa
-
bun, nu ai inteles nimic din ce am vrut sa zic...nu-i bai!
iti mai explic o data : la 27 de ani mi se pare absurd sa stai inchisa in asa zisa casnicie, nu ai copii, e mult mai usor sa iesi decit altele cu copii si ani buni in spate.
la asta ma refeream cind am zis de lamentari!
si nu, eu nu ma vad in situatia ta.......nu sint genul care sa accepte asa ceva, bine, in primul rind nu m-as fi casatorit doar ca sa scap de acasa, as fi incercat sa fac asta fara sa ma leg de un om, fara sa stric viata a doua persoane.
dar nu sintem toate la fel!
-
yzza, toata lumea zice sa divortezi... nu ai copii, nu ai sentimente, ce rost are sa te mai chinui?
eu vreau insa sa stiu cum te vei intretine singura la cum ai expus acest aspect... si evident ca nu trebuie sa stai langa sotul tau doar ca nu te poti intretine, insa vezi sa nu repeti greseala din acest motiv
Acest mesaj a fost editat de către Desteapta_Pamantului: -
Mda Desteapta_Pamantului, buna intrebare.Normal ca o sa muncesc, si pana ma stabilizez cumva cred ca nu o sa am incotro si-o sa revin la ai mei,cu toate ca urasc asta...Prieteni nu prea am, adica mai deloc...la ultimul job mi-am facut ceva amice cu care mai vb ocazional..dar...e atat de urata singuratatea asta,ma refer din punctul de vedere al 'amicelor'...toate s-au cernut,si nu-mi ramane decat mama,numai ca ei nu-i pot spune chiar orice,iti dai seama.... Imi doresc doar curaj sa am,sa nu o mai lalai atat,ma urasc ca nu il detin la purtator
Are cineva o reteta pt.dobandire de curaj?????????? Thanks Desteapta_Pamantului
-
yzza, eu cred ca decizia asta este numai a ta...Tu-ti cunosti viata mai bine...Gandeste-te daca asta este ceea ce-ti doresti, daca o faci doar pt ca ai intalnit un alt barbat, daca poti duce o astfel de decizie sau te vei intoarce cu coada intre picioare....Pune totul in balanta. Din cate vad eu, tu intotdeauna fugi de ceva doar cand gasesti o solutie de moment (ai fugit de tatal tau fara sa-ti iubesti viitorul sot, si doar pt ca ti s-a parut mai confortabil, acum vrei sa fugi de sot pt ca ti se pare confortabila noua relatie..) Esti sigura ca nu faci o noua greseala? Adica, eu daca am divortat am facut-o pt ca eram sigura ca e singura solutie, nu pt un alt barbat sau mai stiu eu ce motive puerile...Tu gandeste-te bine! Nu repeta greseala. Adica nu fugi de la un barbat la altul...Mai bine gandeste-te cum te vei intretine singura, gaseste solutii pt asta, cand vei fi pe picioarele tale poti alege linistita un alt barbat (din dragoste, nu ca solutie de moment)...